Tanjesti si tu dupa experienta curselor auto de cand te-ai uitat la filmul "Turbo"? Ti se pare ca potentialul Otiliei Marculescu nu a fost realizat de Calinescu?

Atunci trebuie sa citesti noua mea poveste, cu Y/N x Otilia Marculescu. Y/N a venit in Bucuresti pentru Facultatea de Medicina dar a ramas pentru cel mai bun prieten al sau, Felix Sima, care i-a prezentat lumea secreta a car racing-ului din capitala. Ce se va intampla oare cand in viata lui Y/N apare cineva nou, care va schimba tot ceea ce inseamna acest sport?

Acum, pe AO3.

Lost?

Ma simt kinda stressed lately

actually poate mai mult si stiu ca in trecut scrisul m-a ajutat foarte mult asa ca am decis sa ii mai dau o sansa

de curand am constat faptul ca am dezvoltat diverse obsesii care in schimb m-au indepartat mai mult de cine/ce sunt eu cu adevarat, de lucrurile care imi plac si cred ca contribuie mult la feelingul asta de blocaj

nu am mai scris de mult, nu am mai citit, nu am mai mers la biblioteca, nu am mai dansat, nu am mai iesit cu prietenii ca deh țtrebuie sa invat

m am saturat sa refuz iesiri cu prietenii pe motiv ca inca mai am examene din pacate in timp ce altii se relaxeaza pe plaje but hey i am living the luxurious life of a medstudent nu? nu asta mi am dorit?

ce asteptari aveam oare legat de experienta asta

anul 4 a fost dezamagitor si nu stiu daca din cauza ca am avut eu asteptari prea mari sau pt ca poate uneori am avut atitudinea gresita

am urat aproape fiecare stagius i dupa fiecare stagiu speram ca la urmatorul va fi mai bine

ar trebui totusi sa fiu mai kind with myself, am incercat sa fac tot ce se poate, did my best date fiind conditiile( problemele de sanatate) dar cred ca zilele astea e momentul oportun sa fac un fel de audit i guess al anului asta si sa vad ce a mers si ce nu a mers

-nu cred ca a fost cea mai buna idee sa fac o obsesie din regularitatea ciclurilor pt ca ce a inceput ca o idee bune( hei uite un supliment, pare ok, uite alt supliment, hai sa mai citesc studii, cred ca am probleme cu glicemia hai sa fac analize hai sa fac programari peste programari la n doctori, iar alt supliment, alt ceai, alta tinctura si le am tot folosit ca band aids pt lipsa de somn si de mancare nutritiva si de activitati relaxante

funny isn t it ca am criticat atata timp ideea de anticonceptionale si de a pune un bandaj cand nu faci chestii simple dar am ajuns sa apelez la pseudo-band aids ca sa maschez faptul ca AM NEVOIE DE SOMN CA SA FIU OKK

si poate chiar de mai mult somn decat o persoana normala

and there s no shame in that sincer

am obosit sa mi mai fie rusine de oboseala si de faptul ca avem cu totii tolerante diferite la oboseala si stres and thats ok

unii avem activitati tip hobby de relaxare, altii merg la sala, altii gatesc

SI E OK CA ACTIVITATILE TALE SA FIE DIFERIT, sa nu fie ca ale lui x y z

cred ca pur si simplu am renuntat si la ideea de individualitate lately pt ca m au speriat f mult problemele hormonale si nu stiam in ce directie sa o apuc asa ca am tot cautat sa vad ce fac altii...minunata intrebare * oare cum invata altii la materia asta

oare ce suplimente iau altii

* oare cum dorm altii

si cand nu mi am gasit raspunsurile la cei din jurul meu, am ajuns sa caut pe reddit absolut oric eporcarie doar ca sa imi confirm eu alte lucruri

ce chestii functioneaza, pro si cons si observatii

scortisoara pt cicluri?

sau low carb

balonare dupa high protein( posibil problema cu metabolsimul sulfului=lipsa molibden, cupru?)

albire par lipsa cupru?

gluten dariy intolerance nu pot spune ca am scos ever glutenul pt simplul motiv ca credeam ca ovazul nu are gluten

OBSESIA cu productivitatea si comparatul cu alti oameni

-low carb vs high carb

Este foarte activ, iubește scrisul și viața, sub toate formele sale. #CeNuVreauSăȘtieLumeaDespreMine cu maestrul Gheorghe Roșoga.

Eu as scrie teatru in fiecare zi, asa mult imi place teatrul, jobul meu preferat din cele vreo 10 joburi pe care le-as putea face oricand mai mult decat onorabil, si alte joburi pe care as putea sa le invat, scrierea de piese de teatru este jobul meu preferat, dar nu prea pot sa scriu zilnic deoarece creierul trebuie sa se odihneasca, iar cand se scrie teatru este solicitat la maxim...

Nici daca as face doar asta nu cred ca se poate...daca as face doar asta perioadele de scris ar dura probabil mai mult, dar zilnic, la nivelul la care vreau eu sa fie scrisul, nu functioneaza...a scrie teatru este best job ever, nici nu am nevoie de bani😉😁😊vesta mea de salvare...scapa cine poate😉🙂😁

A fost prima mea relatie in cei 21 de ani. Avand in vedere ca am avut stima de sine scazuta, m-am lasat dirijata ca o marioneta, facandu-ma sa ma simt inculta si proasta in conversatii (eu fiind timida si tacuta). Mi-a furat primul sarut, primele atentii si timpul. Am renuntat de cateva ori la el, intrucat nu m-am simtit pregatita suficient pentru o relatie. A revenit de vreo 3 ori, unde am reluat ce intrerupsem. Ultima data, ca si crestina, i-am precizat ca nu voi intretine o relatie sexuala cu nimeni, nu doar cu el, pana dupa casatorie. Ceva din asta l-a deranjat! Si iar am rupt legatura. Cand l-am cautat pentru prima data, eu facand pasul acesta, a mentionat ca nu mai doreste nimic. Imi sugera in trecut ca va avea rabdare cu mine, ca nu-l intereseaza contactul sexual, desi stia ca sunt virgina, insa dadea semne contrarii: ma saruta pe gat, pe tricou, in dreptul sanului, ma tinea in brate intr-un mod care, mie personal, mi se parea indecent. Stie o parte din trecutul meu, cat am suferit, el avand o viata perfecta si colorata pana-n prezent. Cum as putea sa nu las asta sa ma afecteze? Avand in vedere ca suntem la aceeasi facultate, sper sa nu dezvaluie sau sa imprastie zvonuri gresite colegilor despre mine, o fire timida si lipsita de incredere in sine. Vreau doar sa consult un psiholog, sa investesc in mine, in comunicare, in pacea cu trecutul si iubirea de sine, dar mi-e frica. Parca relatia asta mi-a pus capac! Stau prost cu comunicarea, om bun, doar scrisul mi-e alinare si aptitudine. Cat de incepatoare ma simt la varsta asta...suna ciudat, nu?

În primul rând, mă bucur mult că vrei să discuți și cu un psiholog, chiar recomand enorm treaba asta! Și, nu, nu e nimic ciudat să nu ai anumite experiențe pe anumite domenii până la o anumită vârstă. Și eu mereu am fost ceva mai „întârziată” la capitolele de genul, prietenii mei având o groază de experiență în relații și planul sexual când eu abia începusem să ies la întâlniri pentru prima dată-n viață. Toți începem de undeva și toți avem ritmul nostru, nu e nimic greșit cu asta.

Acum, tocmai pentru că știu și eu cum e cu naivitatea asta la primele experiențe: lasă-l și nu-i mai da șansa să revină la tine. E clar că nu e tipul potrivit pentru tine și e okay, primul nu trebuie să fie neapărat ultimul. Și uneori e mult mai bine așa. Nu-i mai oferi șansa să revină la tine, oricât ai vrea poate să eziți. Dacă nu-ți stă-n fire să iei o atitudine fermă, e okay, doar refuză-l politicos și ia efectiv distanță. Chiar acum la început nu vezi așa de bine ce fel de tip e, și fiind primul ești mai tentată să te ții de el și să-i acorzi o groază de șanse pentru că poate te gândești că alții nu te-ar vrea, că el ți-a acordat cel mai mult interes în toată viața ta, etc. Dar cu timpul și pe măsură ce o să te mai dezvolți emoțional, o să-i filtrezi pe cei ca el din prima, cu mare ușurință.

Cel mai bine pot scrie seara, deşi de felul meu sunt o persoană care e productivă dimineața. Cu scrisul, e altfel. Lăsarea întunericului, o muzică liniştită în fundal, o ceaşcă de ceai - sunt elementele care mă fac să uit de lumea din jur şi să o țes pe cea care există în capul meu. Lucrez de zor la a doua variantă a manuscrisului Străjerul Nopții de Mangan. Zic a doua variantă, pentru că prima, în orice proiect, pentru mine, e un schelet pe care urmează să construiesc totul. Nu ştiu de câte variante va fi nevoie până când povestea va fi bună de tipar, dar sunt pe cale sigură să aflu ⭐ Până atunci, îmi admir romanul care a luat viață şi care face doi ani în iarnă - Împărăția ultimului cerb, primul meu Fantasy, prima mea încercare de a spune lumii o poveste ce se întinde pe câteva sute de pagini. Şi cu siguranță nu va fi ultima 📚 . . . #imparatiaultimuluicerb #elenadruta #petalescrise #yafantasy #strajerulnoptiidemangan #elenasbookshelf #booklover #bookshelf #book #bookgram #bookstagram #bookalicious #cartestagram #cartegram #eucitesc #citestecumine #cititulnuingrasa #cititoridinromania #cititoripasionati #booktubers #booktuberomania #readstagram #instaread #bookworm #reading #bookaholic #instabook #booksofinstagram #ilovebooks #bibliophile (at Eforie Nord) https://www.instagram.com/p/CgXfI84r6rM/?igshid=NGJjMDIxMWI=

Cred ca iadul meu personal este scrisul unei scrisori de motivatie pt un job. Procrastinez de 2 zile si nu mai vreau....

Ai scris-o pana la urma?

Eu: scrisul e hobbiul meu

Tot eu:

Nu mai pot, vreau doar sa urlu

Tot vin aici, si tot scriu si tot sterg si iar rescriu

Si simt ca pana si lucrul asta

Lucrul meu,

Scrisul meu,

Parca nu-l mai stapanesc asa cum o faceam odata

Parca nici asta nu mai e sub control dar, a fost vreodata?

Nu mai stiu ce sa fac

Ce sa fac sa nu ma mai displac

Sa sune totul mai bine si

Sa fie totul pus in ordine

Parca nici scrisul nu-mi mai apartine

Parca toate imi sunt acum straine

Si dispar cu totul, incet, incet

De pe marginea pe care stateam, alunec

Si cand ma gandesc ca eu

Eu eram firm mereu

Capul sus si iti zambeam

Tie, lui, eu va iubeam,

Unde ati plecat cu totii?

Sau v-am alungat, nu-i asa?

Spune-mi tu, te rog, in fata

Cine sunt, doar o prefata?

As vrea sa imi tai problemele

La fel de usor cum tai persoanele

Si venele, si hainele si semnele

Sa trec peste ele cu totul, sa nu mi se asemene

Sa fiu nou-nout, un om ca din desene

Un super erou, un inger cazut din stele

Un artist, adorat pana si de sutele

Ce nu au idee ce inseamna sa sufere.

Nu mai are nici un sens ce zic

Si doar scriu, ca sa ce? Ca sa ma ridic?

M-am saturat sa pup pamantul si sa ma rog, sa-mi zic

Ca maine o sa fie mai bine, ca o sa fiu puternic

Pentru mine doar, pentru ca tu, esti un netrebnic.

Imagines cu autorx romanx

Salut, stiu ca nu ne-am mai auzit de o groaza de vreme dar revin cu o postare ce cu siguranta va va da peste cap si va va trece prin cel putin sase cercuri ale infernului- imagines cu autorx romanx. V-ati gandit vreodata cum ar fi sa fiti implicatx romantic cu unele dintre bomboanele pentru ochi din literatura romana, sau sunteti normalx? In orice caz, va asigur ca postarea asta va vorbi cu voi din cele mai adanci incaperi ale inimii voastre, cu genul de soapte sacaietoare ce va zgarie peretii in timpul noptii.

Cele trei victime din aceasta postare cu un twist modern sunt Ioan Slavici, Ion Luca Caragiale si Nichita Stanescu. Cue feluri de mancare preferata, locuri perfecte pentru intalniri si mici lucruri de care sa te indragostesti la fiecare dintre ei (nu pentru ca duc dorul a ceva imaterial si necunoscut, doar vi se pare). Also Y/N este GNC because I said so. (piss sign emoji)

credits pentru idee @nichitastanescushitposts ms pentru boala mintala :**

IOAN SLAVICI

omul meu aduce conceptul de "people watching" la un alt nivel

chiar asa v-ati cunoscut, de fapt, cand stateati in capetele opuse ale aceleeasi cafenele micute si ati exclamat socati cand a intrat cineva ce purta dungi si buline in acelasi outfit, mascand rapid greseala voastra cu guri lungi de cafea si accese de tuse

(a venit la tine putin timp dupa aceea, cand v-ati calmat, cu un zambet mic in coltul gurii, sa te intrebe daca ar putea sa iti mai ia o cafea din moment ce nu parea ca ai savurat-o pe cea de dinainte)

una dintre activitatile voastre de cuplu preferate e sa va luati ceva de mancare la o terasa din centru si sa comentati, vorbind prin biletele sau prin soapte, despre toate si de toate legat de oamenii din jurul vostru

la un moment dat, va intocmiti un cod de priviri si semne simple cu mainile pentru a atrage atentia la o anumita parte a tinutei tintei voastre- de la imbracaminte la machiaj, la personalitatea putreda pe care o afiseaza in general victima barfelor

(mai mult de o data ioan te face sa vrei sa intrii sub masa de ras si de rusine, totul cu un simplu deget inelar ridicat spre o directie oarecare)

ioan a crescut intr-o familie relativ buna dpdv financiar, asa ca nu ezita sa te scoata in locuri extravagante uneori, chiar daca e doar pentru o sticla sau trei de vin si compania placuta a unei discutii moi si tandre. asta pana cand vi se urca vinul la cap si incepeti sa va complimentati pe toate partile, in feluri gretos de adorabile si incredibil de vulnerabile

dar adevarata placere a lui ioan e sa faca excursii cu tine: te trezesti cel putin o data pe luna cu un mesaj de la el in care iti spune ca weekend-ul acela veti merge intr-un sat la nimereala de munti, sau din celalalt capat al tarii, sau pe langa mare, si ca trebuie sa te pregatesti

ioan e dubios de priceput la a-si face prieteni oriunde s-ar duce, avand o flexibilitate emotionala care te intimideaza uneori, pentru ca nu stii care e adevarata lui culoare cand e un cameleon asa bun

(dar dupa aceea se va uita cu zambetul lui siret, secret, la tine, si doar acel suras te va asigura ca tu esti persoana pentru care va alcatui mereu o paleta de culori)

reuseste de fiecare data sa convinga batranii satelor pe care le vizitati sa va primeasca peste noapte, sa va dea mamaliga calda si tocana de ciuperci, sa va spuna povesti pana cand stelele rasar pe cer precum niste felinare

iar seara de seara, cand va pregatiti de culcare, fara ezitare, te prinde de maini pe sub cearceaful sau patura cu care sunteti invelitx, iti deschide palmele cu degetele sale, si iti spune cele mai frumoase povesti despre zane si eroi si oameni simpli, care te fac sa razi si sa plangi si sa zambesti pana te doare tot corpul

ION LUCA CARAGIALE

relatia voastra e haosul intruchipat

ILC considera romantic sa te duca la miezul noptii in parcul din cartierul in care ai crescut si sa iti inmaneze un spray de graffiti cu care sa iti lasi amprenta asupra fantanii arteziene nefunctionale din mijlocul acestuia

(e dubios de romantic, de fapt, mai ales cand iti sterge degetele cu servetele umede cu miros de musetel, tutuind ca un parinte ca nu ai grija de tine, pana cand vedeti niste lanterne venind spre voi: cea mai romantica parte e cand fugiti impreuna de paznicul BGS)

la prima voastra aniversare, v-a dus la teatru: nu pentru a va uita la o piesa, dar pentru ca era o seara libera la improvizatie

a fost cu siguranta cel mai ciudat date la care ai fost vreodata, de la jobenul pe care il purtai in timp ce chinuiau un accent englezesc sa iti iasa din gatlej, pana la fusta pe care o purta ILC si cu care se invartea ca un titirez in jurul tau, insa a fost si cea mai distractiva seara pe care ai avut-o... vreodata

(daca dupa aceea ILC te-a condus pana acasa si s-a uitat in sus, spre nimicul noptii ce cadea peste voi, si a spus ca poate nu e la fel de cis pe cat credea initial... ei bine, asta trebuie sa ramana doar intre voi 2. momentan)

ILC e genul de persoana care uita des sa manance, asa ca majoritatea datilor in care va vedeti petreceti timp adunand snacks-uri de la cel mai apropiat magazin si dand din mana in mana bunatatile adunate, pentru a gusta din toate

v-ati cunoscut pe internet, fiind pe acelasi server de discord pe care niciunul din voi nu era sigur cum a ajuns, si ati inceput sa va luati unul de altul in primele cinci minute in care ati inceput sa vorbiti. a fost, fara doar si poate, dragoste la primul mesaj

(atunci cand lumea va intreaba cum v-ati cunoscut, insa, nu amintiti de sever-ul despre politica pe care ati ajuns cumva, ci doar ridicati din umeri si aruncati remarci precum "ah, la groapa de gunoi" sau "nicio idee, doar s-a tarat dintr-o canalizare la un moment dat si nu mai pot sa scap. ajutor.")

unul dintre lucrurile tale preferate la el e ca nu inceteaza sa te surprinda: cand credeai ca ai invatat totul despre el, iti va spune o poveste despre o matusa excentrica, iti va face o anecdota complexa despre un copil din autobuz, iti va strecura gem in buzunar

nu ai putea sa te plictisesti nici daca ai vrea, si de ce ai vrea sa te plictisesti de cineva ca el?

NICHITA STANESCU

unul dintre cei mai imposibili indivizi pe care i-ai intalnit in viata ta, si o spui cu cel mai afectuos si totusi exasperat ton de care esti in stare

majoritatea intalnirilor voastre constau in a va lungi in pat toata dupa-amiaza, imbratisati sau macar atingandu-va mainile sau picioarele din colturi opuse ale saltelei, si scriind, citind sau desenand furios

la caderea serii, nichita se ridica din pat si iti intinde o mana, iar de atunci incolo incepe aventura: nu stii unde te va duce, dar incepeti sa mergeti, sa vorbiti despre oras, despre voi, despre oameni, despre pietre

nichita e genul de om care se opreste la fiecare animal pe care il vede, asa ca majoritatea galeriei tale sunt poze cu el incercand sa ademeneasca un patruped sau altil cu un gest al degetelor si un pspspsps ragusit

de multe ori ajungeti in parc la finalul plimbarilor voastre, sau, in cateva ocazii de neuitat, in gradini sau cimitire, si acolo va aratati ce ati desenat, cititi reciproc poeziile pe care le-ati scris sau povestiti din cartile pe care le-ati citit

nichita nu e genul de persoana care sa manance mult, preferand sa bea, dar daca e ceva ce nu poate sa reziste sunt prajiturile precum tiramisu sau oricare alta in care se foloseste macar un strop de alcool in blat

uneori gatiti impreuna, in orele voastre de letargie, si doar in acele momente nichita e intrutotul calmx, aproape lichidx peste umarul tau

v-ati cunoscut din intamplare, la o citire de poezie queer, si i-ai remarcat insigna "he/they" si pluoverul moale ce lasa la iveala gulerul unei camasi brodate, si probabil l-ai impresionat cu ceva, caci la final te-a invitat la un pahar si o plimbare pe sub cerul instelat

nichita e absolut obsedatx de stele si univers in general, unul dintre talentele sale fiind sa numeasca orice constelatie, chiar daca e o simpla adunatura de firimituri pe o masa si nu are in fapt nicio semnificatie pana sa i-o dea lui

in zilele rele, in care linistea se simte ca ceva tare, viu si furios intre voi, nichita iti tine oricum mana in a lui si o duce periodic la buze, o lipeste de fata lui, de gatul sau fierbinte, si tu intelegi chiar si daca nu ii vorbesti

pentru ca nichita este exasperantx, ambitiosx pana la refuz, si usor obsedatx, dar o scrii in cel mai afectuos mod posibil

N-am mai scris aici de ceva vreme și tot mă gândeam câ trebuie să îmi fac cândva puțin timp să îmi adun gândurile și să le trec aici, pe Tumblr. Și iată, astăzi a venit timpul.

2020 Mai.

Luna mai pentru mine a reprezentat o mică schimbare, cele mari o să vină de acum. O să încep acest text cu realizările și lucrurile bune pe care le-am făcut. Am început să-mi dezvolt pagina business pe instagram. Sper ca în câteva luni să o urc la un număr cât mai mare de urmăritori și apoi să încep să generez bani din marketing. Ce am mai făcut..? Ei bine, am renunțat (din nou) la cafea. :)) Am început să mănânc mai multe verdețuri (salate) și am început să beau în fiecare zi minim 2l de apa. Practic sportul aproape în fiecare zi și încerc să mănânc des și puțin ca să-mi mențin o stare de sănătate echilibrată. Ce am mai făcut? Hmm, mi-am făcut o prietenă. Asta trebuie menționat neapărat.:)) (nu se întâmplă prea des) Nu spun că sunt anti-social, dar sunt foarte pretențios atunci când vine vorba de prieteni adevărați. Am învățat o lecție foarte importantă: "muncește câte puțin în fiecare zi ca să vezi rezultatele în viitor". Mi-am propus să pozez săptămânal ceva pe YouTube ca să am rezultate bune peste câțiva ani. Da, am o gândire pe termen lung. Încă nu știu dacă ce fac acum pe YouTube mă definește, dar îmi place să scriu texte despre productivitate și gândirea omenească, oamenii și alte lucruri legate de dezvoltare personală. Am mai observat o chestie interesantă despre viața mea: sunt într-o continua schimbare. Pentru că sunt destul de tânăr, mentalitatea mea se va schimba destul de des. Starile la fel. Scopurile de viitor la fel. Noi, adolescenții suntem ușor de influențat și din acest motiv nu știm ce ne place. Zic asta pentru că e valabil chiar și în cazul meu. Îmi este greu să mă decid ce vreau să fac pentru că sunt egoist, recunosc. Îmi doresc cea mai bună viață și sunt nesigur pe alegerile mele. Mindset-ul este baza productivității și al succesului. Da, este greu de obținut. Să ai un mindset de calitate înseamnă timp dedicat asupra unor chestii, precum motivarea zilnica, citirea cărților, activitati productive, socializare și renunțarea la unele chestii. Sincer să fiu, mi-aș dori să am un mindset mai bun pentru că acesta reprezintă și o stabilitate în viață.

Acum era vorba să vorbesc de părțile negative din viața mea, dar cred ca le-am uitat. Mi-a prins foarte scrisul acestui text. Mi-a adus aminte de realizările mele. A, și vreau să menționez că până la sfârșitul anului 2020 o să mă străduiesc enorm ca să învăț engleză la perfecție, insluciv accentul britanic. I love English. ❤️

Oke, deci ce să mai zic. Cam atât a fost această pagină din jurnalul meu. Sper că când voi citi din nou această peste câteva luni mă voi bucura și îmi va da un impuls mare de motivare și fericire. Credeți-mă, scrisul chiar ajută și îți îmbunătățește ziua. E ca și cum ai vorbi cu cineva, diferența e că nu te întrerupe nimeni.

Muzica pe care am scris acest text:

https://www.youtube.com/watch?v=3sCGysVB41k

Mă bucur că nu mai suntem împreună! - scrisoare pentru fostul

Dragul meu fost iubit, nu mi-am dorit să te pierd pe drum, dar te-ai făcut atât de mic încât te-am scăpat din suflet. Habar nu am unde sau când, cert este că s-a întâmplat. Fostul meu iubit, te-am iubit suficient de mult încât să te las pe tine deasupra – nu doar în pat, ci și-n viață. Se pare că ai cam obosit în poziția aia, căci la scurt timp după ce au început să-ți tremure brațele, ai renunțat. Te-am obișnuit cu prea multă comoditate și ți-am acceptat mereu refuzurile de a mă trata cel puțin așa cum te tratam eu – se pare că dintre noi, eu eram aia naivă.

Și cum ulciorul se mai sparge, te-am vărsat din viața mea. Definitiv, căci apa odată vărsată pe pământ este absorbită de sol și, ca atare, trebuie să te duci din nou la baltă pentru a lua o apă nouă. Apropo, când te iubeam mai mult, te-ai înecat ca țiganul la mal, în loc să profiți de toată gama aia de sentimente. Vorba ăluia ”Păcat! Ar fi ieșit o relație mișto.”, dar tu ai apăsat pe stop ca fraierul și nu știu dacă de teamă sau de neputință – nici nu ar mai conta acum și poate că e mai bine așa.

Te asigur, fostul meu iubit, că nu te condamn pentru că ne-ai dat cu stângul în dreptul atunci când te-ai dus la alta sau atunci când mă ignorai total și aveam impresia că sunt Casper fantoma. Nu pe tine ar trebui să te învinovățesc. Eu sunt cea mai vinovată, eu merit să fiu închisă pe viață sau chiar ghilotinată, gazată, arsă pe rug și pusă în scaunul electric. Am pus ”și” pentru că le merit pe toate odată pentru cât de naivă și credulă am putut fi. Vorbele de mare valoare precum omul învață din greșeli se aplică și la mine. Am învățat să casc ochii, nu doar gura. Pentru această ocazie, îți mulțumesc! Din tot sufletul chiar.

Aaa, să nu crezi că fac pe victima! Nici gând, doar că-mi place ironia – e o nouă plăcere de-a mea, un fel de hobby la fel ca cititul, scrisul, călăritul, etc..

Nu te mai sărut, dar te pup!

Semnat, o Eva.

Sursa : Jurnalul unui Adam

comunicarea — nu exista nicio legatura intre ceea ce se spune si ceea ce se va intampla. spre deosebire de toate limbiile umane scrise sau vorbite, incerc sa adopt un limbaj semasiologic, care transmite intelesuri, nu reprezinta sunete.

vad forma noastra de a scrie o oportunitate irosita trecand in fiecare secunda printr un canal de comunicație. scrisul meu e o holograma, nu este limitat de timp. limbajul meu nu are forma si nici directie, o ortografie neliniara.

aici ajungem la modul in care gandim.

imagineaza ti ca vrei sa scrii o propozitie folosind doua maini, incepand din fiecare parte.

trebuie sa cunosti fiecare cuvant pe care vrei sa l folosesti, precum si cat de mult spatiu va ocupa fiecare.

exista aceasta idee — atunci cand te scufunzi intr un limbaj propriu, iti modifici creierul, conexiunile la nivel cognitiv se schimba ( ipoteza sapir-worf). limba pe care o vorbesti determina modul in care gandesti, afecteaza modul in care vezi totul.

simbolul timpului, ideea de timp se reorganizeaza.

folosesc o limba singulara si totusi uzitata de fiecare locuitor al acestei planete, fiecare dintre voi folosind intelesuri.

limbajul meu poate conduce la intelegerea timpului ca un proces neliniar.

Primul an de facultate

Abia ce am terminat primul an de facultate și m-am gândit să vă zic cum a fost experiența mea pe parcursul primului an: de la alegerea facultății până la sfârșitul celei de a 2-a sesiuni. CUM MI-AM ALES FACULTATEA? Nu a fost o decizie ușoară, deoarece nu eram hotărât. Aveam trei variante: -Jurnalism, în București sau Timișoara  -Media Digitală, în Brașov -Contabilitate și Informatică de Gestiune, tot în Brașov Bun, ce a urmat după ce m-am decis în privința acestor opțiuni a fost punerea în balanță a plusurilor și a minusurilor facultăților.  Am început cu Jurnalismul De ce nu l-am ales? Pentru că deși îmi place scrisul, căutatul de informații și sintetizarea lor într-o știre, am considerat ca fiind o meserie nesigură pentru viitor și depinde de noroc cât de bine este plătită. În plus, mutarea în alt oraș ar genera costuri suplimentare și la vârsta de 19 ani nu eram în stare să mă întrețin singur într-un oraș străin. Media digitală putea fi o alegere bună, dar nu Iar aici motivul este destul de simplu, deși iubesc să fac poze, videoclipuri, să scriu pe blog și alte chestii ce țin de social media, am considerat că sunt în secolul în care pot învăța totul de pe internet, iar cunoștințele pe care le-aș fi putut dobândi la media digitala în trei ani pot fi echivalate într-un singur an din tutoriale online și/sau cursuri. Până la urmă am ales Contabilitate și Informatică de Gestiune Urmând un liceu cu profil economic și desprinzând cunoștințe cât de cât în contabilitate, am zis de ce nu? De asemenea, e o facultate cu dubă specializare, unde pot acumula cunoștințe atât în domeniul contabil, cât și în cel al informaticii. Sunt o persoană ce se împarte la 2 limite: îmi place să am de-a face cu lucruri exacte, dar și să fiu visător. Țin să menționez ca după terminarea acestei facultăți (probabil și master) nu voi dori să practic această meserie full-time, ci part time sau doar ocazional în paralel cu social media, blog-ul, fotografia, editatul, scrisul. Gata cu alegerea facultății, să trecem la lucruri mai serioase: COLECTIVUL În facultate, față de liceu, nu vei face mereu ore cu grupa/clasa ta. În facultate orele se împart în cursuri și seminarii Cursurile se țin în amfiteatre la un loc cu toată specializarea, uneori și cu alte specializări, așa că e posibil să fiți și 300 în amfiteatru. Seminariale reprezintă aprofundarea cursurilor și se țin în săli mai mici, cu grupa din care faci parte, cam 25-30 de studenți. Relația cu colectivul nu va fi la fel de strânsă ca în liceu (pot exista și excepții), deoarece la facultate prezența nu e obligatorie. Cu unii colegi te vei vedea zilnic, cu alții mai rar, iar cu alții doar în sesiune. TIMPUL Facultatea îți oferă foarte mult timp liber, programul nefiind același zilnic: poți avea o zi cu 5 cursuri sau poți avea o zi fără niciun curs. Am zis și mai sus, prezența nu e obligatorie peste tot, așa că poți profita de mai mult timp liber sau îți poți găsi un loc de muncă part-time pe timpul facultății. PROFESORII În toți anii de când sunt elev în sistemul de învățământ, am dedus un lucru: interesul profesorilor de a ajuta fiecare persoană în parte să învețe cât mai multe lucruri scade direct proporțional cu înaintarea în ciclurile învățământului, așadar profesorii din facultate vin să-și predea lecția, interesul lor principal fiind leafa. Bine, există și excepții. Există și profi faini, și profi comuniști, și profi care se cred superiori. Vei da peste tot felul de profesori, crede-mă. EXAMENELE Mulți spun că sesiunea e de 10 ori mai grea decât bacalaureatul sau că s-ar întoarce mereu să dea bacul în locul examenelor. E și nu e chiar așa. Materiile sunt la fel de stufoase ca fiecare dintre probele bacalaureatului și se învață într-un semestru, nu în 4 ani, dar nu există acel stres pe care lumea îl pune pe tine la bacalaureat. Examenul se poate da și de 6 ori, poți să treci anul cu restanțe, în schimb, nu te poți înscrie la facultate fără bac. Din punctul meu de vedere, în sesiune jumătate din examene sunt ușoare, iar cealaltă jumătate grele. Oricum eu nu învăț decât ceea ce îmi place, așa că... În concluzie, am mers la facultate pentru că am considerat-o necesară în cariera mea, dar și pentru că e o etapă a vieții, pe care, zic eu, că trebuie să o bifez. Viața se măsoară în amintiri, așa că fa-ți cât mai multe și cât mai frumoase!

trandafirul din perete

valentine s day, sau ziua îndrăgostiților cum s-ar zice în română, limba în care îmi place să mă desfășor. evident, azi nu am avut parte de nimic special, o zi la fel de obișnuită ca ieri, ca mâine, cu gânduri și scăpări din realitate. dar scrisul nu te întreabă prin ce ai trecut azi, când trebuie să scrii, trebuie să scrii, indiferent despre ce anume. de aceea apelez la cel mai vrednic tovarăș, trecutul. nu-mi mai amintesc totul cu exactitate, nici nu trebuie. ceea ce știu e că plecasem mai devreme de la oră, folosind drept scuză faptul că trebuie să prind autobuzul, cea mai eficientă pentru un navetist care se plictisește sau pentru cel  care era o necesitate, cum era în cazul meu.  și am plecat, m-am dus la cea mai apropiată florărie, fiindcă timpul nu-mi permitea mai mult, aveam doar 15 minute la dispoziție. nu știam ce să aleg, prețurile erau mari dar nu mi  se părea ceva ieșit din comuni și nici nu-mi păsa, pentru unii e doar o afacere totul. am ales trandafirul care mi-a plăcut cel mai mult și care, am sperat că o să-i placă și ei, dar acolo ajung ceva mai târziu. roșul acela închis, aromat, cele câteva frunze îl făceau perfect, și cum era semi-înflorit, nici că puteam să cer mai mult. m-am întors rapid, ora ei era pe terminate. m-am poziționat în fața magazinului de unde îmi luam mâncare de obicei, fix lângă corpul de clădire al liceului nostru. și așteptam. fiind înalt, analizam fiecare chip ce se apropia, o căutam prin toată mulțimea, parcă surescitat de propriile emoții. o cunoscută îmi pune pe jar răbdarea cu o remarcă puțin comică:„ziua îndrăgostiților e pe 24”. I-am zis că vom sărbători și atunci, doar că să-i închid gura și să-mi reiau analiza mulțimii. simțeam că rămân fără timp, trecuseră deja câteva minute, și apoi te văd, venind spre mine cu zâmbetul acela înfiorător și în același timp rupt din rai, dacă raiul există. m-am făcut că ascund trandafirul, dar știai cu exactitate ce am dus cu mâinile la spate. știai, ochii tăi mi-o spuneau. „-Ce mi-ai adus acolo? -Nimic. -Mincinosule, dă-mi să văd.”   apoi a urmat o îmbrățișare, și ,ceea ce îmi plăcea să gust mai mult decât dulciurile, buzele ei. am luat-o de mână și totul a început să dispară, mai întâi norii, apoi mașinile, în final oamenii. mergeam prin mulțime, sincronizați, fără să observăm aglomerația. aveam mintea plină de noi și inima de tine. eu o să mă opresc aici, deși ar mai fi multe de zis, dar știi cum sunt persoanele cu rău de mare? așa am eu rău de amintiri.

Despre mine

Dragul meu cititor,

Daca ai ajuns aici probabil te intrebi cine este persoana care scrie texte despre si pentru sufletele feminine si care este povestea blogului.

Suflet de femeie,a luat nastere inca din primele zile ale verii anului 2017 insa doar acum mi-am facut curaj sa imi expun gandurile public.Relatia mea cu scrisul e mult mai veche de atat,ca sa fiu sincera cred ca scrisul m-a ales pe mine.

Imi place sa glumesc,spunand ca daca nu ar fi existat cineva care sa-mi franga inima ,nu as fi descoperit niciodata cat de bine pot incropi povesti care sa o vindece.

Ceva mai tarziu,prietenele si oamenii care mi-au citit anumite texte mi-au spus ca ceea ce scriu eu vindeca suflete.E un mod frumos de a o spune.Mai cred si ca,daca ceea ce mi-au spus oamenii dragi e adevarat.Am reusit sa ma vindec prin scris,asa cum imi doream candva. 

26.04.2019 este cu siguranta o data care va ramane draga sufletului meu.Este ora 00:41 si parca nu imi mai vine sa ma opresc din scris. Astazi sunt fericita si (mai) egoista . Scriu rar si atunci despre durerea mea,acum vreau sa schimb asta si de la etapa durere sa ajung sa scriu cat mai des si despre fericire. Uneori,mi-e greu sa imi amintesc cum e sa simti ca lumea ta s-a prabusit pentru ca l-ai pierdut pe cel pe care-l iubeai. 

Blogul acesta va fi cu si despre mine,iar tu,cel care citesti sper sa rezonezi cat mai mult cu mine si sa ajungem sa ne vindecam impreuna. 

”Suflet de femeie” a pornit din nevoia de a-mi alunga toti demonii din minte.Intre timp,mi-am schimbat modul de a gandi si de a simti,desi multi nu cred in schimbari.Durerea te schimba si te rog sa ma crezi pe cuvant! Nostalgiile nu cred ca o sa le pot schimba pe amintiri fericite,asa ca blogul meu pentru suflet va fi mereu aici,pentru oameni cu tristeti vechi si noi.