Am dat cumva de Ana cu cea mai de cacat viata din toata literatura romaneasca? Nu-s sigura, dar ma cam obsedeaza viata fetei astea. Si, da, stiu ca amestec doua variante destul de diferite a unei balade pentru toata povestea, ceea ce poate n-ar trebui facut, dar sunt pe prea mult paracetamol ca sa-mi mai pese. So...
Fata de imparat frumoasa ca o stea, floarea florilor etc etc, isi traieste viata linistita pe langa ma-sa cand se trezeste unu' sa se indragosteasca de ea. Cine putea sa fie decat cel mai voinic dintre voinici, brat de buzdugan etc, etc, Iovan Iorgovan fecior de....acelasi imparat. Fata normal ca-l trimite la plimbat de ursi, dar afla parintii si ii blesteama pe amandoi pentru incest. De ce pe amandoi? Ca sa se mire cititorii. Fata nu mai poate cu drama asa ca fuge de acasa si traiese in pustiu ca o fata salbatica. Isi gaseste la un moment dat niste prietene cu care se intelege de parca ar fi surori si zburda impreuna prin paduri, dar alea de dovedesc a fi fake friends ca o lasa intr-o zi de izbeliste in mijlocul padurii cand ea dormea si nu mai stie saraca cum sa iasa din padure. Dar totul e OK e un cuc pe aproape si in n mii de balade cucul e defapt un Fat-Frumos care te scoate la civilizatie daca ii promiti sa te mariti cu el. Amamdoua problemele ei s-ar rezolva cu aceeasi pasare, daca ar avea si ea putina bafta, dar cucul ei e doar pasare si n-are chef nici s-o ajute, nici de insuratoare. Apoi un balaur vrea s-o inghita ca n-o avut fata destule pe cap pana acum. O aude un voinic strigand si vine si omoara balaurul. Is fate finally giving her a break? Nu. voinicul ala e frate-su, Iovan Iorgovan, si inca vrea sa se insoare cu ea. Ca cica 'scumpi, nu mai pe tine te vreau ca esti ca Ileana Simziana si nu se mai gaseste nicaieri in lume alta ca tine' si bla bla si bla bla. Fata normal ca-l refuza iar, si incearca sa-i explice 'mai omu' lu' Dumnezeu, suntem pe valea Cernei nu a Nilului si nu merge cu incest pe aicea.' dar nu se prinde nimic de el. Iovan o leaga si o suie pe cal si nu-i mai ramane fetei nimic de facut decat sa incheie povestea aruncandu-se in Cerna. Dupa ce se ineaca se transforma intr-o floare de colt.
Numai una din variante ii da nume fetei si cred ca nu surprinde pe nimeni ca e Ana. 🙃
Exista cumva vreo Ana in toata literatura romaneasca care nu moare si are o viata fericita?
26 notes
·
View notes
Imagines cu autorx romanx
Salut, stiu ca nu ne-am mai auzit de o groaza de vreme dar revin cu o postare ce cu siguranta va va da peste cap si va va trece prin cel putin sase cercuri ale infernului- imagines cu autorx romanx. V-ati gandit vreodata cum ar fi sa fiti implicatx romantic cu unele dintre bomboanele pentru ochi din literatura romana, sau sunteti normalx? In orice caz, va asigur ca postarea asta va vorbi cu voi din cele mai adanci incaperi ale inimii voastre, cu genul de soapte sacaietoare ce va zgarie peretii in timpul noptii.
Cele trei victime din aceasta postare cu un twist modern sunt Ioan Slavici, Ion Luca Caragiale si Nichita Stanescu. Cue feluri de mancare preferata, locuri perfecte pentru intalniri si mici lucruri de care sa te indragostesti la fiecare dintre ei (nu pentru ca duc dorul a ceva imaterial si necunoscut, doar vi se pare). Also Y/N este GNC because I said so. (piss sign emoji)
credits pentru idee @nichitastanescushitposts ms pentru boala mintala :**
IOAN SLAVICI
omul meu aduce conceptul de "people watching" la un alt nivel
chiar asa v-ati cunoscut, de fapt, cand stateati in capetele opuse ale aceleeasi cafenele micute si ati exclamat socati cand a intrat cineva ce purta dungi si buline in acelasi outfit, mascand rapid greseala voastra cu guri lungi de cafea si accese de tuse
(a venit la tine putin timp dupa aceea, cand v-ati calmat, cu un zambet mic in coltul gurii, sa te intrebe daca ar putea sa iti mai ia o cafea din moment ce nu parea ca ai savurat-o pe cea de dinainte)
una dintre activitatile voastre de cuplu preferate e sa va luati ceva de mancare la o terasa din centru si sa comentati, vorbind prin biletele sau prin soapte, despre toate si de toate legat de oamenii din jurul vostru
la un moment dat, va intocmiti un cod de priviri si semne simple cu mainile pentru a atrage atentia la o anumita parte a tinutei tintei voastre- de la imbracaminte la machiaj, la personalitatea putreda pe care o afiseaza in general victima barfelor
(mai mult de o data ioan te face sa vrei sa intrii sub masa de ras si de rusine, totul cu un simplu deget inelar ridicat spre o directie oarecare)
ioan a crescut intr-o familie relativ buna dpdv financiar, asa ca nu ezita sa te scoata in locuri extravagante uneori, chiar daca e doar pentru o sticla sau trei de vin si compania placuta a unei discutii moi si tandre. asta pana cand vi se urca vinul la cap si incepeti sa va complimentati pe toate partile, in feluri gretos de adorabile si incredibil de vulnerabile
dar adevarata placere a lui ioan e sa faca excursii cu tine: te trezesti cel putin o data pe luna cu un mesaj de la el in care iti spune ca weekend-ul acela veti merge intr-un sat la nimereala de munti, sau din celalalt capat al tarii, sau pe langa mare, si ca trebuie sa te pregatesti
ioan e dubios de priceput la a-si face prieteni oriunde s-ar duce, avand o flexibilitate emotionala care te intimideaza uneori, pentru ca nu stii care e adevarata lui culoare cand e un cameleon asa bun
(dar dupa aceea se va uita cu zambetul lui siret, secret, la tine, si doar acel suras te va asigura ca tu esti persoana pentru care va alcatui mereu o paleta de culori)
reuseste de fiecare data sa convinga batranii satelor pe care le vizitati sa va primeasca peste noapte, sa va dea mamaliga calda si tocana de ciuperci, sa va spuna povesti pana cand stelele rasar pe cer precum niste felinare
iar seara de seara, cand va pregatiti de culcare, fara ezitare, te prinde de maini pe sub cearceaful sau patura cu care sunteti invelitx, iti deschide palmele cu degetele sale, si iti spune cele mai frumoase povesti despre zane si eroi si oameni simpli, care te fac sa razi si sa plangi si sa zambesti pana te doare tot corpul
ION LUCA CARAGIALE
relatia voastra e haosul intruchipat
ILC considera romantic sa te duca la miezul noptii in parcul din cartierul in care ai crescut si sa iti inmaneze un spray de graffiti cu care sa iti lasi amprenta asupra fantanii arteziene nefunctionale din mijlocul acestuia
(e dubios de romantic, de fapt, mai ales cand iti sterge degetele cu servetele umede cu miros de musetel, tutuind ca un parinte ca nu ai grija de tine, pana cand vedeti niste lanterne venind spre voi: cea mai romantica parte e cand fugiti impreuna de paznicul BGS)
la prima voastra aniversare, v-a dus la teatru: nu pentru a va uita la o piesa, dar pentru ca era o seara libera la improvizatie
a fost cu siguranta cel mai ciudat date la care ai fost vreodata, de la jobenul pe care il purtai in timp ce chinuiau un accent englezesc sa iti iasa din gatlej, pana la fusta pe care o purta ILC si cu care se invartea ca un titirez in jurul tau, insa a fost si cea mai distractiva seara pe care ai avut-o... vreodata
(daca dupa aceea ILC te-a condus pana acasa si s-a uitat in sus, spre nimicul noptii ce cadea peste voi, si a spus ca poate nu e la fel de cis pe cat credea initial... ei bine, asta trebuie sa ramana doar intre voi 2. momentan)
ILC e genul de persoana care uita des sa manance, asa ca majoritatea datilor in care va vedeti petreceti timp adunand snacks-uri de la cel mai apropiat magazin si dand din mana in mana bunatatile adunate, pentru a gusta din toate
v-ati cunoscut pe internet, fiind pe acelasi server de discord pe care niciunul din voi nu era sigur cum a ajuns, si ati inceput sa va luati unul de altul in primele cinci minute in care ati inceput sa vorbiti. a fost, fara doar si poate, dragoste la primul mesaj
(atunci cand lumea va intreaba cum v-ati cunoscut, insa, nu amintiti de sever-ul despre politica pe care ati ajuns cumva, ci doar ridicati din umeri si aruncati remarci precum "ah, la groapa de gunoi" sau "nicio idee, doar s-a tarat dintr-o canalizare la un moment dat si nu mai pot sa scap. ajutor.")
unul dintre lucrurile tale preferate la el e ca nu inceteaza sa te surprinda: cand credeai ca ai invatat totul despre el, iti va spune o poveste despre o matusa excentrica, iti va face o anecdota complexa despre un copil din autobuz, iti va strecura gem in buzunar
nu ai putea sa te plictisesti nici daca ai vrea, si de ce ai vrea sa te plictisesti de cineva ca el?
NICHITA STANESCU
unul dintre cei mai imposibili indivizi pe care i-ai intalnit in viata ta, si o spui cu cel mai afectuos si totusi exasperat ton de care esti in stare
majoritatea intalnirilor voastre constau in a va lungi in pat toata dupa-amiaza, imbratisati sau macar atingandu-va mainile sau picioarele din colturi opuse ale saltelei, si scriind, citind sau desenand furios
la caderea serii, nichita se ridica din pat si iti intinde o mana, iar de atunci incolo incepe aventura: nu stii unde te va duce, dar incepeti sa mergeti, sa vorbiti despre oras, despre voi, despre oameni, despre pietre
nichita e genul de om care se opreste la fiecare animal pe care il vede, asa ca majoritatea galeriei tale sunt poze cu el incercand sa ademeneasca un patruped sau altil cu un gest al degetelor si un pspspsps ragusit
de multe ori ajungeti in parc la finalul plimbarilor voastre, sau, in cateva ocazii de neuitat, in gradini sau cimitire, si acolo va aratati ce ati desenat, cititi reciproc poeziile pe care le-ati scris sau povestiti din cartile pe care le-ati citit
nichita nu e genul de persoana care sa manance mult, preferand sa bea, dar daca e ceva ce nu poate sa reziste sunt prajiturile precum tiramisu sau oricare alta in care se foloseste macar un strop de alcool in blat
uneori gatiti impreuna, in orele voastre de letargie, si doar in acele momente nichita e intrutotul calmx, aproape lichidx peste umarul tau
v-ati cunoscut din intamplare, la o citire de poezie queer, si i-ai remarcat insigna "he/they" si pluoverul moale ce lasa la iveala gulerul unei camasi brodate, si probabil l-ai impresionat cu ceva, caci la final te-a invitat la un pahar si o plimbare pe sub cerul instelat
nichita e absolut obsedatx de stele si univers in general, unul dintre talentele sale fiind sa numeasca orice constelatie, chiar daca e o simpla adunatura de firimituri pe o masa si nu are in fapt nicio semnificatie pana sa i-o dea lui
in zilele rele, in care linistea se simte ca ceva tare, viu si furios intre voi, nichita iti tine oricum mana in a lui si o duce periodic la buze, o lipeste de fata lui, de gatul sau fierbinte, si tu intelegi chiar si daca nu ii vorbesti
pentru ca nichita este exasperantx, ambitiosx pana la refuz, si usor obsedatx, dar o scrii in cel mai afectuos mod posibil
25 notes
·
View notes
CAMPIÑA CERCA DE ROMA
A Ludwig von Hofmann
De la altura abarcamos el ocaso,
la lluvia fulgurante de reliquias;
vamos hollando adustos campos yermos,
un hálito doquier oprime torvo.
¿Fue ocioso nuestro duelo ante apilada
pompa de porticados mausoleos
gigantescos? ¿y cuanto desde entonces
las coronas ornó, engrandeció al pueblo?
Sentimos al partir que el solar noble
niega al triste la roza o sementera.
Ve en las nubes lucir la puerta eterna,
y la sangre y violeta de un cendal;
del llano undoso sobre el lacio verde
huye a alto nido el pálido Frascati...
Otra vez te detiene la colina
cortando el asfodelo de las sombras.
*
FELD VOR ROM
An Ludwig von Hofmann
Von höhen maassen wir die abendgegend
Der welten trümmer sich im glanze regend
Wir treten in die fluren öd und streng
Von nah und fern ein hauch macht bang und eng.
Denn mussten wir vor aufgehäuftem prunke
Vor grosser gruft glorreichem säulenstrunke
Weniger weinen? und was war uns seit
Der kronen zier · der völker herrlichkeit!
Wir fühlen scheidend: säen oder roden
Verwehrt den schmerzlichen der stolze boden ..
Sieh! weit in wolken schein des ewigen tors
Und blut- und veilchenfalten eines flors
Auf wehem grün der welligen ebne fliegend
Frascati bleicher an den berg sich schmiegend ..
Noch einmal halt an diesem hügel still
Pflückend die schattenlilie asphodill.
Stefan George
di-versión©ochoislas
1 note
·
View note
También un dato muy interesante que les puede servir para escribir si les interesa: ustedes notaron que el tema de "colapsa un imperio llevando a una edad oscura" es muy recurrente en la fantasía, ciencia ficción, etc. en inglés? Por supuesto que es por la edad media, es la clásica historia de "cae el Imperio Romano y todo se va a la mierda".
PERO, hay algo interesante acá, que es que el Imperio Romano no cayó igual en todos lados. En Inglaterra (Britania) fue catastrófico. Se fue todo a la mierda mal, pero mal. Se cortaron las rutas comerciales, las ciudades quedaron deshabitadas, se perdió la alfabetización, guerras y edad oscura, una ausencia total de la educación, el comercio y el bienestar mantenidos por el estado (hola Milei) romano. Por algo Tolkien habla tanto de las ruinas perdidas de imperios en una edad oscura. Porque realmente fue así. En Inglaterra.
En el resto del imperio romano, no pasó así, y en muchos lugares directamente NO CAYÓ (Imperio Bizantino, el favorito de los gordos Paradox). En Medio Oriente permaneció la prosperidad y la riqueza, las ciudades permanecieron habitadas y prósperas por la mayor parte (no en todos lados pero esa es la idea), y cuando los Árabes conquistaron su imperio, pusieron su administración directamente en tope de la administración romana ya existente, y en vez de una era de ignorancia y etc. tenían todo el acceso a la literatura y al comercio que les permitió lograr la era de oro islámica.
En España, bueno Iberia, también fue algo parecido. No hubo tanto vacío de poder porque después de los romanos siguieron los visigodos (en donde hubo muchos desarrollos culturales), y después de ellos los árabes. Iberia bajo Al-Andalus tuvo posiblemente las ciudades más ricas de Europa con un desarrollo cultural fenomenal.
La edad media pero bien medieval fue más que nada un fenómeno inglés, y más o menos francés y los alemanes son otro tema. Pero interesante, como ahora los ingleses y los yanquis dominan la cultura, SU percepción de la edad media es la que domina.
Y también la de España, que quiso borrar su legado musulmán, pero ese es otro tema.
52 notes
·
View notes