#bucată de suflet | Explore Tumblr Posts and Blogs

fara-posts · 1 year

Text

Vizionează „7 ianuarie 2022(5)” pe YouTube

youtube

Dacă aș putea să-mi pun o dorință, ai fi tu, care îmi invadezi întregul univers, făcându-mă sărutul tău preferat și mângâierea care topește, ca o bucată de gheață, inima mea pustie.

Dacă aș putea să-mi pun o dorință, fără îndoială ai fi tu, cea mai mare dorință a mea, ar fi ochii tăi unde aș vrea să mă pierd și să dau în mâinile tale, toată dragostea pe care o simt pentru tine.

Nimic nu este mai prezent în visul meu decât mierea dulce din gura ta, care se revarsă pe buzele mele și o bea în sărutările mele.

Nu ar exista o avere mai pură decât cea a brațelor tale care înconjoară gâtul meu și ale mele în jurul taliei tale, zâmbind că le ai și căutând cu ochii tăi pe cele mai fragede.Și de ce nu?... Cel mai intens dintre săruturile tale.

Dacă aș putea să-mi pun o dorință, nu te îndoi că ai fi tu, ceea ce vreau eu; nu ar exista o realitate mai frumoasă decât să mergi și să răsăriți în corpul nostru.

Nu ar exista dimineți mai frumoase decât să te trezești cu capul sprijinit pe pieptul meu și cu tandrețea ochilor tăi adormiți, să mă privești după ce ne-am iubit și ne-am dăruit în timpul nopții; și până în zori ne surprinde zâmbind.

Dacă aș putea să-mi pun o dorință, mi-aș dori șaptezeci de mii de nopți și dimineți mângâindu-ți părul, spunându-ți „te iubesc” pe care încă nu am reușit, dar că tot aștept să sosească primul nostru moment.

Dacă aș putea să-mi pun o dorință, mi-aș dori să mă iubești așa cum te iubesc eu, ca brațele tale să mă caute în fiecare dimineață, ca buzele tale să mă sărute așa cum am visat mereu; și că vei înceta să mai fii în mine doar un gând.

Dacă aș putea să-mi pun o dorință, mi-aș dori să rămâi lângă mine, să-mi îndulci diminețile și pe ale acestui visător nebun;

Cu fiecare zi din ce în ce mai mult, te vei îndrăgosti.M-am îndrăgostit...

De de tine femeie

Ai vârsta în suflet, cu tine nu sunt jocuri,

Știam exact ce vreau

Și m-ai iubit..!!

M-am îndrăgostit...

De de tine femeie cu o voce tandră plină de pasiune,

Cu privire care m-ai prins,

Cu o nebunie care m-ai fascinat,

Cu o aromă rafinată incomparabilă,

Nu ești chipeșă, esti atrăgătore și elegantă.

M-am îndrăgostit...

De de tine femeie matură, care ma lăsat să se vadă experiența în corpul tău ,

Tu romantica și detaliata, săruți cu multa pasiune însuși, mâinile tale sunt foc pe trupul meu, este raiul .

M-am îndrăgostit...

Nu de anii tăi... ci de felul în care mă tratează,

Cu plăceri tale care mi-a îmblânzit bărbăția,

Cu zâmbetul tău care mă făcea să mă îndrăgostesc zi de zi,

M-ai învățat ce știai din experiență ,

Ti m-ai făcut bărbatul tău...

Ti-am dat câțiva ani din viața mea și odată cu tine mi-a dat și mai multă viațăStai acolo unde eu am grija de tine, te construiesc si te rasfata, unde infloresti si simti ca orele trec incet, unde iti fac ochii sa straluceasca si te privesc cu magie, unde dorinta de a-ti vedea zambetul si fericirea în care Eu știu să te iubească frumos ca să mă înțelegi. acolo stai in sufletul meu 😘Am uitat:

– Cafeaua dulce dintr-o privire,

-Bună dimineața „viața mea”

-Ai mancat deja?

-Cum iti merge dupa-amiaza

"Mergi acum acasa?"

Vă rog să-mi spuneți când ajungeți.

-Mi-e dor de tine

-Mă gândesc la tine

– Un mesaj neașteptat în timpul zilei

–O meme de râs în rutină

-Odihneste-te acum, ma intorc acasa

-Noapte buna iubirea mea...

Și începe ziua din nou

Cu un: „Bună dimineața viața mea”

Apoi „Îmbrățișează-mă și iubește-mă”

în cel mai frumos mod

Cel care se naște din inimă.

am uitat

pe care merita să o aibă

atât de multe cadouri scumpe.

Și da, le numesc „Scump”

Pentru că în mijlocul unei rutine,

de la stresul zilnic,

a muncii care absoarbe

și ceea ce ne face chiar să uităm

de la noi înșine.

Își cumpără timpul

și mă face să particip la el.

își cumpără timpul

și mă face etern

Îmi oferă cel mai prețios lucru pe care îl are

și sunt aceste cadouri „scumpe”

care îmi hrănesc sufletul cu dragoste,

indulceste-mi inima

și umple-mi zilele de bucurie.

De aceea astăzi vă mulțumesc cu drag

ce m-ai făcut să-mi amintesc,

ce dacă, ce dacă merit asta și multe altele,

Doar pentru că sunt alături de tine, iubirea mea.Astăzi lăsăm cafeaua

a bea: "ceai"

Să te îmbrățișez

Să te sărut)

a bea (ceai)

Și să nu părăsești (pe tine)

ieși din cearșaf,

a pune (ceai)

in bratele mele

și nu te mai lasă (te) să scapi.

Sunt din "Te"

Din "te iubesc"

De la „tu” am nevoie

aici lângă mine.

Sunt din "Te"

Niciodată să nu te duci

Pentru că acest „Te” nu se termină

și în fiecare zi o umplem

cu „Te” din „Te” aparțin

Azi, mâine și întotdeauna

și da, în caz că avem nevoie

există mai mult „Te” în încă trei vieți.Vrei...

Vreau să te las să fii acel sărut pe care motivul îl dorește, acel sărut care mă duce la nebunia trecătoare a momentelor de intimitate îmbrățișată de dorințele tale, vreau să fiu cea care te-a mușcat ieri gura și care o face azi și poimâine. mâine, să fii tu persoana care se pierde în hărțile corpului meu, să ne regăsim în melodia cerească a gemetelor necontrolate în liniștea nopții, vreau să te părăsesc și să mă las în mâinile destinului insolent de a nu ști cât de departe sau când, fără prejudecăți, fără întrebări, fără începuturi sau sfârșituri, doar atât, acel sărut care ne trezește fanteziile, primitivul, instinctele de a fi ca animalele sălbatice în cea mai pură formă, în libertate.

vreau sa fii

pur și simplu cuvinte

Vreau sa fii...

Vreau să-ți dorești acel sărut, cel care ne va marca ca nemuritori, ca cei care navighează pe mări, îndreptându-se spre o gură care așteaptă în port, în direcția iubirii, călăuzită de busola inimii, cu săgeată directă în suflet, fără teamă de a ne pierde, pentru că dacă aerul își schimbă cursul, oftat expirat ar întoarce roata pentru a reveni la coordonatele iubirii, cea care se deschide în mijlocul tuturor pentru a sfinți acel sărut care va pecetlui. dragoste. Și când ajung în brațele tale: sărutul, îmbrățișarea, dragostea se va face singur, pentru că între tine și mine se trăiesc vise, se construiesc case în aer și se mănâncă nori de bumbac între doi... Acolo vom fi ceea ce. ne dorim, chiar si atunci cand atingem pielea, animale salbatice care sa se iubeasca in deplina libertate.

Vreau sa fii...Deci o dimineață alaturi de tine...

Cu mediul potrivit, pentru a da naștere pasiunii și poftei noastre...

Cafeaua excelent, sa ne de-a doar putin curaj ...

Cu tine langa mine, cea mai buna companie a mea, iti garanteaza o zi de placere profunda...

Muzică voci tale, romantică, cum ne place nouă...

O îmbrățișare blândă, care ne unește trupurile, în ritmul poftei..

Mângâieri, din ce în ce mai îndrăznețe și mai calde, un moment pentru a ne savura și a ne dezlănțui dragostea și devotamentul...

Cu tine totul este perfect, totul este intens, totul este seducție și plăcere 😘Invitația de a-ți lua plăcerea trezește cele mai perverse senzații pe pielea mea, iese la iveală pofta și acea lascivie prinsă în sexul meu...

Libidoul tau se aprinde și ușa către cele mai indecente plăceri se deschide pentru dorințele mele...

Mă bucur de fiecare pas pe care îl fac din mâna ta pentru a intra în iadul tău rafinat...

Îmi duc mâna la trunchiul tău, căldura ta mă arde și îti străpunge ființa... acel foc se întinde pe toată pânza ta extatică...

Îmi place să te savurez, de sus în jos îmi iau degetele de-a lungul vaginul tău care este umed din ce in ce mai mult... simt ca fiecare vena incarcata cu sange se umfla...

fiecare este marcata si palpitantul este evident, bataile inimii nu se opresc...

Te simt deasupra pe mine , te arcuiește de spate când simt erecția cărnii mele, mă mângâi de sus până jos cu sani, îmi treci peste buze receptive, simți prospețimea seminței mele lichide. ...

acum ti-am scos bikini între cuvinte, îti ridic unul dintre picioare, îmi sculptezi duritatea în piele, corpul tău reacționează făcând apă la măreția membrului meu, buzele mele se deschid și ung la contact,

tu mângâie-i, îmi mângâi, le bâjâie, coloanele mele lasă loc paradisului din interiorul tău u...

Îti profanezi peștera, extragi mierea dorinței acumulată în sexul meu,

tremuri și tremuri de fiecare dată când îti străpung vaginul și fundul , transpirația curge pe fiecare centimetru al pielii, fiecare por deschis expiră dorința, te transformi să stai capra ...

Secvența este aceeași, petalele mele înmuiate picură nectar, ma golesc când aud că mi-o ceri iar puterea mea nu cedează fiecărei împingeri...

Te lăsat să cazi în pat între orgasme și gemete, între lovituri bestiale ale penisului meun care arde fiecare pliu, îti deschizi picioarele larg din față mea...

intimitatea...

îmi porunci din când în când să ejec...

Te-am transformat în mări între brațele mele și sunetul vocii tale, mă supun și mă golesc de câte ori îți dorești că ți-am dat orgasmele tale care-ți aparțin numai ție care ești Stapana mea tu mă faci să curg și să fac mie o furtună, detașează-mă de limite și bariere, de fiecare dată când ceri eu sunt, sau supus răspund cererilor tale... da,

Doamne, mândru să-i mulțumești...

și cu mai mare forță te scufunzi, între gâfâituri vrei sa inmui patul, sa urin si sa te las pe penisul meu, vrei sa te simti livrat si increzator, ma daruiesc cu salbaticie, te fac sa geme atat de tare si sa strig lasandu-te ragusita...se pare ca sufletul meu este detașat de ființa mea... nu există răgaz pentru demonii mei care deja au cedat complet poftei care îti consumă...

Îți lipesți trunchiul gol, fierbinte și umed sânii tăi, de corpul meu , te încordează și mă revars în râuri de miere abundentă... în același timp simt cum laptele meu cald într-o explozie îti înmoaie buzele, îti drenează vulva, te umplu toată și îti inundă interiorul...

miere rafinată răsarând peste centrul tau umplându-ma cu mine ... omul tau ...

consumat de plăcere ne predăm la amurg... pentru a primi zorii foarte relaxați...

A doua zi, corpulbta, ca în fiecare zi, poartă cu mândrie amprenta mea ...S-a lăsat noaptea și în brațele mele, am simțit o cascadă de pasiune, a fost un moment sublim, visul meu înceta să mai fie așa, iar pe buze mi s-a scris o realitate care a reverberat în piept.

Erai goală în fața mea și nici măcar frumusețea stelelor de pe cer, care ne priveau în acel moment, nu se putea compara lângă tine.

Mâinile mele au trecut prin corpul tău, buzele tale și-au lăsat esența pe ale mele; povestea începea să se scrie, am reușit în sfârșit să te fac a mea și mai mult decât pielea mea, inima mea era cea care ardea în acele momente.

Călătorind prin dunele corpului tău a fost, fără îndoială, cel mai bun moment al meu, nimic grotesc; a fost multă dragoste implicată și o bătaie fascinantă în interiorul pieptului.

Coapsele tale au reacționat la mângâierile mele, mâinile mele ți-au simțit pielea de găină și ai repetat o constantă 𝙏𝙚 𝙖𝙢𝙤 cu ochii tăi, dând astfel o mai mare intensitate momentului nostru.

Te-am iubit, ne-am iubit cu o dorință imensă, cu neliniște acumulată, ne-am lăsat secretele goale și cu vârful degetelor mi-am scris toate visele pe goliciunea spatelui tău.

Este greu să descriu toate senzațiile și emoțiile pe care le-am trăit alături de tine în acea dimineață, a fost o cascadă de pasiune care m-a udat, a fost un foc de dragoste, unde burta ta și a mea s-au sărutat.

Șoldurile tale dansau un blues pe corpul meu, era atât de multă senzualitate irosită în mișcările lor; era atât de multă magie și atât de multe sentimente în acel moment.

Povestea a început și s-a scris pe pielea noastră, ne tremurau buzele; Ne-am iubit cum nu ne-am mai făcut niciodată și în gândurile noastre, aveam doar dorința ca noaptea să nu se termine și vântul să nu plece, toată dragostea pe care tu și cu mine o simțeam în acele momente.Pentru că te iubesc?

Mă întrebi asta?

Ai intrat în viața mea aproape la apus, când nu aveam nicio speranță și pentru mine subiectul iubirii era un caz închis.

De aceea vreau?

Ai ajuns cu înțelegerea ta, cu cuvintele tale transformate într-o poezie, cu romantismul tău înflorit pentru a mă face să-mi uit durerile.

De aceea vreau?

Pentru că la tine nu există durere, nu există tristețe, există doar iubirea ta pe care mi-o oferi cu mare siguranță.

De aceea vreau,?

Pentru că vocea ta este poezie și cântat de vioară combinate și un balsam pentru urechile mele atât de rănite.

De aceea vreau,?

pentru că îi dai lumină

viața mea atât de chinuită și durerile și toate necazurile mele au dispărut.

De aceea vreau?

Mă întrebi asta?

Pentru că dăruiești totul cu și pentru iubire necondiționată.

Pentru asta si multe altele, te iubesc!!!Femeie, zeiță divină.

Frumos ești deasupra hainelor tale,

chipul tău, silueta ta.

frumoasa esti din dulceata

din interiorul tău

Floare frumoasa

care împodobește peisajele.

frumoasa fara machiaj

cu cicatrici de viață

cu riduri pe piele.

Bella, esti frumoasa si naiva toata lumea

care nu-ți apreciază frumusețea,

care nu prețuiește frumusețea inimii,

Nu stiu unde sa caut

și uită-te doar la un fizic superficial.

Femeie, ești frumoasă și specială.

Prezența ta nu are egal

reprezentarea unei ființe minunate,

creator de viață și purtător de lumină pentru univers.

Esența vitală a existenței.Pentru că te iubesc?

Mă întrebi asta?

Ai intrat în viața mea aproape la apus, când nu aveam nicio speranță și pentru mine subiectul iubirii era un caz închis.

De aceea vreau?

Ai ajuns cu înțelegerea ta, cu cuvintele tale transformate într-o poezie, cu romantismul tău înflorit pentru a mă face să-mi uit durerile.

De aceea vreau?

Pentru că la tine nu există durere, nu există tristețe, există doar iubirea ta pe care mi-o oferi cu mare siguranță.

De aceea vreau,?

Pentru că vocea ta este poezie și cântat de vioară combinate și un balsam pentru urechile mele atât de rănite.

De aceea vreau,?

pentru că îi dai lumină

viața mea atât de chinuită și durerile și toate necazurile mele au dispărut.

De aceea vreau?

Mă întrebi asta?

Pentru că dăruiești totul cu și pentru iubire necondiționată.

Pentru asta si multe altele, te iubesc!!!Eu ....s o povesteEști o carte necitită 🤔[15.05, 19:30] Ioana: Atata zbor

[15.05, 19:30] Ioana: Atata dor

[15.05, 19:30] Ioana: Atata aripa

[15.05, 19:30] Ioana: Fuior

[15.05, 19:30] Ioana: Atata ce

[15.05, 19:30] Ioana: Atata ne...

[15.05, 19:30] Ioana: Atata e...

[15.05, 19:31] Ioana: Atatea vocale

[15.05, 19:31] Ioana: Atata zare

[15.05, 19:31] Ioana: Atata iubire

[15.05, 19:31] Ioana: Atata nestire

[15.05, 19:31] Ioana: Atata si atat

[15.05, 19:31] Ioana: Un cant ...si un pamant

[15.05, 19:32] Ioana: Se nvarte si el

[15.05, 19:32] Ioana: Iar noi ...doar nitel...

[15.05, 19:32] Ioana: Pribegi

[15.05, 19:32] Ioana: Prin suras

[15.05, 19:32] Ioana: Zambind

[15.05, 19:33] Ioana: Prin apus....

Sarut nepatruns ...un altfel de plans ,un altfel de ascuns ,un altfel de dor,un altfel de zbor ,atatea si atat ...incat te patrund ,strafulger c un gand ,topit de un sarut , atingerea ta....si n rest inima....poveste de n am cum uita si scrie, iubito ,eu voi citi ...voi tacea...voi...nu stiu ...ceva ....altfel ...cu tine ...reinventez dragostea....

#Youtube

4 notes · View notes

artthroughmme · 5 days

Text

ma simt tristă. imi este greu fără tine și îmi doresc să fii mai mult lângă mine, dar nu știu cum să-ți spun și cum să mă deschid în fața ta. aș vrea să vorbim mai mult, aș vrea sa mi scrii cât mai des, aș vrea sa știu ce e in mintea și în capul tău mereu, pentru ca vreau să știu că simti la fel - ciudat după 2 ani, nu? mă simt speriată până în maduva oaselor mele, că în mine se naște un sentiment, atat de puternic încât simt cum îmi consumă fiecare bucată din corp și nu știu ce sa fac. mă simt tristă pentru ca aș vrea sa mi citești sufletul și privirile și țipetele pe care încerc să ți le transmit doar print-o privire, țipetele de am nevoie de tine, am nevoie să-mi spui mai mult decât te iubesc, mai mult decât săruturi. am nevoie să-mi promiți ca ești aici și ca acum când ne e greu ești cu mine. încerc să fiu cât mai prezenta, cât mai pe linie, dar doar simt ca mă înec și ca ma amăgesc cu gândurile astea care nu-mi mai dau pace deloc. sper ca Dumnezeu să mă vadă, sa simtă cum simt eu ca te iubesc, mai mult decât orice în lume și să ne scrie drumul pe aceeași poteca și dacă nu, să-mi fie martor pentru ca pentru tine, mă nenorocesc în suflet, in coate și în genunchi, doar sa te vad zâmbind.

sper sa nu mi asum doar eu.

0 notes

opisicaneagra13 · 1 year

Text

S-a dus și 2022. Hey, 2023, show me what you got!

S-a dus și 2022... Hey, 2023, show me what you got!

E 31 decembrie, aproape ora 18. Am în gând de câteva zile articolul de față. Și am zis să aștern aici câteva gânduri despre anul ce tocmai se încheie… S-a dus și 2022… Per total, a fost un an bun, dacă aș face o medie. Foarte bun, din anumite puncte de vedere. Dar a fost și foarte dureros. Unul dintre acei ani triști, ce mi-a mai știrbit din suflet. Încă o bucată. După câteva luni de suferință,…

View On WordPress

#2023 #anul nou #Ganduri #obiective 2023 #panseuri #s-a dus si 2022

0 notes

spiritual123 · 2 years

Text

construirea corpului astral

Când ființa umană a ajuns în punctul în care și-a transformat în forțe spirituale activitățile sale din ultima viață pământească, când aceste experiențe i-au venit din lumea exterioară a Devachanului și au lucrat asupra lui, atunci ea este gata să coboare din Devachan la o nouă naștere. Pământul o atrage din nou în sfera lui. Când ființa umană coboară din Devachan, ea trece, mai întâi, în regiunea astrală, „Lumea elementală”. Aici primește un nou corp astral. Dacă pilitura de fier este împrăștiată pe o bucată de hârtie și un magnet este mișcat dedesubt, pilitura se aranjează în forme și linii, urmând forțele magnetului. Exact în același mod, substanța astrală distribuită neregulat este atrasă și aranjată în funcție de forțele care se află în suflet și corespund cu ceea ce acest suflet a realizat în viața anterioară. Astfel, ființa umană însuși își adună corpul astral. Aceste ființe umane în devenire, care au la început doar un corp astral, apar ochiului văzătorului ca niște forme de clopoțe deschise spre jos. Ele se formează, se mișcă și se rotesc prin lumea astrală cu o viteză extraordinară - cu o viteză care cu greu poate fi concepută.

#antroposofia

0 notes

wildangel8 · 2 years

Text

Lacrimile cad de pe chipul ei fierbinte, plin de durere, pieptul urca și coboară datorită suspinelor, în întunericul din cameră doar pereții asista la durerea și lacrimile vărsate de ea. Sufletul i- se sfărâmă bucată cu bucată, doare , arde, vrea să țipe, să urle tot ce o doare, tot ce are pe suflet. Durerea strânsă în sufletul ei vrea sa erupă ca un vulcan ce clocotește pentru prea mult timp.

18 notes · View notes

praf-in-ochi · 10 months

Text

Îmi bate vântul prin suflet și prin oase

E plin de nervozitate și de durere,

De stări și sentimente emoționale,

Ce mi se lovesc mereu de coaste.

Îmi bate vântul prin gânduri și prin trup

Mă amețește ușor, nestingherit, neîntrerupt,

Răstălmăcește plin de cruzime totul

Și mă împinge nemilos în focul

Ce l-ai aprins în mine atât de obsesiv,

Poate din dorință, sau poate impulsiv.

liennita.tumblr.com

16 notes · View notes

alexandra15119 · 3 years

Text

Viaţa şi moartea în continuumul existenţial

Viața și moartea sunt cei mai buni prieteni ai omului, pe care el încă nu-i cunoaște. Viața credem că o stăpânim destul de bine, dar moartea este un mister total de care nici măcar nu vrem să vorbim. La o primă vedere dacă aș întreba pe cineva ce înțelege prin aceste două cuvinte, sigur aș primi un răspuns de genul: ”Viața exprimă ceva pozitiv iar moartea exprimă ceva negativ.” Serios? Nu înțeleg de ce oamenii intenționează să se înspăimânte cât mai des și cât mai mult. Se zice că trece timpul. Timpul nu trece. Timpul nu trece niciodată; noi trecem prin timp. După cum unui călător din tren i se pare că trec arborii din câmpie, așa și nouă ni se pare că trece timpul. În realitate nici arborii, nici timpul nu trece, noi suntem acei ce trecem. Timpul e veșnic același, asemenea lui și în repaos etern ca și spațiul.

Viața (respectiv nașterea) este pragul de trecere din lumea spirituală în lumea materială iar moartea este pragul de trecere din lumea materială în lumea spirituală. A trăi este a te feri de moarte. Nimic din activitatea noastră și chiar din sensibilitatea noastră nu are alt scop și altă cauză. Cred cu tărie în această afirmație. Practic, viața și moartea au o strânsă legătură. Nu ar exista una fără cealaltă. Ambele sunt fețe ale aceleiaşi existențe continue.

Mă uimește numărul oamenilor care vor, chiar se roagă să trăiască cât mai mult posibil. Mă întreb dacă ei se gândesc că acei ani mulți pe care vor să-i trăiască, pot fi numai boală, numai suferință, singurătate, fără nicio satisfacție. Poți trăi o sută de ani și dacă ești grav bolnav sau sărac. La fel, poți trăi treizeci de ani și să te bucuri de toate minunățiile pe care lumea materială le oferă. Pot să-l dau ca exemplu pe Ahile, care a avut de ales între o viață scurtă și plină de glorie și o viață lungă fără prea mare însemnătate. El a ales prima variantă. Pentru omul de rând este mai importantă cantitatea decât calitatea, care de cele mai multe ori aduce şi nefericirea.

Nu există viață fără moarte și nici invers. Murim în fiecare clipă pentru a putea trăi în continuare, ceea ce este evidențiat de procesul de exfoliere al celulelor corpului. Este un secret, este ceva ascuns parcă în dosul aparențelor, pe care nu-l înțelegem, dar îl simțim. Este, în pregătirea împrejurărilor dinainte de izbucnirea fatalității, o tensiune, este ceva care trebuie să eclateze -- și atunci, fatalitatea, acel cineva rău și „ironic", își trimite agentul și nenorocirea s-a produs. Am citit mai demult o carte a lui Deepak Chopra, un indian cunoscut în domeniul vindecării minte-corp (”Cartea secretelor”,Editura ”For You” 2008, ediția tradusa în limba română) care dădea un exemplu foarte frumos în legătură cu ceea ce poate însemna moartea. Când tu, omule, ai șaizeci de ani, înseamnă că nu mai ești persoana care erai la zece ani. Gândurile, mintea, gusturile, celulele și corpul tău s-au modificat. Au trecut printr-o schimbare. Așadar, înseamnă că acel copil de zece ani care ai fost cândva, este mort. Doar Sinele este cel care nu se schimbă și căruia i se întâmplă toate experiențele. Acest Sine este cel care se ”plimbă” prin continuumul existențial, experimentând aceste două fețe ale lui. Viața și moartea. Imaginați-vă existența ca fiind un băț foarte lung, iar viața și moartea sub forma unei sfori care se încolăcește în jurul bățului.

Viața presupune un scenariu prestabilit, același pentru toată lumea. Odată ce te-ai născut, trebuie să și mori. Nu există altă cale de ieșire. Făt-Frumos, oricât a încercat să găsească tinerețea veșnică, dorind să se ferească de acest proces de trecere, a sfârșit tot prin moarte. ”O palmă-i trase MOARTEA LUI şi îndată se și făcu țărână,” zice cunoscutul basm românesc „Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte”. Aici expresia ”moartea lui” vrea să scoată în evidență propria moarte, a fiecăruia, cu care ne încheiem drumul inițiatic prin viaţă.

Cert este că omul poartă în subconștientul său ideea că este nemuritor, doar că la încarnarea pe pământ el a uitat acest lucru și din acest motiv are această sete de nemurire. Așa a procedat și Ghilgameș: nemulțumit fiind de condiția sa de muritor, a pornit în căutarea nemuririi.

Viața începe prin naștere. Să analizăm puțin ce înseamnă nașterea pentru oamenii secolului XXI. Bucurie imensă, doi oameni devin părinți și toată familia sărbătorește evenimentul. Pare foarte frumos, nu? Dar dacă nu e chiar așa? Pe vremuri, Geții plângeau la nașterea unui copil, deoarece știau că avea să înfrunte greutățile vieții și râdeau la moartea unui om, pentru că acesta s-a întors înapoi ”acasă”, respectiv la zeul lor, Zamolxis. Faceți un exercițiu de imaginație. Cum ar fi să mergi în zilele noastre la o înmormântare și să râzi, să sărbătorești, iar când se naște un copil să începi să-i plângi de milă?

V-ați pus vreodată întrebarea de ce plâng copiii la naștere? De ce nu râd, de exemplu? Ar fi simplu. Copilul plânge când se naște deoarece el simte că se rupe de lumea spirituală. Practic, el ”pleacă” de acasă, fapt care îi întristează Sinele, el fiind în armonie perfectă cu Totul, în acea dimensiune. Naşterea înseamnă „în-trupare”,o ivire în trup, adică în ceva material, vizbil.

”Miracolul morții nu constă în ceea ce sfârșește ea, ci în ceea ce începe.”(Mircea Eliade,”Oceanografie”, Humanitas, 1991). Iată că din cuvintele lui Eliade, se poate înțelege că moartea nu e așa de ”moarte” precum pare. Aici ea este văzută nu doar ca un sfârșit, ci și ca un început. Deocamdată știm că moartea sfârșește viața, dar oare ce începe?

Această trecere presupune pierderea corpului. Acest lucru este perceput a fi o întrerupere și o pierdere a propriei persoane. Această frică pornește de la Ego. ”Scopul morții este să te imaginezi pe tine într-o nouă formă, cu o nouă locație în spațiu și timp.” (Deepak Chopra, ”Cartea secretelor” editura ”For You”, 2008, ediția în limba română)

Vreau să vă împărtăşesc încă ceva din ceea ce am citit. Voi da un exemplu asemănător. Dacă pui oamenilor o întrebare simplă, de exemplu: ”La ce oră te-ai culcat aseară?” Ei raspund: ”La ora zece și treizeci de minute, sau la ora nouă.” ”Și unde era această amintire înainte ca eu să vă întreb?” Aceasta este doar o reactualizare a unui eveniment. Vedeți? Cam așa este și cu procesul de trecere numit „moarte.”

De ce nu ne facem griji când cineva doarme? Doar pentru că știm că dimineața se va trezi? Și daca nu o va face? Asta nu înseamnă că nu mai există. Există în continuare, dar sub altă formă, timp și spațiu. Același Suflet, se poate întoarce chiar pe pământ, dar cu un alt trup și cu o altă misiune.

Mircea Eliade are o altă formulare extraordinar de sugestivă: ”Toți suntem nemuritori, dar trebuie să murim întâi.” (Mircea Eliade,”Noaptea de sânziene”, Editura Humanitas, 1971). Consider că este mai mult decât adevărat. Nemurirea aparține lumii spirituale. Noi nu putem fi nemuritori într-o lume materială, prinși în spațiu și timp. Mai întâi trebuie să ieșim din acest labirint, pentru a putea fi liberi cu adevărat.

Filosoful Emil Cioran spune:”Moartea este o stare de perfectiune, singura la îndemâna unui muritor.”( E. Cioran, Amurgul gândurilor, Humanitas, 1994) Să înțeleg că moartea este singura poartă de scăpare din locul acesta în care suntem prinși odată ce ne-am născut, așa cum menționam mai sus. Moartea în viața unui om, este precum o cascadă în mijlocul deșertului în care rătăcește o ființă.

Cred că oamenii sunt ca niște bebeluși când vine vorba de ce este dincolo de moarte. De câte ori nu auzim expresia: ”Există viață după moarte?” Se potrivește perfect cu povestea pe care o voi relata în următoarele rânduri și vreau să trageți singuri concluziile.

A fost odată o femeie care a rămas însărcinată. Timp de nouă luni, cei doi copii gemeni din burtica ei, discutau. Unul era credincios, celălalt era sceptic. Cel sceptic îl întreabă pe celălalt dacă crede că există viață după naștere. Răspunsul este afirmativ și începe să-i explice celuilalt că viața întrauterină îi pregătește pentru ce va urma. Crede că poate vor putea umbla în picioare, vor putea mânca cu gura și o vor putea vedea pe mama lor. Scepticul nu poate fi de acord cu așa ceva și se întreabă cum ar fi posibil să mănânce cu gura când au doar un cordon ombilical scurt, să meargă în picioare când ei abia au loc acolo,… mai ales să o vadă pe mama. Mama nu există pentru el, deoarece nu a văzut-o niciodată.

Pentru noi, cei care ne-am născut deja, această întrebare, ”dacă există viață după naștere” pare de-a dreptul stupidă.

Iată cât de mult ne asemănăm noi oamenii, cu acești embrioni, când ne întrebăm dacă există viață după moarte. Poate și întrebarea noastră pare fără sens pentru cei care sunt deja dincolo, în lumea spirituală.

Existența, acest fir continuu de actualizari ale Sinelui este așa numita ”viață veșnică”, restul este doar un joc, un drum plin cu labirinturi, dorințe, întrebări și frici ale omului care și-a uitat esența divină. Îți poți trăi viața cu adevărat doar atunci când te poți detașa de sentimentul fricii de pieire. Noaptea, dacă soarele nu mai luminează nu înseamnă că a pierit. El doar s-a actualizat în altă parte, pentru că asta este misiunea lui. ”Nimic nu se pierde, totul se transformă!” (Antoine Laurent de Lavoisier,”Considerații generale asupra naturii acizilor”,1778)

Poate că vă întrebaţi ce legatură au toate astea cu banda lui Mobius? Eu mă gândesc că ea ar putea reprezenta de fapt continuumul existențial, iar viața și moartea cele două fețe care nu pot fi despărţite. Prin confecționarea unei asemenea benzi din hârtie, am putea avea o dovadă palpabilă a existenței cu tot ceea ce cuprinde ea. Am putea ține întregul Univers în mână, doar jucându-ne cu o bucată de hartie! Și iată cum de multe ori, nici nu știm cu ce ne jucăm…

18 notes · View notes

deea-31 · 3 years

Text

Azi am fost întrebată "de ce sunt așa? " , am spus că nu știu despre ce vorbește,

" te porți de parcă nu ai suflet, de parcă în loc de inimă tu cari după tine o bucată de piatră rece și tare "

Ai dreptate poate că în fiecare zi port o piatră în loc de inimă....

Era o minciună, inima mea e acolo sau mă rog ce a mai rămas din ea, am ascuns-o, departe de ochi curioșilor, stă bine acolo, nimeni nu o vede, nimeni nu o atinge deci nimeni nu o rănește, cei care au apucat să o vadă au fost lacomi și au rupt bucăți din ea... Lăsându-mă pe mine cu gustul amar al dezamăgirii ....

4 notes · View notes

psihologul-de-la-miezul-nopti · 3 years

Text

Am plecat spre mai bine lăsând in amintire o bucată de hârtie pe care scrie

Nu sunt ce-l ce a fost ci ce-l ce o sa fie

Ca traim un azi si un mâine

Într-un mediu ce nu lasa urmă

Decat o amintire pe obraz curgând umedă

Cand in haosul din pace suflet se cutremură

Pe o bucata de hartie las o bucată de suflet

Ca toate tăcerile au fost urlete

Cand zâmbetele is o poza in ramă

Și aud chemarea ce ma cheamă

Ca vad famili ce se destramă

Oameni ce se lasă realitatea e o plasă

Cand toti te aud dar cui ii pasă

Nu vreau o vila un apartament cu piscină

Ci un acasă cu inima plină

Ca strângem averi si obiecte

Dar raman doar amintirile frecvente

Ascultă străine iti las o bucată de hârtie ce descrie un suflet in temelie ce sa luptat cu vant ploaie vijelie

Ca a trait cu gândul ca maine nu o sa mai fie

Iti las această hârtie pătată de o amintire ce duce timpul mai departe fi om si nu uita împărate ca toate averile adunate nu pot sculpta cum simte inima

Ca poti avea totul dar in acelasi timp nimica ca poti avea putin si totusi fericit

Iti las o bucata de suflet neclintit de un timp scurs abătut pe o inima rănită

Ca din toate spusele inima stie mai bine

Citind printre randuri cine esti străine?

@psihologul-de-la-miezul-nopti

15 notes · View notes

14-is-all · 4 years

Text

Despre cum se întorc bărbații

Plecarea, de cele mai multe ori, este mult mai ușoară pentru un bărbat. Bărbații pleacă superficial, având impresia că au încheiat toate conturile, că nimic nu îi va face să se mai întoarcă la cea care, până mai ieri, era lumea lor. Este o plecare fără prea multe lacrimi, explicații; este o plecare brutală, o desprindere a bărbatului din îmbrățișarea femeii fără ca acesta să clipească.

Bărbatul se încurajează singur spunându-și că mai sunt suficiente femei care abia așteaptă să îl cunoască, alături de care poate trăi fericit fie câteva clipe, fie o viață întreagă. Își mai spune că ea a fost o etapă, că cea de peste drum este mai bună decât cea pe care a ținut-o de mână o bucată bună de timp. Iese cu prietenii, bea bere, face galerie echipei preferate, merge în club și încearcă să o agațe pe cea pe care a pus ochii. Uneori, reușește să o ducă acasă sau măcar să o scoată a doua zi la cafea, alteori pleacă având buza umflată.

Este fericit o perioadă, totul pare că revine la normal, vocea femeii ce-l trezea din visare nu mai există, certurile nu mai sunt, dar nici sărutările și îmbrățișările. Sexul este sex și atât, nicio emoție, nimic. Își spune că e foarte bine că măcar există și, pe-o parte, are dreptate.

În tot timpul acesta, femeia plânge, poate că nu-n văzul lumii, ci-n sinea și-n perna ei când, seara, se pune în pat. Se vindecă încet, dar sigur. Unele se aruncă și-n relații pansament, dar ies rapid pentru că realizează că nu le ajută deloc. Chiar dacă femeia e toată un zâmbet, interiorul deplânge lipsa lui. Suferă mai mult, mai demn, mai sincer, mai corect în comparație cu bărbații.

Femeia își consumă durerea, bărbatul, de cele mai multe ori, i neagă sau o ascunde!

Și tocmai din cauza negării durerii, bărbatul, după o vreme, se întoarce la cea pe care a părăsit-o. Se întoarce cu speranțe, cu noi visuri,cu noi promisiuni, însă tot ceea ce găsește este o ușă închisă, un nu mai vreau ce-i sparge timpul și-i ajunge până-n măduva oaselor.

Femeia nu este suma sânilor, feselor, picioarele și labiilor.

Să spunem că ai în mâini trupul, mintea și sufletul femeii de lângă. Ce vrei mai mult? Dacă nu ești mulțumit, las-o să plece, poate că altul abia o așteaptă la colțul blocului, să îi ofere buchetul cu trandafiri pe care tu l-ai omis chiar și de ziua voastră.

Dacă ești veșnic nemulțumit - nu știe, nu face, nu drege, nu și nu - dar, cu toate acestea, o ții lângă tine, o ții în patul tău și o reții din fericirea pe care o poate avea în altă parte, jur, nu te înțeleg. Las-o liberă!

Iar ea, din iubire oarbă, îți rămâne fidelă. Trup și suflet, zi și noapte. Zâmbește fost la gândul că te poate ține de mână pe stradă, pe când tu poate că ai da-o pe prima care ți-ar ieși în cale. Fii suficient de bărbat încât ori să o păstrezi cum se cuvine, ori să o lași să plece. Dacă tu crezi că cele 40 de minute de sex, devenit între timp mecanic - doar ai hormoni și unde să-i eliberezi - te fac bărbat, te înșeli! Cele 40 de minute te fac doar potent, nu și bărbat!

Pe o femeie, hotărârea, determinarea de a lupta ori renunța, în funcție de caz, de a fi mulțumită și cu mai puțin, de a iubi necondiționat, de a te proteja cu brațele ei firave, o fac o femeie în toată puterea cuvântului. Ai auzit-o să se plângă de lipsa orgasmului în ultimul timp? Nu ți-ar fi zis că și-ar fi dorit să o ții în brațe în loc să te întorci cu spatele și să începi să sforăi, așa-i? Te gândești că e o proastă, ușor de manipulat, dar niciodată nu te-ai gândit că este ghidată în tot ce face de iubirea pentru tine!

Nici când ai început să-i iubești trupul mai mult decât sufletul, nu a făcut tam-tam. Tu făceai scandal și atunci când nu îți putea înțelege ideile, învinovățind-o că n-o duce capul. Apoi cu privirea caldă, încerca să îți explice ceea ce îți provoca ție starea asta de opăreală.

Să îți spun un secret - femeia nu este suma sânilor, feselor, picioarelor și labiilor. Femeia este suma misterelor, plăcerilor, dorințelor, visurilor, visele - o sumă ce merită un bărbat corespunzător. Nici bărbatul din preistorie, nici cel mai apropiat de zilele noastre nu se prea plângea, ci lua sulița și se ducea la vânătoare ori purta războaie - TU vrei să-i dai o altă valoare calității de bărbat?

#jurnalul unui adam

8 notes · View notes