Nu mă mai doare indiferența și răceala. Am învățat de mult cum să joc acest joc.

@un-suflet-anonim

Avem dureri despre care nu putem vorbi,

Avem gânduri pe care nu le putem rosti,

Avem dorințe pe care nu le putem indeplini,

Avem vise pe care nu le putem adeveri,

Avem suflete ce uneori nu le mai putem simți

pline de viață, de iubire, de fericire, de emoții,

Și le cărăm cu noi doar pentru a putea trăi.

liennita.tumblr.com

– Îmi ești mult prea costisitor emoțional, îmi măturiseai în timp ce o urmă de tristețe ți se prelingea pe buze.

Ți-am îmbrățișat privirea în palmele mele și aș vrea să îți străpung durerea într-un geamăt apăsat. Capacitatea ta de mă devora fără emoții mă înnebunește și o știi mult prea bine pe cât mi-aș dori. Însă nu ți-ai alungat emoțiile pe de-a-ntregul niciodată, doar le ascunzi adesea în miezul pieptului tău, în umbrele pătate de lanțuri pe care nu le-am cunoscut niciodată. Mă sperie puterea ta de a iubi și a de păstra suflete moarte în miezul existenței tale post-iubire. Pare că îmi citești gândurile căci îți simt suspinul..

– Ești primul om ce nu vreau să îl păstrez în mine..

Mă privești aproape lipsită de iubire și ochii tăi sunt îmbrățișați de gustul dulce al regretului cu care mi-ai îmbrăcat întreaga existență.

– Tu nu vrei să îți fiu printre emoții, căci nu aș avea loc de durere, vrei să îți fiu prin așternutul rece, să îți mângâi obrajii hipnotizat de steluțele ce par că se prăbușesc pe pielea ta atunci când zâmbești.

– Însă îmi ești un prezent absent, un suflet ce-mi străbate pieptul fără permisiune și un trup ale cărui atingeri mă costă prea multe emoții.

– O să rămâi într-un târziu fără mine.. iar durerea o să moară sublim..

– În prima întâlnire a privirilor noastre am rămas fără tine. Ți-am mărturisit că nu mă sperie durerea, voiam doar să mă dori poetic, să îmi sugrumi dorul în gemete, să îți simt absența în cuvinte ce se sărută pe ascuns și privirea cum își plimbă degetele pe pielea mea..

– De ce refuzi să mă scrii?

– Am preferat să te trăiesc, iartă-mă căci am îndrăznit să te iubesc fără să îmi oferi permisiunea.

– Însă acum nici nu mă mai trăiești..

Privirea ta profundă pare că îmi strânge în lanțuri fiecare cuvânt ce urmează să îl rostesc, deci mă opresc subit în puncte de suspensie ce au gust a gura ta pătată de fum de țigară. Te sărut puternic, ca și cum singura mea dorință ar fi să îți las gustul meu pe buze pentru clipele în care nu o să îți mai fiu, să mă guști când mă dorești dar nu mă vrei să îți fiu, să mă regreți mai domol..

FRÂNTURI DIN TINE..

Nr. 119 "Iertare"

Nu mai îmi înțeleg stările:

Ochii-nghețați, dar așteaptă ploi

Buzele tremură tânjind după lacrimi,

Dar ascund un rânjet

A doua mea ființă se ascunde

Așteaptă clipa-n care va scoate gheare,

Își va face spațiu printre gratiile cadavrului,

Coastele străpung cușca-nfiptă-n carne vie

Conturează sufletele contradictorii:

Inspir o singură dată... expir pentru amândoi,

Mă consumă din interior, rămân fără aer...

Știu... fără speranță-n gânduri,

Simți gândurile-n jurul meu...

Vezi cum se scurg prin găurile vorbelor

Vorbe tăioase... ruginite fiind mereu neschimbate

Muzele făcând diferența

Dar așa sunt eu...

Nu au puterea de a mă schimba

Au ascuțișul de a mă mutila

Așa am fost mereu,

Cu dexteritate am ascuns...

Pansând răni putrezite cu frânturi de inimi,

Afișând falsuri în vitrină

Punând preț pe orice privire amanetată

Lăsând crăpături în aura rece...

Vorbind... scriind despre vise

Dar cu mâinile-n sânge...

Modelez bătăi de cord

Simt dorința de a trăi când pulsează

Îi admir puterea de a lupta

Dar ador să-i răpesc libertatea oferind strânsoarea...

Neatent fiind... oboseala psihică-și pune amprenta

Prea târziu și-a mărturisit dragostea,

Mereu mințind despre origini,

Nu sângerez... nu-mi aparține

Cadavrul ăsta-mi poartă numele...

Șterge fețe din memorie

Pe retină neputând lăsa uitării

Zeci de trupuri pline;

Au rămas captive-n nisipul clepsidrei

Au părăsit... au abandonat tot,

Sufletul lor m-a părăsit

Alungând prezențe-n adâncul pământului

Adunând tăieturi adânci

Ajung să-mi iubesc latura-ntunecată

Împreună știm cel mai bine:

Cum se fac dispărute muze decedate,

De ce trebuie să cunoaștem...

Teama pentru priviri care se-nchid pe vecie

Evitând să vedem trecutul,

Din păcate disperarea-ntoarce clepsidra

Readuce la lumină-ntunericul putred,

Ascuns între firele secundelor

Legănând capete-n îmbrățișarea ștreangului...

Ce-am făcut să fiu ucigaș de sentimente?

Martor al suflărilor sfârșitului,

Să merit... să devin colecționar de suflete

Torturat de regrete fiind,

Urmărit de propria cruce

Mi-am cioplit iadu-n inelar

Predestinat suferinței sunt...

Îmi doresc să-i pun capăt

Să pot lăsa trecutul sub piatra de mormânt

Să nu-mi fie târșă de secunde reci

Știind jumătatea uitată-ntre ani grei

Îmbrățișată de scânduri în valuri de gheare...

Încercând să lupte pentru supraviețuire

Săpând tranșee dureroase-n lemne,

Dar totul a fost scris... imposibil de rescris

Deja a devenit erou necunoscut...

Dar încă strigă, trecutul se simte singur,

Singur în reci adâncuri...

Rădăcini mă țin de mâini,

Mulțumesc...

Nu știam de existența iubirii

Iubirea reflectată de moarte, dar sinceră

Oricum... nu are de ales,

Speram să-mi lase timpul liber

Să inspir putreziciunea lumii

Să știu de unde voi evada

Lăsând un testament să zgârie pereții

Litere-n piatră sângerândă afișând dorința de iertare

Mi-am dorit iertare... prea multe am scris,

Cifre ale morții am gravat pentru fiecare...

Muzele și-au primit frânturile de inimă

Mereu mi-am dorit mângâierea...

Am renunțat,

Am lăsat în urmă plăcerile buzelor

Nu tânjesc să le mai simt

Doresc să le ascult... să știu

Că am fost iertat.

Se stinge lumina afară

Adie o boare de vânt

Cu lacrimi de dragoste iară

Mă rog şi Te laud şi-Ţi cânt.

Te rog pentru cel ce mai plânge

Te rog pentru cel ce-a căzut

Făptura mea toată se frânge

O mână sunt, Doamne, de lut.

Mă pierd fără Tine, sunt mică

Frânturi de cuvinte-ecou

Se-ntorc din tăcere, mi-e frică

Ajuta-mă, Doamne din nou.

O, Doamne rămâi lângă mine,

Speranţa mea toată e-n Tine."

( Adriana Cristea)

Seara cu liniste , pace si binecuvantari pentru dumneavoastra si familie!

Yoido Full Gospel Church din Seoul, cea mai mare Biserică evanghelică din lume!

Câteva frânturi din închinarea de astăzi de la Yoido Full Gospel Church din Seoul, cea mai mare Biserică evanghelică din lume. Biserica a fost fondată în anul 1958, are 7 servicii de închinare duminica, cu o participare de 30.000 de credincioşi la fiecare slujbă duhovnicească doar în sala mare (plus cel puțin tot atâția in alte săli din diferitele clădiri situate în imediata apropiere a…

View On WordPress

Un crâmpei din Eminescu🖌️

Eu nu cred nici în Iehova,Nici în Buddha-Sakya-Muni,Nici în viaţă, nici în moarte,Nici în stingere ca unii. Visuri sunt şi unul ş-altul,Şi totuna mi-este mieDe-oi trăi în veci pe lume,De-oi muri în vecinicie. Toate-aceste taine sfinte– Pentru om frânturi de limbă…În zadar gândeşti, căci gândul,Zău, nimic în lume schimbă. Şi fiindcă în nimicaEu nu cred – o, daţi-mi pace!Fac astfel cum mie-mi…

View On WordPress

Descoperiți Bratislava, capitala Slovaciei! 🌍🇸🇰 Bratislava este un oraș cu o istorie bogată și o atmosferă captivantă. 🏛️📜 Situat pe malul fluviului Dunărea, acesta oferă o combinație unică între trecut și prezent. 🌉🏞️ Când vizitați Bratislava, nu ratați Castelul Bratislava, o bijuterie arhitecturală din secolul IX, care oferă o panoramă uimitoare asupra orașului. 🏰🌆 #CastelulBratislava #IstorieSlovacia Piața Primăriei (Hlavné námestie) este centrul vieții urbane și găzduiește măiestria arhitecturală a Primăriei Vechi și Frânturi ale istoriei medievale. 🏛️🏙️ #PiațaPrimăriei #ArhitecturaIstorică Parcul Sad Janka Kráľa este locul perfect pentru o plimbare relaxantă sau un picnic în mijlocul naturii. 🌳🌷 #ParculSadJankaKrál #NaturăSlovacia Gustați din bucătăria tradițională slovacă în restaurantele autentice din oraș și nu uitați să încercați bryndzové halušky, o mâncare delicioasă cu brânză și cartofi. 🍽️🧀 #BucătărieSlovacia #Gastronomie Bratislava este, de asemenea, renumită pentru festivalurile sale culturale și evenimentele artistice. Verificați programul cultural local pentru a vă asigura că vă bucurați de tot ce are de oferit. 🎶🎭 #CulturăBratislava #EvenimenteCulturale Indiferent de ceea ce alegeți să faceți în Bratislava, veți descoperi că este un oraș fermecător și plin de surprize! 😍🏙️ #Bratislava #Slovacia Rezervă acum o vacanță în Bratislava și bucură-te de un sejur de poveste! 👉 bit.ly/3BIlT05 Rezervă acum și bucură-te de o experiență unică alături de familia ta! Suntem aici 👩‍💻🧑‍💻sa va ajutam in alegerea vacantei preferate. 📞0755 088 410 | 📞0755 013 982 | 📞0755 013 984 | 📞0740 091 802 💌[email protected] | www.activtours.ro #ExperiențăBratislava #DescoperăSlovacia

Sincer, pentru mine viața a fost mereu și încă este un test de supraviețuire.

Eu nu știu cum este să te bucuri de o viață lipsită de griji, fără să te gândești la ziua de mâine, sau la viitor.

@un-suflet-anonim

Atunci când nu-ți mai găsești locul, atunci când simți că nu mai aparții nicăieri, nici acasă nu se mai simte acasă.

liennita tumblr.com

„Pe o palmă de pământ românesc” de Pușa Roth

Cred că în fiecare dintre noi patria se întruchipeză într-o icoană aparte. Cu această credinţă în suflet, am plecat la drum prin spaţii necunoscute ce aruncă ochiului frânturi de frumos din ceea ce a lăsat Domnul pe pâmânt, dar şi din ceea ce a construit mâna omului. M-am trezit a fi călător pe Valea Rinului, „Valea vinului”, cum este alintată prin părţile acelea eterna Alsacie. Am plecat cu…

View On WordPress

Ce s a întâmplat?

Ne am fost alături unul celuilalt in perioade grele din viața fiecăruia, așa cum am putut, cu bune, cu rele.

Poate consideri că nu te respect, de fapt, știu că asta crezi, tocmai de aceea nu îți arăt ție, ci mie, că o fac. Că te respect și te apreciez. Nu am de gând să îmi îndrept gândurile negative către persoana care a însemnat într-un anumit punct al vieții parte din mine. Și am pierdut acea parte din mine. Nu am de gând să mă pierd și pe mine cu totul, deja am pierdut prea multe frânturi atunci când te-ai rupt din mine. Nu am de gând să mă las devorată de durerea și dezamăgirea pe care ai lăsat-o în urma ta.

Vreau să îmi amintesc și să îmi reclădesc iubirea și empatia din care eram construită odată. Să încerc să mă lupt cu toată umbra care am devenit.

Vreau să cred că am dezvoltat o maturitate care mă va lăsa să iert, și pe tine, și pe mine.

Nu am de gând să îmi mai mint orgoliul cu postări care mă fac să mă simt puternică, sa simt că dețin dreptatea. Dreptatea poate fi subiectivă, se poate afla in ochiul, sufletul său gândul privitorului. Dar nu sunt puternică, sunt vulnerabilă. Și în toată vulnerabilitatea care ma definește, aleg sa mă gândesc la lucrurile bune care s-au întâmplat, la cele care mă făceau fericită. Se întâmplă prea multe lucruri rele acum, ca să îmi aglomerez sufletul și așa aproape mort, cu frustrările și durerile trecutului.

De ce toate astea? Pentru că te iubesc. Pentru că învăț să mă iubesc. Am spus-o de multe ori, iubirea nu e suficientă. Și chiar nu e. Dar cred că sentimentele cele mai pure construiesc cele mai strașnice lucruri în viață.

Nu m-aș fi gândit că o să ducem o luptă tacită. Nu e nevoie sa auzi unele cuvinte, nici măcar să vezi o persoană, ca să simți că există o interacțiune, când cea spirituală e atât de puternică. Dar aceasta interacțiune consider că nu mă definește, că nu ne definește. Am fost puternici împreună, știu că putem fi și separat. Și în acest caz, de ce ne luptăm? Ce demonstrăm, când nu e nimic de demonstrat? Lucrurile bune ne-au legat mereu. Lucrurile rele ne-au îndepărtat mereu. Aleg sa îmi alin sufletul cu armonie. Deci...

Ce s a întâmplat?

Tata: " Dacă nu îmi trimiteți bani, găuresc tot acoperișul casei."

..casă facuta de noi și mama, cu greu...și înca nu este gata..

#frânturi #amintiri

Frânturi de femeie Frânturi de femeie este povestea profund personală, sfâșietoare și sublimă a unei femei (Vanessa Kirby, distinsă cu premiul pentru Cea mai bună actriță la Festivalul de film de la Veneția, 2020) care învață să trăiască purtând în suflet durerea unei pierderi copleșitoare. [recenzie] „Pieces of a Woman” de Kornél Mundruczó începe de fapt cu un bărbat. Sean ( Shia LaBeouf ) lucrează la construirea unui pod în Boston, dar în curând părăsește șantierul pentru a fi acasă cu partenerul său, Martha ( Vanessa Kirby ). Primul lor copil va naște în orice moment, dar când vine momentul, lucrurile nu merg conform planului. Majoritatea părinților, obstetricienilor și moașelor vă vor spune că acest lucru nu este neobișnuit. Bebelușul vine când vrea, chiar dacă moașa nu este prin preajmă pentru nașterea la domiciliu. Dar în câteva minute scurte din film, țipetele Marthei de durere la naștere lasă loc primelor plânsete ale unui copil. Părinții sunt extaziați de noul lor pachet de bucurii. Moașa înlocuitoare ( Molly Parker), un substitut pentru prima alegere a cuplului, scoate un oftat de ușurare. Dar momentul fericit este de scurtă durată. Ceva nu merge groaznic de rău și toată lumea își ține respirația în timp ce paramedicii intră în grabă. Kata Wéber , care a scris filmul, și-a bazat tragedia centrală pe experiența de a-și pierde copilul cu Mundruczó, partenerul ei creativ pentru „ Zeul Alb ”.” și „Luna lui Jupiter”. Pentru a treia colaborare, echipa scriitor-regizor a săpat adânc, descoperind durerea cauzată de privirile incomode și izolarea care vine odată cu pierderea unui copil. „Pieces of a Woman” este cel mai puternic atunci când explorează acele tăceri cavernoase și o astfel de durere de neimaginat. Este mai puțin interesant când perspectiva se schimbă înapoi la partea lui Sean a poveștii. Scenariul îl face să treacă pe o listă de verificare a comportamentului rău autodistructiv, care adaugă puțin la miezul poveștii. Pe fundalul acestei povești profund personale se profilează un proces senzațional asupra neglijenței moașei, care, la fel ca și bufniile lui Sean, distrage atenția de la drama deja puternică. Pe de altă parte Kirby trebuie să-și navigheze personajul prin coșmarul de veghe al fiecărui părinte, ceea ce face impresionant. În rolul lui Martha, Kirby trece de la catatonic la haotic, devenind la fel de distructivă ca partenerul ei, fără să se simtă ca un clișeu. Este supărată pe Sean, pe colegii ei, pe familia ei – în special pe mama ei, Elizabeth ( Ellen Burstyn ), care vorbește despre pierderea ei ca și cum ar fi un eșec personal și o mustră pe Martha pentru că nu a depus acuzații împotriva moașei. Este o tensiune care duce la cea mai bună scenă a filmului, o confruntare între mamă și fiică, ambele îndurerate și fiecare cu idei complet diferite despre cum să avanseze. Este un moment atât de electric, încât face ca drama marțială să se simtă ca pe vitrine. LaBeouf își face cel mai nenorocit lui Stanley Kowalski. Personajul lui este un nerv brut, din clasa muncitoare, care și-a atins limita de a fi subminat de partenerul său și de banii familiei ei. Este încăpățânat, stăpânitor și plin de resentimente într-un mod care te face să te întrebi cum a ajuns o femeie blândă să se îndrăgostească de el în primul rând. În unele cazuri ar putea fi ușor să ignorăm acuzațiile de comportament abuziv, dar pur și simplu nu este posibil în „Piece of a Woman”, unde personajul lui LaBeouf acționează agresiv față de cel al lui Kirby. Procesul FKA Twigs împotriva lui LaBeoufa pretins că actorul a agresat-o sexual, a transmis cu bună știință o BTS și a provocat o mare suferință emoțională. Într-una dintre cele mai incomode scene din „Pieces of a Woman”, personajul lui LaBeouf, Sean, inițiază sexul atunci când Martha nu vrea. Ea nu obiectează în exterior, dar expresia și limbajul corpului ei par foarte nereceptive. În cele din urmă, când ea acceptă, el se ridică și pleacă furtunos, nemaifiind chef. Toată furia lui reținută față de ea și familia ei îl duce apoi să-i arunce o minge de yoga în fața ei. Ea dezumflă sfidător mingea de yoga, ceva pe care probabil a folosit-o pentru a-și aduce un sentiment de calm și bine, cu o țigară. Și ea poate fi autodistructivă și furioasă, dar nu se lovește cu violență ca el. În schimb, ea ia arma cu care a lovit-o, chiar dacă ar fi fost a ei de la început. Din fericire, interpretarea lui Kirby este cea care face ca „Pieces of a Woman” să fie memorabilă. În ciuda unei analogii greoaie de construire a podurilor și a unei povești care se desfășoară în Boston care nu seamănă cu Boston, călătoria emoțională a Marthei este mai impresionantă decât povestea îi dă credit. Ar fi putut exista mai multe scene între Martha și Elizabeth sau familia ei, care include o soră ( Iliza Shlesinger ), cumnatul ( Benny Safdie , în unele dintre puținele momente comice ale filmului) și o văr care este avocat ( Sarah Snook ).). Prin relația uneori controversată dintre Martha și Elizabeth, există chiar și o scurtă explorare a traumei generaționale și a modului în care aceasta afectează capacitatea unei persoane de a întrista sau modul în care consideră că durerea ar trebui gestionată. A doua jumătate a filmului este la fel de tensionată ca și scena nașterii, lăsând publicul să aștepte cu respirația tăiată. Deși rezultatul procesului nu va schimba ceea ce s-a întâmplat, de data aceasta, Martha poate face mai mult decât să privească neputincioasă. Ea poate face primii pași departe de așteptările mamei, partenerului și societății sale și să se întristeze în felul ei. [/recenzie] https://filmchill.net/movies/franturi-de-femeie/?feed_id=1339

Mâna lui, pielița aceea de culoarea norilor, încleștarea degetelor noastre-o innodare de secrete - erau fericirea mea.

Dacă mâinile noastre ar fi fost ziua și noaptea, atunci atingerea lor ar fi devenit zorile dimineții, acele frânturi de lumina palidă care sparg noaptea: blândețea lui alungând orgoliul meu.

În pat, pe întuneric, străbatem marea de cearșafuri până ne regăsim iar, doi străini ziua, dar aceeași răsuflare noaptea, recunoscând aceleași degete, aceasi piele aspră a mea, parfumată a lui.

Când distanța pătrunde între noi ca o amantă, îi simt încă palma într-a mea ca o umbră ce nu și-a părăsit lumina.

Dacă degetele lui ar fi fost simple note muzicale, atunci cu fiecare atingere pe obrazul meu emoțiile lui ar fi căpătat sunet.

Uneori, când cu mintea il dezamăgesc, îmi zgârie cu unghia lui circulară în palmă lăsând în urma-i conturul sufletului meu. În palma lui e același contur. Câteodată am impresia ca palmele noastre se aseamănă unor peșteri pe care le exploram iar și iar, descoperind uneori vechi picturi rupestre - acele linii întortocheate pe care alunecă degetul meu spre a-i înțelege trecutul.

Buzele mint, ochii amăgesc, iar mâinile rămân singura certitudine, căci după moarte ochii sunt doar niște găvane, buzele dispar ca un fluture în neant, dar mâna, lipsita de învelișul ei din piele și din mușchi, supraviețuiește timpului, ținând prizoniera conturul sufletului a două trupuri.