#puterea de a fi tu | Explore Tumblr Posts and Blogs

un-suflet-anonim · 30 days

Text

Dacă a știi ce vrei de la viață, de la persoanele din jurul tău, de la persoana iubită, te face o persoană dificilă și imposibil de înțeles, atunci nu are rost să-ți pierzi timpul prețios stând lângă astfel de persoane, sau ținându-le aproape de tine în continuare.

A te submina nu este în nici un caz cheia unei relații de succes!

@un-suflet-anonim

3 notes · View notes

simonastefania · 11 months

Text

– Îmi ești mult prea costisitor emoțional, îmi măturiseai în timp ce o urmă de tristețe ți se prelingea pe buze.

Ți-am îmbrățișat privirea în palmele mele și aș vrea să îți străpung durerea într-un geamăt apăsat. Capacitatea ta de mă devora fără emoții mă înnebunește și o știi mult prea bine pe cât mi-aș dori. Însă nu ți-ai alungat emoțiile pe de-a-ntregul niciodată, doar le ascunzi adesea în miezul pieptului tău, în umbrele pătate de lanțuri pe care nu le-am cunoscut niciodată. Mă sperie puterea ta de a iubi și a de păstra suflete moarte în miezul existenței tale post-iubire. Pare că îmi citești gândurile căci îți simt suspinul..

– Ești primul om ce nu vreau să îl păstrez în mine..

Mă privești aproape lipsită de iubire și ochii tăi sunt îmbrățișați de gustul dulce al regretului cu care mi-ai îmbrăcat întreaga existență.

– Tu nu vrei să îți fiu printre emoții, căci nu aș avea loc de durere, vrei să îți fiu prin așternutul rece, să îți mângâi obrajii hipnotizat de steluțele ce par că se prăbușesc pe pielea ta atunci când zâmbești.

– Însă îmi ești un prezent absent, un suflet ce-mi străbate pieptul fără permisiune și un trup ale cărui atingeri mă costă prea multe emoții.

– O să rămâi într-un târziu fără mine.. iar durerea o să moară sublim..

– În prima întâlnire a privirilor noastre am rămas fără tine. Ți-am mărturisit că nu mă sperie durerea, voiam doar să mă dori poetic, să îmi sugrumi dorul în gemete, să îți simt absența în cuvinte ce se sărută pe ascuns și privirea cum își plimbă degetele pe pielea mea..

– De ce refuzi să mă scrii?

– Am preferat să te trăiesc, iartă-mă căci am îndrăznit să te iubesc fără să îmi oferi permisiunea.

– Însă acum nici nu mă mai trăiești..

Privirea ta profundă pare că îmi strânge în lanțuri fiecare cuvânt ce urmează să îl rostesc, deci mă opresc subit în puncte de suspensie ce au gust a gura ta pătată de fum de țigară. Te sărut puternic, ca și cum singura mea dorință ar fi să îți las gustul meu pe buze pentru clipele în care nu o să îți mai fiu, să mă guști când mă dorești dar nu mă vrei să îți fiu, să mă regreți mai domol..

FRÂNTURI DIN TINE..

#me #simonastefania #iubire #romania #wordpress #dragoste #blog #dor #love #el

63 notes · View notes

mustfindcreativeusername · 3 months

Text

Did you ever want to read To His Coy Mistress but in romanian? Well now you can!

Here's the original: x

And here's my translation:

Amantei sale pudice

De timpul tot și lumea am avea,

Pudoarea ta, domniță, n-ar fi rea.

Am sta și ne-am gândi unde să mergem

Ziua iubirii noastre lungă s-o petrecem.

Tu lângă râul Indiei, Gange, ai găsi

Rubine, iară eu m-aș tângui

Odată cu mareea Humber-ului.

Cu zece ani înaintea potopului,

Eu te-aș iubi, și tu, de vrei, m-ai refuza

Până religia lor evreii și-ar schimba.

Iubirea mea legumă ar sta să crească

Încetișor ca un imperiu, și măreață;

Aș sta un secol să îți preamăresc

Și ochii tăi, și fruntea să-ți privesc;

Și două veacuri să admir un sân

Treizeci de mii de ani cu ce rămân;

Măcar o eră pentru fiecare parte,

Iar inima-ți în cea din urmă să se-arate.

Căci meriți asta, doamnă, pe deplin,

Iar eu nu mă voi mulțumi cu mai puțin.

Dar tot mereu aud din spate

A timpului trasură-naripată;

Și colo-n fața noastră se întinde

Deșertul veșniciei nesfârșite.

Acolo frumusețea ta nu va mai fi;

Din cripta ta de marmură n-oi auzi

Ecoul cântecului meu; virginitatea ta prea protejată

Va fi atunci numai de viermi gustată

Bizara-ți cinste-n praf se va preface

Și pofta mea în scrum va zace;

Mormântul e un loc plăcut, privat,

Dar cine acolo stă îmbrățișat?

Deci cât culoarea tinereții

Îți stă pe trup ca roua dimineții,

Cât al tău suflet doritor

Transpiră foc prin fiecare por,

Haide la trântă, cât suntem în stare,

Ca amoroase păsări răpitoare,

Să devorăm, mai bine, tot timpul deodată

Decât să lâncezim în gura lui căscată.

Să ne-adunăm dulceața și puterea

Într-o minge, și să sfâșiem plăcerea

Cu vrajbă brută, până într-o zi

La ale vieții porți de fier ne vom găsi:

Atunci, deși oprit nu merge,

Măcar ne-am pune soarele s-alerge.

#to his coy mistress #andrew marvell #poetry #romanian #translation #romania #poems on tumblr #world enough and time

6 notes · View notes

nparadox · 6 months

Text

20 august, 19:32

Știu că sunt plecat, din nou sunt departe de tine și mi-aș fi dorit să te am lângă mine. Însă, ți-ar fi fost greu, plus, ai și tu treburile tale la tine acasă.

Îmi e greu să vin la Vaslui, să îmi văd bunica din ce în ce mai bătrână, satul din ce în ce mai părăsit. Știu că îi fac mereu o bucurie atunci când o sun, iar atunci când o vizitez, plânge săraca de fericire.

Azi m-am gândit mereu la tine, mi te-am imaginat cum fumezi pe prispa casei, cum te joci cu cățelul din curte, cum îmi zâmbești și cum îmi râzi că m-ai bătut din nou la remi. Într-o zi, voi lua o mașină și vom face o excursie aici. E izolat, câteodată nu ai semnal la telefon și doar gălăgia mașinilor de la strada principală trădează o liniște extraodrinară.

Azi, povestind despre tine, am realizat că eu am ajuns să te iubesc din ce în ce mai tare. Realizez asta, trecând timpul, iar dacă îți spun eu asta acum, s-ar putea să nu mă crezi. Frica din mine îmi dă motive ca nici eu să nu mă cred. Și când spun că am ajuns să te iubesc, n-o spun ca să te apropii mai tarede mine sau să te cuceresc sau că nu am ceva mai bun de făcut. Nici nu cred că are legătură cu mine. Să știi că eu te iubesc pentru ceea ce ești, pentru ceea ce încerci să fii. Ți-am văzut bunătatea, empatia și puterea. Încă îmi e greu să înțeleg multe din ce se întâmplă în viața asta, dar pe tine, viața te-a făcut mai puternică.

Toți trecem prin perioade mai grele sau mai puțin grele. Eu acum sunt într-un rollercoaster, dar voi răzbi, pentru mine. Știu că și tu ai o perioadă cât de cât confuză, nu prea știi pe ce drum să o iei, încotro să te îndrepți.

Oriunde ar fi direcția ta, oricare ar fi direcția ta, țintește cât mai sus, către stele. Ai puterea și capacitatea să obții totul. Iar dacă ai nevoie vreodată de direcție, de puțin ajutor, eu sunt aici și voi da absolut 300% din ceea ce pot. Știu și sper că într-o zi, voi avea curajul să îți spun și să îți arăt asta. Încerc să fiu mereu constant, mereu acolo, indiferent de locul în care sunt pe pământ. Vreau mai mult să îți arăt decât să o spun și mă țin de chestia asta.

Vreau să știi că indiferent de cât a trecut de când ne-am cunoscut, parcă a trecut de două ori mai mult. Iar asta spune ceva. Eu sunt aici, rămân aici.

Te sărut, abia aștept să te văd și să mă ții de mână.

8 notes · View notes

dynmksworld · 3 months

Text

Lucruri care existã, dar care nu se pot vedea:

育食食

Tu aparând în visele altora.

Cât de mândã ar fi-versiunea ta din copilarie de persoana care ai devenit.

Toate complimentele pe care oamenii le-au gândit despre tine, dar nu le-au împartasit niciodata.

Celulele tale minuscule luptând impreună pentru a te tine in viatã.

Oameni care se gândesc la tine si zâmbesc.

Potentialul tu nesfârsit si puterea din tine de a crea tot ce doreste inima ta.

3 notes · View notes

inabusire · 1 year

Text

Îmi vine să le șterg pe toate, să ard caietele și tot ce-am simțit în ultimii 3-4 ani, să le las în urmă. Să accept că nu e vina nimănui. Că așa funcționează - și viața lasă urme de neșters pe noi, peste care nu ne rămâne decât să creștem iarăși carne, să oprim pârjolul și să privim cu milă tot sângele scurs. Regret că am suferit atât de mult, că m-am încăpățânat la nesfârșit să zgândăr cicatrici, să rup cu ură coaja doar ca să mai simt iarăși ceva, să nu pic în golul din inima mea, în inerție. Am preferat mereu să sufăr decât să nu simt nimic, dar la ce bun? De ce să tot stai într-un loc sufletesc ce ți-a devenit mai mult iad decât refugiu? Regret că am lovit orbește în mine, că am vrut să mă anihilez, să nu mă mai simt greșită simțind mereu mult prea mult; am urât că sunt om, că simt, că m-a pricopsit Dumnezeu cu o armă cu două tăișuri, pe care am ajuns s-o folosesc tot contra mea. Mă uit spre el și nu mai am nimic de zis, privind cu ochi goi, triști, cu dezamăgire, n-a fost niciodată acolo ceva ce m-ar fi putut mângâia. Am crescut prin durere, devenind una cu monstrul pe care l-am urât atât, de care am fugit și m-am temut. L-am privit în ochi, nu mă mai înfioară, i-am strâns mâna cu forță, sfidându-l; ce putere ar mai avea în fața mea, copil crescut într-o casă scăldată în flăcări? Am obosit să urăsc, vreau curajul de a ieși din casă, de a păși pe prispă, inspirând aerul nocturn, să-mi clătesc plămânii de fum și-apoi să calc timidă iarba, cu pași strâmbi, de om obișnuit cu teroarea; să plec, lăsând în urmă scânduri pârjolite, scântei și table ce pocnesc arzând. N-am avut curajul să sper că-mi va fi bine. Am așteptat să-mi garanteze alții asta. Am plătit câteva clipe sporadice de iluzorie iubire cu zeci de nopți crunte, în care simțeam că mă sfâșii, cu depresii și fantezii sinucigașe, cu ambiții alimentate de ură. Pentru ce atât tumult, atâta agitație? Nici nu mai contează cine pe cine și de ce, răspunsul e simplu și vreau doar să... iert și să uit. Să pot zâmbi, să pot râde, căci am trăit atât de mult purtând un zâmbet vag, înveninat. Am îmbrăcat mantia tristeții și mi-am făcut o casă din ea. E 2:22. E-o liniște stranie în mine, și toate parcă se sting. A fost frumos, într-un fel. Mă uit la el, cel în care am crezut și căruia i-am dat puterea de a mă modela; ce mai poți face tu acum din mine? Ce din tine ar mai putea fi vreodată pe măsura mea? Ce cuvânt, ce promisiune?

12 notes · View notes

praf-in-ochi · 1 year

Text

Iubește-mă pe mine așa cum sunt! Nu căuta perfecțiunea în ochii mei, și nu căuta să mă sculptezi așa cum ți-ai dori. Nu sunt o mână amărâtă de lut, și nici de plastilină. Sunt om! Am suflet și rațiune, iubesc și urăsc, țip și plâng. Înțelege-mă atunci când eu nu mă pot înțelege, iubește-mă chiar și-atunci când greșesc, ceartă-mă cu blândețe, și mângâie-mi cu vârful degetelor tale sufletul dezolant. Iubește-mă pentru ceea ce sunt și nu pentru ce aș putea să-ți dăruiesc. Iubește-mă azi, căci mâine aș putea pleca departe, în locuri străine, reci și întunecate. Iubește-mă cât încă tu mai poți, lasă-ți gura pradă gurii mele, iar trupurile să ne fie pătura sub care ne încălzim. Ascultă-mă cu inima, și nu doar cu mintea! Haide să ne pierdem unu-ntr-altul și să ne descoperim în fiecare zi ca și cum ar fi prima dată. Haide să ne iubim dincolo de barierele de diferențe și de defecte, și să ne acceptăm așa cum suntem.

Lasă-mă să fiu păcatul tău cel mai de temut și dorința ta cea mai fierbinte, să fiu slăbiciunea și puterea ta, să-ți fiu ispită, dar și alinare. Haide să fim și să trăim unul pentru celălalt, să greșim împreună și să ne iertăm reciproc.

https://liennita.tumblr.com/

8 notes · View notes

gandurileluiorlando · 2 years

Text

Stateam si ma gandeam,vorbeam cu mine intr-o maniera aproape patologica.Cum vei stii,Orlando,ca e femeia potrivita?Ce se va intampla atunci?Ce vei simti ...

Cand o vei intalni,iti vei da seama ca toate pana la ea palesc,asemeni florilor atinse de prima roua.

Vei simti, dragul meu prieten, cum universul este de partea ta iar in ea vei gasi limanul cel mult cautat.Cand o vei tine in brate,dezinteresat,si ii vei simti caldura sufletului atunci vei constientiza puterea interioara pe care o ai.Ii vei fi recunoscator pentru tot frumosul si binele pe care l-a scos din tine .Nu-ti va veni sa crezi ca traiesti si-ti vei spune ,strigand in interiorul tau:Traiesc!

Si da,vei avea dreptate,ea va fi viata ta.

Multe vor trece pe langa voi,prin multe veti trece impreuna insa toate vor fi efemere.

Iubirea voastra,v-a dainui,in sfarsit pentru amandoi,pana la final.

Atunci vor fi apuse toate insecuritatile de care v-ati lovit de-alungul vietii pentru ca tot ceea ce simti va fi realitate;realitatea voastra.Relativa pentru altii,absoluta pentru voi.

Vei face pace cu Demiurgul,ii vei multumi!nu prin cuvinte ci prin inima ta,cel mai de pret lucru al tau.

In final iti vei odihni razvratirea in bratele ei!

Iar intrebarea,nu e daca ci cand!Iar in momentul ala eu,tu vom fi pregatiti?

#psihologie #suflet #emotie #arta #ganduri #iubire

11 notes · View notes

life-starts-in-june · 2 years

Text

“Ce-ți mai face sufletul, dragul meu? Cum mai ești, acum că e toamnă între noi? Te face fericit sau încă vă mai certați? Zâmbești sau ești la capătul puterilor?

Am lăsat frigul să se aștearnă între noi și este atât de rece, încât dacă n-aș fi avut inima de gheață oricum, aș fi degerat. M-ai lăsat să flămânzesc după tine și mi-ai lăsat durerea singură și a nimănui, când toată îți aparținea ție, dragul meu... M-ai lăsat cu sufletul curgându-mi în absența ta.

Cum ai putut să dormi știindu-ți o parte a inimii sfâșiată de dorul tău și din cauza ta? Cum ai putut să lași totut la voia soartei, când totul depindea de tine de fapt?

M-ai lăsat să îmi pansez singură răni pe care mi le-ai încurajat tu și acum parcă nu îți mai convine că am învățat câte ceva despre primul ajutor. Parcă ai vrea să sângerez după tine ca mai demult și să te iubesc la fel de mult, dar cât timp poți ține pe un piedestal pe cineva care te acuză că rănile ți le faci singură și apoi pleacă? M-ai lăsat mereu singură ca să îmi revin și acum că mi-am revenit, parcă nu îți vine să crezi.

Cât de tare doare să vezi că mi-ai pus înapoi bucățele zdrobite de suflet, având grijă să nu mai adaug și bucățelele care îți aparțineau ție?

Ce-i drept, a trebuit să mă lipsesc de o bună parte din inima mea, aproape toată aș putea spune, căci atât de mult îți aparținea ție, îți dai seama cât te puteam iubi? Îți dai seama că am preferat să renunț la tot decât să te mai iubesc?!

Mie nu... și eu sunt cea care a renunțat.

Nu pot nici acum să cred că am avut puterea de renunța la tine... De data asta fără avertizări, fără amenințări, fără lacrimi, fără țipete, fără drame.

Râdeai când îți spuneam că o să plec, te plictisea probabil să auzi toate dramele mele. Adică trebuia să te înțeleg mereu, iubitule, că tu doar ești o persoană ocupată și trebuia să zic ”merci” fărâmelor de iubire pe care le aruncai unei biate flămânde, nu? Te-am înțeles până la un punct când nu mi-au mai fost de ajuns și sper că și tu mă înțelegi acum, când plec.

Plec.

Nu-mi mai ajung firimiturile tale și nici toate scuzele pe care mi le-ai servit de-a lungul timpului. Am obosit să mă doară și am obosit să te mai cred. Am obosit...

Astăzi, 3 octombrie, plec...Îți las amintire doar un text pe care l-am scris acum o lună, pe 3 septembrie, atunci când îmi doream să faci ceva pentru noi, să fii al meu, să mă faci fericită. Îți mai las și resturile de iubire pe care mi le-ai aruncat tu și îți las și toate textele pe care le-am scris despre tine și de dragul tău. Bucură-te, dragul meu... Acum nu te mai așteaptă nimeni toată noaptea doar ca să plângă de dorul tău, acum nu se mai supără nimeni pe tine pentru micile chestii, acum nu mai are cine să fie dezamăgită de tine pentru că ai uitat de aniversarea ei. Acum ești nemuritor, dragul meu! Sunt scriitoare și am scris pagini întregi despre tine, acum te știe o lume întreagă, iubitule...

Acum cu toții știu că iar am iubit mai mult decât ar fi trebuit.

Acum cu toții știu că iar am cerul mai mult decât mi se putea oferi.

Acum cu toții știu că iar am pierdut...

Acum cu toții știu că plec.

Mi-am propus să aștept o lună, ca să știu că este decizia cea bună. Cine știe? Acum, când scriu asta, mă gândesc că poate peste o lună o să uit de complet de tot și o să fiu a ta, ca de obicei, fiind fericită. Așadar, dacă reușești să citești asta acum, să știi că este undeva după 3 octombrie și eu sunt frântă... Nu mă învinovăți tot pe mine, te rog, adică să fim serioși, am avut nevoie de o lună ca să am puterea să îți las asta și să plec și să nu mai putem și toate certurile de dinainte în care eram hotărâtă să dispar din viața ta. Ai avut atâtea ocazii la dispoziție în care să îmi schimbi decizia și totuși nu ai făcut nimic, încât ar râde o lume întreagă de logica ta dacă te-ai hotărî că este vina mea în toată povestea noastră.

Iartă-mă doar pentru că plec ca o lașă din viața ta și nu sunt în stare nici măcar să îți trimit toată tărășenia asta lungă și plictisitoare într-un mesaj privat, să ne putem lua rămas bun așa cum se cuvinte... Sper să mă ierți pentru asta.

Eh, și dacă nu mă ierți, mă doare fix acolo unde te durea pe tine când urlai la mine că îți este somn și că vrei să dormi, iar eu plângeam ca o proastă și plângeam și mai tare când îmi închideai telefonul și apoi nu mai răspundeai.

Pur și simplu am vrut să plec de atâtea ori și n-ai făcut niciun gest spre mine, încât acum, că m-am hotărât cu adevărat să plec, mi-ar fi rupt sufletul să văd că nici măcar acum nu faci vreun pas spre mine, spre cea pe care strigai că o iubești în timp ce țineai de mână pe altcineva...”

Asta scriam acum 6 ani, iubitule, atunci când nu știam cum să îți cer iubirea, cum să ți-o ofer pe a mea și unde e drumul nostru. Anul acesta, iubitule, pe același 3 Octombrie, serbăm un an și o zi de căsnicie. ☀️

8 notes · View notes

been-on-your-mind · 1 year

Text

Răspunsurile tale-s în întrebările tale

Și sentimentele actuale crede-mă sunt doar o stare

Totul trece, nimic nu rămâne la fel pe veci

Și o să te ridici de jos odată ce o să-nțelegi că

Nimic nu vine de-a gata și dacă tu nu te ridici în picioare

Căderea pe care urmează s-o ai crede-mă că o să doară tare

Chiar dacă știu că tu suferi acum, știu c-ai puterea să revii pe drum

Pentru că mintea ta poate sa fie cel mai bun aliat avut pân-acum

Nu fi nebun, țintșste spre vise, pentru că un om fără vise-i pierdut

La fel cum un om fără dragoste-n inimă-i doar o carcasă și nimic mai mult

Du-te mai sus, învață să simți și să te iubești, fără să te minți

Fii sincer cu tine și o să vezi că poți să câștigi chiar și când pierzi,

1 note · View note

cronicilenicaieriului · 5 days

Text

fara tine

sufference is unavoidable but pain is mandatory

o sa pleci in cu inima mea cu tot. sau nu. sper sa nu mi pese. sper sa fii doar o tipa cu care mi-am tras-o si atat. de ce vii la mine si nu ne futem, imi aduci flori i dupa esti rece si ma ignori? poate gandesc prea mult chestia asta. logic ar fi sa mi zic ca e vina mea, asa fac mereu, probbil am speriat-o cu filmele porno la care ma uit, cu inhibitia mea sexuala agasanta. asa ii indepartez pe toti. de ce nu las oamenii sa faca ce vor? de ce ii judec? stiu de ce. pentru ca acttiunile lor ma ranesc direct sau indirect, in realitate sau in imginatia mea.

i wanna press my lips against your soft peach-fuzzed cheeck

sa mi trec un deget sub barbia ta, in spatele gatului si sa vad cum surazi cu ochii inchisi la atingerea ce te relaxeaza, te face sa vrei mai mult. asta suntem nu? animale care vor mult, mai mult, mereu mai mult. si cine ne poate invinui cand opusul dorintei este moartea. cand lipsa hranii, a somnului si uneori chiar a iubirii pot fi fatale. Asta ma aduce iar in punctul fix in jurul caruia ma invartesc de ani. Imaginea cadavrului mancat de viermi, ca un hoit de pisica care-ti taie respiratia pe marginea drumului. Nimic mai mult sau mai putin. Maruntaie si intestine topite de caldura si mancate de viermi. uneori doar la asta ma pot gandi. m-am trezit la viata intr-o zi si de atunci nu stiu cum sa fac sa ma opresc. baga-ma inapoi in pizda, mama. nu am vrut sa ma nasc. e cel mai amre regret. ah da, esti moarta si tu. si o sa fie moarta si Dorina, si Persida. si tot ce am iubit. Nu are sens, nu il vad, Teraeutul imi zicea ca n-are sens sa te sinucizi pentru ca tot mort ajungi pana la urma. deci dupa logica lui singura alternativa e sa continui, sa lupti. natura e o curva. face ce face ca sa ii fie bine. creeaza pentru ca nu poate creea ceva infinit valabil. Creeaza pentru ca doar asta poate sa faca? E natura un program, un cod? De ce sa supravietuiesti tu, ca entitate singulara cand poti fii nimic alaturi de restul materiei? de ce sa creezi o planeta, un ecosistem, sa evoluezi totul si sa il lasi sa moara. este pentru ca esti o curva neputincioasa? Una care vrea, isi doreste lucruri, senzatii, dar tot ce creeaza are termen de expirare. Aceasta curva artista sufera de imposibilitatea nemuririi asa ca vrea sa consume pe sine si tot ce are in jur ca semn de refuz, indignare si anarhie. O curva anarhista, o curva care nu face nimic pentru a-si schimba esenta, codul . Mereu m-au enervat programatorii de site-uri de chat. Nu inteleg cum poti fii platit atat de bine pentru a face o treaba total jenibila. cred ca ma rustreaza in general tot ce e facut de mantuiala, tipic romanesc.

cred ca natura sunt eu in cea mai pura forma a ei. am puterea de a crea la randul meu viata, lucru ce ma dezgusta si ingretoseaza. e o putere de care nu ma voi folosi. sa alegi sa fii mai mult decat un animal nu e o alegere, e o munca zilnica de reprimare a dorintelor si redirectionarea lor in scopuri mai logice pentru bunastarea corpului si a mintii pe care o posezi. Tin minte cand eram psihotica si ma uitam la mainile mele si la pielea mea si vedeam un soi de extraterestru. de ce imi e atat de greu sa fiu om? Oare daca ma nasteam cu un creier neurotipic si mai putin predispus la boli, oare mai sufeream atat?

0 notes

n0idoi · 8 days

Text

Dragul meu,

Am scris multe despre tine, însă asta e una deosebita pentru că pun aici tot ce am iubit la tine .. si toată puterea pe care o mai am. Vreau să-ți spun că ai fost prima mea iubire.

Da, a mai fost cineva înaintea ta, însă după ce te-am întâlnit pe tine am înțeles ce înseamnă să iubești cu adevărat pe cineva. Chiar dacă am fost împreună.. eu îmi imaginam mult mai multe,scenariile cu tine erau plodul imaginației mele.

Să știi că contezi extrem de mult pentru mine. Zambesc de fiecare dată când îmi amintesc toate amintirile mărunte cu tine.

Adoram totul la tine încă de când te-am văzut prima data, adoram caracterul tău atât de "plictisit" și adoram secretele ascunse în ochii tăi caprui. Esti asa misterios... când te băgai în seama ca mine îmi pierdeam cuvintele, și acum le pierd sincera sa fiu... tremur în prezența ta. Nu știu de ce dar ai stârnit o curiozitate în mine.. voiam sa te cunoscut cât mai bine.

Aș fi dat și zile din viața mea doar pentru a te ști îndrăgostit de mine, doar pentru a te vedea privindu-mă așa cum te priveam eu.

Vreau să-ți urăsc privirea, îmbrățișările, zâmbetul, vocea, caracterul, însă sunt prea îndrăgostită de ele pentru a o face.

Vreau să îți mulțumesc că m-ai învățat sa nu mai ofer încredere asa repede oamenilor și sa nu mai îmi pun sufletul pe tava oricui. Tu ești motivația mea chiar dacă nu știi. Am de gând să devin așa cum vrei tu să mă vezi. Nu, nu pentru a te face să te îndrăgostești de mine, dar pentru ca tu să vezi că pot.

Nu doream să cred când lumea spunea că prima iubire nu e și ultima și speram până-n ultimul moment că noi doi o să fim împreună, însă acum înțeleg că e adevărat. Sunt al naibii de fericită pentru cei care au rămas pentru totdeauna alături de prima lor iubire, poate sunt și puțin geloasă, deoarece știu că noi doi nu o să mai fim niciodată impreună. Inima mea o sa stea captiva mult timp.. impreuna cu gândul care o sa fie la tine. O sa imi fie dor de mine îndrăgostită de tine când va trece... ma minteam ca te vei întoarce, ca ma iubești doar ca ceva te tine... numai ca să am o iluzie de fericire. O să-mi fie dor de momentele alea grele în care tremuram de emoții când erai în fața mea, când te priveam și încercam să nu-mi pierd cunoștința.

Suntem doar niste prieteni, și mulțumesc tuturor sfinților că măcar atât putem fi.

Chiar dacă în viitor o să reușesc poate să mă îndrăgostesc de cineva, să știi că o să te caut mereu în acea persoană.

Cine știe, poate cândva în viitor o să mă râd când o să-mi amintesc de tine și de toata povestea noastră. Îmi pare rău că noi doi n-am fost în stare să-i scriem un Happy End poveștii noastre, la fel ca în romane.

Eu n-am reușit să te pastrez, iar tu n-ai încercat să ramai, însă cine știe ce ne rezervă viitorul, dar momentan îți spun adio, spiridușul meu!

Ai grijă de tine și nu deveni mai rece în timpul absenței mele!

0 notes

dininimapentrumine · 6 months

Text

TU, ÎN CINE TE ÎNCREZI?

Unii se bizuiesc pe Puterea lor, își pun nădejdea în Banii și in Averea lor.În Mașinile și Relațiile lor.Dar nu au pace. Toti banii lumii nu pot cumpara Pacea pe care o caută sufletul tău,CĂCI PACEA, NU E DE VÂNZARE.Dacă ar fi, nu ar mai fi Despărțiri. Războaie. Divorțuri. Relații rupte… Pacea nu este ceva ce ai putea cumpăra sau vinde. Pacea este o stare a sufletului pe care o găsești doar…

View On WordPress

0 notes

gandurileinimii · 7 months

Text

Cred că inima mea nu mai este la fel ca înainte,cred că eu nu mai sunt ca înainte;nu mai sunt rănită cu adevărat așa ușor,nu mai sunt așa naivă,parcă și puțin din bunătatea ce o purtam s-a dus,nu mă mai atașez așa repede de persoane și nici de iubit parcă nu mai pot iubi;m-am schimbat —sau tu m-ai schimbat— nu vreau să dau vina pe tine,știu,eu ți-am permis să ai puterea asta asupra mea.Nu-mi dau seama dacă este o schimbare bună sau rea,pe o parte este bine,căci nu mai sunt chiar așa de vulnerabilă precum eram,deși în același timp încă sunt vulnerabilă,dar poate,am pierdut anumite părți din mine,unele care mă defineau,care mă diferențiau de ceilalți,care poate mă făceau să fiu specială într-un fel sau altul,iar asta nu ar fi una dintre schimbările bune.

Nu știu dacă să-ți mulțumesc,sau să-mi pară rău că ți-am permis să fi atât de important încât să reușești să mă schimbi..Tot ce știu,este că în ciuda nelămuririlor mele,te-aș primi în inima mea din nou,dacă timpul s-ar da înapoi,pentru că ceea ce am simțit atunci a fost așa de special,încât cred că nici drogurile nu ar întrece acel sentiment și senzație.

Mi-aș pierde le nesfârșit aceste părți din mine,pentru a mai simți ce am simțit..

0 notes

inabusire · 1 year

Text

N-am găsit sensul. Nu știu de ce fac ce fac; și totul rămâne un semn de întrebare greoi, o nelămurire continuă, iar lucrurile mă consumă de parcă urc desculță un munte zgrunțuros. Pentru mine? Încă nu mă simt un motiv destul de bun. Pentru plăcerea de a trăi? Asta dacă aș și simți pic de plăcere în viața de zi cu zi.

Am ajuns aseară obosită acasă de parcă aș fi construit cu mâinile o casă, îmi simțeam creierul opac și privirea absentă. Trăiesc granița dintre a pierde speranța și a găsi un mod de a trăi cu asta. În final, poate că sunt o mare imbecilă; am impresia că înțeleg lucruri și, de fapt, nu înțeleg nimic, deși nimeni nu știe să-mi explice ce-ar trebui să fac - trebuie tu, mereu tu, mereu doar tu să găsești nenorocitul ăla de rost, butonul cretin care explică de ce dracului exiști pe planeta asta. Iar dacă o explică, nu e de iertat, fiindcă ți-e greu să te bucuri de un dar atât de fățarnic, de amalgamul ăsta de suferință, de corupție, și-ai vrea să poți să-l scuipi în față. Te lasă fără ai tăi, te lasă neputincios, să dai din coate atunci când alții stau pe bară și privesc, și-ți promite doar că vei avea puterea să le duci. A dracului putere, că mă face să vreau să mor când nu mai am putere să trăiesc.

Te grăbești să ajungi la răspuns, care poate doar după moarte ți se va revela, de parcă asta te-ar putea face să fii mulțumită. Te grăbești să ai, să reușești, dar ambiția ta nu are fundament, direcție și scop, ci doar arde în gol, de parcă orice acumulare te-ar putea liniști, ți-ar putea readuce paradisul pierdut.

Dacă timpul n-o să-ți aducă răspunsuri, o să privești în urmă doar zilele pierdute în gânduri inutile, zile arse de tristețe copleșitoare, care n-au fost bune de nimic.

3 notes · View notes

nparadox · 8 months

Text

27 iunie, 20:37

Azi a fost cald tare, am crezut că mă topesc când am umblat pe afară, în jurul termocentralei. Delegația asta nu e așa cum mi-a fost prezentată. A fost foarte cald și când am fost în mașină, frigea volanul. Mă simt destul de singur și parcă tot ceea ce fac e robotizat.

Îmi e așa dor de tine, de nu ai idee. Îmi doresc atât de tare să te văd aici în camera de hotel sau în dreapta mea când conduc. Sper ca următoarele delegații să le fac alături de tine și să se alinieze planetele pentru noi doi. Știu că nu e nimic stabilit în viitorul tău și că încă ai timp să alegi, să te decizi. Orice decizie ai lua, eu te voi susține și voi încerca să te înțeleg, chiar dacă sunt șanse să nu vedem lucrurile la fel.

Sunt un tip norocos că te-am cunoscut și că avem parte de ceea ce trăim. Vreau să știi că eu am urechile larg deschise să te ascult oricând, despre orice. Simt că uneori te închizi în tine, dar te asigur că indiferent ce ai de spus, te voi asculta și voi fi aici pentru tine.

Îmi ești un sprijin real, mai ales în aceste zile. Știi că e greu și acasă la mine, dar și la tine, dar cumva lucrurile se vor îmbunătăți.

Sunt 40 de grade afară, aerul condiționat merge la maxim, cred că tu ai fi înnebunit în condițiile astea.

Te vreau lângă mine. Într-o zi vei citi ce am scris aici și abia aștept să mai scriu și să îți ofer și celelalte mici chestii scrise cu gândul la tine. Sunt norocos să te am lângă mine, iar eu muncesc și voi munci să te ajut, să te susțin și să fiu partenerul de care ai nevoie. Doar, câteodată, să îmi mai și spui cum să te ajut. Nu îmi pot da seama de tot întotdeauna de ceea ce ai nevoie, nu prea pot citi gânduri. Mi-aș dori să am puterea asta.

Abia aștept să te văd, să vin la tine, să ne bem cafeaua, să mâncăm cartofi prăjiți cu vegeta.

0 notes