#Mint sans alt
Text
Cavi have no shame 😔
Bunnyy🤸🤸🤸
Pretty suggestive drawing after the cut‼️‼️
Latex issss interesting to draw
446 notes
·
View notes
Text
Sous Vide Leg of Lamb With Mint
Chef: J. Kenji López-Alt, San Francisco, US
A butterflied leg of lamb is ideal for stuffing and rolling with other ingredients, and, because lamb is so robustly flavored on its own, you don't have to be shy or subtle about it. Today we're stuffing a lamb leg with crispy fried mustard seed and cumin seeds, then cooking it sous vide for perfectly foolproof results.
Recipe: https://biolomix.us/2023/08/04/sous-vide-leg-of-lamb-with-mint/
0 notes
Text
HE'S A SNAS, HE'S TEN YEARS OLD, HE'S DA BOIIIIIIII!!!! ITS CONFETTI!!!!!!! >:] MAH FIRST EVER AU I MADE IS CALLED HAPPIESTDAYTALE!! and Confetti is the snas in it! he's also addicted to sugar ;-; and gAy >:] Mint Monster Kid will always be his crush. hEEhEE. he is the pErFeCt bOi. AND, HIS SOUL IS CORRUPTED!!! *cricket noises* ... aight, nevermind thAt- i dont have a pic of his soul, so ima tell u what it looks like. its green/orange, and very glitchy! oh, btw, pls check out my Scratch acc! its called Confetti-Sans >:] but, i have like, billions of alts... soooo.... yeahhhhh..... also, my art isnt very gud.. ;-; anyways, this is a vector of his overworld sprite! cuz i... well... i can do pixle art, but, im to lazy to, lmao.
1 note
·
View note
Text
Julie and The Phantoms | Masterlist
All Julie and The Phantoms related content on my blog!
Not taking requests for Julie and The Phantoms at the moment!
Add yourself to my taglist!
Fics indicated with !! contain smut and adult content, proceed with caution.
Last updated: August 2, 2021
Chapter 1 / Chapter 2 / Chapter 3 / Chapter 4 / Chapter 5 / Chapter 6 / Chapter 7 / Chapter 8 / Chapter 9 / Chapter 10 /Chapter 11 / Chapter 12 / Chapter 13 / Chapter 14 / Chapter 15 / Chapter 16 / Chapter 17 / Chapter 18 / Chapter 19 / Chapter 20 / Chapter 21 / Chapter 22 / Chapter 23 / Chapter 24 / Chapter 25 / Epilogue
- Part One
- Part Two
- Part Three
- Part Four
- Part One
- Part Two
- Part 1: Starstruck
- Part 2: Something About The Sunshine
- Part 3: Hero
- Part 4: What You Mean To Me
Parallels Masterlist
Snacks, Cuddles and Julie and The Phantoms | Charlie Gillespie
Took You Long Enough | Charlie Gillespie
Don’t Go Breaking My Heart | Charlie Gillespie
The Perfect Night | Charlie Gillespie
A Long Way From The Playground | Charlie Gillespie
‘Til We Meet Again | Charlie Gillespie
Bet On It | Charlie Gillespie
Without A Doubt | Charlie Gillespie -- Thanksgiving Special
More or Less Potter | Charlie Gillespie
The Guy at The Gas Station | Charlie Gillespie
Meant to be Yours | Luke Patterson
An Unforgettable Halloween | Luke Patterson
Halloween Prank Gone Wrong | Luke Patterson
Grant You A Universe | Luke Patterson
Break My Heart | Luke Patterson
Break My Heart (Alt. Scene) | Luke Patterson !!
Royals and Rockstars | Luke Patterson !!
Love Shack | Luke Patterson (Song Fic Feb)
God Only Knows | Luke Patterson
Rock Bottom | Luke Patterson
OG Version on AO3
Rewrite Coming Soon
Maya & June | Deleted Scene
A Touch | Reggie Peters
Prove Them Wrong | Reggie Peters
Just Like Heaven | Reggie Peters
- Part 1
- Part 2
- Part 3 (Christmas Edition)
- Part 4 (Song Fic Feb Edition)
- Part 5
Hero Complex | Owen Patrick Joyner
Just A Thought Away | Owen Patrick Joyner
Rendezvous | Owen Patrick Joyner !!
Never Enough | Owen Patrick Joyner
End Up Here | Owen Patrick Joyner
Curiosity Killed The Cat | Owen Patrick Joyner
Fearless | Owen Patrick Joyner
Vet Visits | Owen Patrick Joyner
Home Again | Owen Patrick Joyner
Chemistry | Alex Mercer
Love Thy Neighbor | Alex Mercer
Breathe | Alex Mercer
I’m There | Alex Mercer
Illusion | Julie Molina
The Baby Project | Julie Molina
Dreaming of You | Julie Molina
Change My Mind | Carrie Wilson
My Love Won’t Let You Down | Carrie Wilson
A Mess | Savannah Lee May
- Part 1: Will They Won’t They
- Part 2: Uh Oh
- Part 3: Ballerina
- Part 4: Minutes Away
- Part 5: Stranger
More Than Enough | Platonic!Owen x Charlie x Reader
More Than Enough (Part 2) | Platonic!Owen x Charlie x Jeremy x Reader
The Cure | JATP Girls
JATP x BTR Crossover Week Masterlist
Dream-a-little-bigger-x’s Christmas Countdown: The Masterlist
Disconnected | Reggie Peters
What I Like About You | Sunset Curve
Best Years | Luke Patterson
The Story of Another Us | Bobby Wilson
San Francisco | Reggie Peters
What 90′s Dreams Are Made Of | Masterlist
Royals and Rockstars: MINT | PINK
What I Like About You | JATP x 5SOS Week
Best Years | JATP x 5SOS Week
A Mess | Song Fic Feb Week 1
Love Shack | Song Fic Feb Week 2
The Cure: CARRIE | JULIE | KAYLA | FLYNN | Song Fic Feb Week 3
StarStruck: StarStruck | Something About The Sunshine | Hero | What You Mean To Me | Song Fic Feb Week 4
Home Again | Owen Patrick Joyner
Just Like Heaven | Reggie Peters
I’m There | Alex Mercer
Life in Quarantine (Part 5) | Owen Patrick Joyner
Dreaming of You | Julie Molina
Maya & June | To Find You Again (Deleted Scene)
Rock Bottom | Luke Patterson
#jatp#julie and the phantoms#julie and the himbos#luke patterson#charlie gillespie#reggie jatp#jeremy shada#alex jatp#owen patrick joyner#owen joyner#julie molina#madison reyes#carrie wilson#savannah lee may#willie jatp#booboo stewart#flynn jatp#jadah marie#jatp masterlist
686 notes
·
View notes
Text
Making a self-insert for an already self-insert fic?? I just wanted to be able to give Naya a hug okay.
Read more for a friendship writing that wouldn’t leave my head have fun
You watched the door swing open to show Nova, a slight scowl on their face that shifted away immediately on seeing you. Oh god you knew you were a mess, but they had yesterday’s mascara smudged under their eyes and looked like they just woke up. You shouldn’t be here. You were panicking again, about to open your mouth and form an apology, but they beat you to it.
"Warm drink of choice?" They opened the door wider, and motioned you in, a soft expression on their face now.
"…What?" You still stepped into the apartment. It was… surprisingly cute for your alt friend. Acquaintance? Friend. Wow, what a way to show up at their apartment for the first time.
"Tea, hot chocolate, soup… hot kool-aid? Anything but coffee, it’ll just make jitters worse. Still, pick your poison." They bustled you into the kitchen and sat you down at an old table, turning on a light and getting to work. They filled up a beat-up electric kettle with water while waiting for your response.
"Oh. Tea’s fine." You murmured, looking down at the table. You could see indents that looked like writing, but the handwriting changed every so often. Numbers and letters jumbled together making a loop-like pattern on the wood. It was a good distraction. You really didn’t want to process what just happened and came to the closest safe place you could, since you weren't sure if you could've made it home without breaking down. You knew you still needed to text Sans and let him know where you were, but that could happen when you no longer felt the ache behind your eyes.
You must have zoned out, because the next thing you know a hot mug is being placed in front of you as well as a jar of honey and a small container of sugar. There are a couple of muddled smells in the air - you can see a mug in Nova’s hand as well, so they must have fixed themselves a warm drink, too.
"Let me know if lemon ginger isn’t your cup of tea." They said with a small grin and you couldn’t help but let out a snort. Their smile widened and they took a seat in the chair next to you, idly stirring some sort of milky drink. "Seriously though, I have all the flavors. Lavender chamomile, regular chamomile, a whole bunch of different fruit-based teas, even chai if you want that as a second cup. Gotta ease into the caffeine." They took a small sip of their own tea before slightly tilting their cup towards you. "Mint if you want to confuse your mouth with cold hots."
"Cold hots? What?" You were smiling at the ridiculousness of it all. If Em hadn’t told you about Nova and their need to have so many different flavors of stuff in their house in general, you would have been gobsmacked. Maybe that was the point though.
"Brain says mint cold but water hot." They nodded sagely as if that was the answer to the universe’s mysteries. You laughed, as expected, before taking a sip of your own tea and feeling a gentle warmth curl into your fingers and toes. You felt a little better.
Coming here was the right decision after all.
#a bean speaks#a bean does art#a bean writes#wow that's a tag I never would have thought I'd be typing#joat adjacent
31 notes
·
View notes
Text
my synesthetic associations for each track on folklore by taylor swift
the 1 - lithium quartz. sweet riesling. the r.m.s. titanic. light greyscale. driving home from work over the summer, sunlight pouring into your car. a small waterfall in a grotto, the water bearer blonde and mauve-gowned. pollen. gas stations lit up at night.
cardigan - pale yellow incandescent star. a heavy robe over black lingerie. hardwood floors. pink lemonade. holographic green-and-purple-black mermaid tails. inky darkness. red glitter lips, dress, and a puff of smoke. stale black coffee.
tlgad - manic blue. tastes like salt. the beaches in eternal sunshine. waves crashing against the rocks. 80s-style hair. mary poppins. staying up all night and seeing the sun rise over the pier. donut bakeries. white seashells. raw aquamarine. the summer i turned pretty by jenny han.
exile - maroon velvet. white flapper dresses. canoes on a misty lake. an otherwise empty waiting room. profound sadness. poison oak. screaming in a nightmare but no sound comes out. melting blue water that slips through your fingers. medication.
my tears ricochet - the gas station during daylight. stems and green soundwaves. open sky. silver echoes. phoebe bridgers. slim poetry books. pearls dissolving in wine. pine casket. the lake my little brother loves to fish in. antique malls.
mirrorball - san junipero. warm lavender fuschia lights. glass slippers. black bodysuits. old disney movie cartoons. shag carpet. alt-bi-girl-witch-tok. taking your little sister shopping. taping up LEDs and greening out. sour patch bandersnatch kids.
seven - daisies and camping in a lush green forest. lightwash jean lumberjacks. lemony snickett. the california redwoods. a brown ukulele. oil paint clumps on a canvas; art you can touch. gingham dresses. silver jewelry. the miseducation of cameron post.
august - plum barefoot moscato. baby's breath. mushroom risotto. freckles. grassy green hills. driving at night, all the orange-blue light. rain soaked cement. tightness in the throat. golden blonde honey hair. lipstick from a stage makeup kit.
this is me trying - sharp white and molten titanium. 2000s computer labs. masculine hands. a navy hooded sweatshirt. beige. building a wood table from scratch. campfires. air signs. your dad's shaving kit. cold brew.
illicit affairs - melodrama blue dusk. red lipstick. the manhattan skyline over the hudson. black-and-white photographs. stained wineglasses. scream-sobbing the lyrics to a breakup song alone in your car. raining raining raining all night.
invisible string - you put your arm around me for the first time. the golden gods. kitten heels running across cobblestone to the river cruise. scallops and penne alla vodka. the taste of her mouth just after she sipped chilled chardonnay. sprigs of mint.
mad woman - aquarius. vampy makeup. silver swords and dark evening gowns. a long dining table. firecrackers. cast iron pans. suedey book covers. blue goldstone. the moulin rouge. mars in cancer. rattlesnakes under our boots.
epiphany - the things they carried. grey but it's not beautiful. cold vibrations through muffled microphones. blood on blue scrubs; watching the good doctor on hulu. curling up in bed with your laptop. sushi and comfort movies. english breakfast tea. pride and prejudice. green light.
betty - zippered crop top. rosé in rainbow prism glasses. a light blue house. the lantern glow on emerald leaves. pink prom dress and acoustic guitar. fairy lights. acrylic nails. his sweatshirt burning in your driveway. a red pickup truck. our tree named steve by david catrow.
peace - welcoming, fresh yellow. a plant nursery. ice cold water. halo. soft flower crowns. safe and sound. white marimba and lute. dulce de leche. raw ginger. pixie hollow. secluded log cabins. a wedding in a barn. pansies and flannel.
hoax - motown nights at the house of blues. pink lip gloss. chicago evenings. salty French fries. dark green colored pencils. stomping in your sneakers across the blacktop. chromatic oil spills. lofted harmonies. tuesday nights in 1980 by molly prentiss. riding over the dunes at dawn.
the lakes - annotating books for leisure. saphhires. strumming the lyre. tangled limbs in warm glow. hot springs. birds chirping. flora and fauna. drifting to sleep. a nostalgia you can't explain; a romantic sting. celestite snow. greenwood.
[reblog with your fav in the tags?]
#taylor swift#swifties#swiftienation#folklore#jack antonoff#aaron dessner#justin vernon#bon iver#the long pond studio sessions#the 1#cardigan#the last great american dynasty#exile#my tears ricochet#mirrorball#seven#august#this is me trying#illicit affairs#invisible string#mad woman#epiphany#peace#hoax#the lakes#betty#synesthetic writing#synesthesia#writing#synesthete
34 notes
·
View notes
Photo
Thank you so much to the amazing #vinylcommunity for 5,000+! I’m excited to give back and will be giving away 5 records to 5 different people to celebrate! . To enter: 1. Like this post ❤️ 2. Be following me! 3. Comment with the top record(s) you would like and tag 3 friends to spread the love 4. Share any image in this post to your Story and make sure to tag me so I see it! . The #vinylgiveaway ends July 2nd and then I will choose 5 winners shortly after! . This giveaway is open worldwide I just ask that for winners outside the US to please help with the shipping since it can be pricey 🙈 . Records: - Alice Merton ‘Mint’ [Green] - Ariana Grande ‘Positions’ [Target Glow In The Dark] - Ashlee Simpson ‘Autobiography’ [UO Turquoise] - Britney Spears ‘Oops!...I Did It Again’ [UO Clear w/ Purple & Metallic Gold Swirls] - Britney Spears ‘Glory’ - Britney Spears ‘Glory’ [White] - Camila Cabello “Liar/Shameless” [UO Pic Disc] - Cautious Clay ‘Table Of Context’ [UO Clear w/ Orange Splatter] - Charlotte Lawrence ‘Charlotte’ - Christina Aguilera ‘My Kind Of Christmas’ [UO Silver] - Cold War Kids ‘LA Divine’ [UO Alt Cover] - Craig David ‘The Time Is Now’ - Cyn ‘Mood Swing’ [UO Red] - Drama ‘Dance Without Me’ [UO Pink Cloud] - Ellie Goulding ‘Brightest Blue’ [Blue & Clear] - Fletcher ‘The S(ex) Tapes’ - Gordi ‘Reservoir’ [UO w/ Flexi Disc] - Ingrid Michaelson ‘Stranger Songs’ [Red] - Jack Johnson ‘All The Light Above It Too’ - Jagwar Twin ‘Subject To Flooding’ - Janet Jackson ‘Number Ones’ [Target Red] - Jessie Reyez ‘Being Human In Public/Kiddo’ [Red & Orange] - Joseph ‘I'm Alone, No You're Not’ [UO alt cover blue] - Justin Timberlake ‘Man Of The Woods’ [Target Orange Translucent] - Katy Perry ‘Smile’ [Bone White] - Lionel Hampton & His Big Band ‘Cookin' In The Kitchen’ — FREE to winner - Lillie Mae ‘Other Girls’ [Colored swirl] - Blossom ‘Maybe’ [Red] - Mariah Carey ‘Merry Christmas’ [UO Red & Green split] - Oh Land ‘Family Tree’ [Blue] - P!nk ‘Beautiful Trauma’ - Tennis ‘Young & Old’ - Tones and I ‘The Kids Are Coming’ [UO Neon Green] - Zola Jesus ‘Taiga’ [Black vinyl] — FREE to winner - Charlie’s Angels Soundtrack [UO Purple] - Deadpool 2 Soundtrack [UO Red] Good luck! (at Castro District, San Francisco) https://www.instagram.com/p/CQRifbKsYpT/?utm_medium=tumblr
0 notes
Text
Spania: Barcelona
Lăsând Torla și minunații Pirinei în urmă, am pornit de dimineață spre Barcelona. Aveam inima plină de bucurii datorită frumuseților cu care muntele ne încântase în cele 3 zile petrecute în natură și, deși un pic triști, eram curioși să aflăm și ce aveam să descoperim în Barcelona.
Aveam în jur de 3 zile jumătate la dispoziție, pentru care făcusem un plan destul de organizat, dar care să ne permită și suficient timp de relaxare, descoperire spontană și plimbare la întâmplare pe străduțe. În America simțisem că nu mă organizasem prea bine și nu mă informasem temeinic înainte, astfel că vizitele în San Francisco și New York au fost haotice pentru mine și, din acest motiv, am decis să nu mai repet greșeala.
S-a potrivit oricum destul de bine, pentru că, visând la clădirile lui Gaudi și nedorind să stau cu orele la coadă la atracții, am cumpărat toate biletele online, în avans. Mai ales că e și un pic mai ieftin. Și pentru că trebuie să alegi din start ora vizitei, s-a impus în mod automat o organizare temeinică. Astfel că planul nostru pentru cele 3,5 zile a arătat cam așa:
Duminică, 30 septembrie 2018
Ajungem în Barcelona în jur de ora 14, predăm mașina închiriată
Masa de prânz
Plimbare prin Eixample
Vizită Casa Batllo la ora 17:45
Luni, 1 octombrie 2018
Plimbare prin cartierul Gracia
Masa de prânz
Plimbare prin Park Guell
Intrare în zona cu plată la ora 18:00
Marți, 2 octombrie 2018
Răsărit pe plaja Barceloneta
Vizită Muzeul Picasso ora 9:00
Free Tour Be Locat Tours cu plecare din Plaza Catalunya ora 11:00
Masa de prânz
Plimbare prin cartierul gotic & El Raval
Fontana Magica
Miercuri, 3 octombrie 2018
Vizită Casa Mila (La Pedrera) ora 9:00
Plimbare prin Eixample
Piața de vechituri
Masa de prânz
Vizită Sagrada Familia ora 16:45
Ridicare bagaj de la hostel și plecare spre aeroport
Am gândit tot planul acesta după ce am căutat un pic online cum să fac să evit aglomerațiile cele mai mari și care ar fi cele mai bune ore de vizitat fiecare atracție în parte, din mai multe puncte de vedere (inclusiv fotografic). Tot ce pot să spun e că a fost un plan bun, am avut timp de toate și nu am mai simțit că alerg de colo până colo și că am timp să mă și relaxez, însă cu aglomerația… e cu totul și cu totul altă poveste. Pe scurt: ai zero șanse să o eviți. Poate reușești să ai noroc pe ici pe acolo, dar în egală măsură poți avea ghinion, cum am pățit noi pe alocuri. Dar să le luăm pe rând.
Duminică, 30 septembrie 2018
După drumul de la Torla înspre Barcelona, am ajuns în capitala catalană conform planului, în jur de ora 14. Am mers mai întâi la hostel să ne lăsăm bagajele și să luăm în primire camerele, după care am fugit să lăsăm mașina. Nu am apucat să conduc mult prin oraș, însă, atât cât am mers de la hostel până la garajul Sixt, care era foarte aproape, prima impresie a fost că străzile sunt foarte înguste. Nu toate, ci cele dintre bulevarde. Abia aveam loc să mă strecor sau să iau curbele.
Exact cum am pățit și în Paris, predarea mașinii în oraș este un pic complicată, pentru că nu știi exact unde trebuie să o lași. Am ajuns la biroul Sixt la care știam că trebuie să ajungem, nu aveam unde să parchez, am rămas pe un colț semi-legal cât Adi s–a dus să întrebe unde e garajul, și apoi, ca să intru în garaj a trebuit să mă învârt un pic în jurul unui block pentru că nu mai aveam cum să mă încadrez pe banda care trebuia din locul unde eram. Am nimerit până la urmă garajul, am mers în subteran, și totul a fost ok. A trebuit să insistăm ca angajata de acolo să vină să se uite la mașină și să ia la cunoștință că nu are nimic, căci ea nu a venit din proprie inițiativă, așa cum ar fi normal.
Când am ieșit afară, deja muream de foame. M-am uitat repede pe google să găsesc cel mai apropiat restaurant cu review-uri bune, și am grăbit pasul înspre el.
Pentru prima masă în Barcelona am ales o paella, evident, care mi-a plăcut foarte mult, și un tapas cu caracatiță (parcă) și cartofi, dar care n-a fost cel mai grozav. Iar la desert, supă de rubarbă cu înghețată. Nu mai mâncasem niciodată așa ceva, a fost bună, dar nu m-a dat pe spate.
Apoi am explorat un pic cartierul Eixample la picior. La o primă impresie, multe clădiri și atmosfera îmi aduceau un pic aminte de Salonic. Nu seamănă complet, dar aduce un pic. Aici parcă totuși e mai fain, dar, în afară de clădirile vechi ce apăreau din loc în loc și la care puteam observa farmecul din vremurile de mult trecute, nu am găsit detalii care să-mi stârnească entuziasmul.
Cel mai mult în Eixample mi-au plăcut fațadele de pe bulevardul Passeig de Gracia, mai exact ce era deasupra parterului, unde se aflau, unul după altul, magazine care mai de care, de la no name-uri până la Prada și alte branduri faimoase. Era un contrast extraordinar acolo, de parcă se ciocneau două lumi complet diferite. Cred că mulți nici măcar nu ridicau ochii peste firmele luminoase, dar, pentru mine, acolo era cea mai valoroasă comoară a bulevardului, o colecție de piese istorice care nu aveau gură să strige, trebuia doar să ai ochi să le vezi.
La ora 16:30 ne-am apropiat de Casa Batllo, a cărei fațadă m-a impresionat așa cum era și de așteptat. Cu biletele cumpărate online dinainte, am intrat imediat, nu era coadă. Am primit un ghid animat pe un telefon mobil la care erau atașate niște căști (nu foarte igienic sistem), despre care citisem că ar fi extraordinar. Și chiar așa a fost. Cu o animație pe telefonul mobil puteai vedea cum casa prinde viață, și cum detaliile proiectate de Gaudi întruchipau animale reale sau fantastice (de exemplu țestoasa marină sau dragonul).
Vizita a fost pur și simplu incredibilă! Nu mi-am imaginat niciodată cât geniu se putea ascunde acolo și cum acest om a putut fi atât de creativ. Totul avea un sens, totul avea o logică și un loc exact, în timp ce imaginația debordase în întreg proiectul. Ca și cum raționalul și creativitatea s-ar fi întâlnit și-ar fi făcut un copil.
Am găsit în casă destul de mulți turiști, dar, așa cum aveam să aflăm în zilele următoare, totuși a fost destul de ok, la ora de seară cei mai mulți deja fiind în alte părți decât în muzee.
Cu toate acestea, mi-a fost greu să fotografiez cele mai impresionante locuri sau detalii fără a prinde oameni în cadru sau a-i integra în imagine într-un mod artistic, astfel că nu am făcut multe poze. Tot ce pot să spun este că, deși biletul este destul de scump (și nu doar acesta), merită din plin. Orice iubitor de arhitectură cred eu că va fi peste măsură impresionată. Și nu numai.
După ce am ieșit, ne-am mai plimbat un pic prin zonă și am așteptat venirea serii și aprinderea luminilor, pentru a admira incredibila fațadă a Casei Batllo și în această ipostază.
Am plecat spre hostel încântată de ce am văzut în prima zi și curioasă de ceea ce va urma.
Luni, 1 octombrie 2018
Prima zi din noua lună ne-a găsit în Barcelona dornici de noi descoperiri. După un mic dejun luat la hostel (ok mâncarea, dar cam scump – 10 euro / pers), am luat metroul până la Diagonal și de acolo am pornit la pas prin cartierul Gracia, unde am găsit o atmosferă foarte autentică, zic eu. Mi-a plăcut mult. Este un cartier cu străduțe destul de înguste în care mi s-a părut că există o comunitate foarte strânsă. Mi-a semănat un pic cu Napoli combinat cu Salonic, dar farmecul principal era unul original catalan.
Am putut observa și clasicele proteste ale celor care doresc separarea de Spania într-un stat independent, foarte multe steaguri catalane atârnate la balcoane, multe însemne ale comunității LGBT care este foarte puternică în Barcelona, oameni discutând pe străzi, mici piețe de stradă de unde poți cumpăra fructe și legume proaspete, o antică fântână publică de unde poți umple sticla de apă, oameni pe scutere, oameni care așteaptă la coadă pentru a lua masa într-un mic restaurant local și foarte foarte multe mici afaceri independente.
Am aflat apoi că în Barcelona cei care sunt freelanceri sau au propria mini afacere constituie un procent foarte mare. Nu mai țin minte exact cât, dar este impresionant. Și am putut observa asta peste tot, cu atât mai bine în Gracia. De la magazine de produse homemade până la ateliere de mici designeri, găsești acolo absolut tot ce vrei și ce nu te-ai fi gândit vreodată că există, doar timp să caști gura la toate să ai.
Noi, printre altele, am căscat gura și la niște magazine de echipamente montane (clasic), unul dintre ele fiind în Placa del Diamant, lângă ceea ce am descoperit cu uimire că este un adăpost antiaerian. Magazinul se cheamă Camp Base Nus și mi-am găsit acolo 2 tricouri la reducere. Am scăpat chiar ieftin, dar nu pentru mult timp, după cum aveam să aflu în ziua următoare.
Tot în Gracia am găsit, din întâmplare, pentru masa de prânz, un restaurant extraordinar, Estel de Gracia, care mi-a plăcut foarte mult. Tot ajutați de google maps reviews l-am găsit, însă spun că din întâmplare pentru că nu a fost prima alegere. Inițial alesesem un altul, dar, dintr-un motiv pe care nu mi-l mai amintesc acum, am ales să căutăm un alt loc.
Aici am găsit clasicul meniu pe care îl practică spaniolii, cu 2 feluri + desert + o băutură, dar eu am ales un tapas cu creveți și am mai servit un pic din pastele lui Adi (delicioase) de la felul 1, fiind o mare amatoare, atât de tapas, cât și de creveți. Abia așteptam să vin în Spania să mănânc tapas și fructe de mare pe bandă rulantă.
De acolo am luat-o foarte ușor la pas spre Park Guell, admirând clădiri, oameni, străduțe, ba chiar și un mic magazin cu suveniruri care mi s-a părut că are produse chiar faine, spre deosebire de clasicele kitschuri. Am găsit niște oglinzi foarte frumoase pe care le-am luat cadou pentru fetele de acasă.
Deși am avut ghinionul să prindem fix cea mai frumoasă parte din Park Guell, banca ondulată, era pe jumătate în renovare (ba chiar mai mult de jumătate), am luat totuși bilete, pentru ora 18:00. Asta pentru că visasem să pot face niște poze faine la apus acolo, dar se pare că n-am avut noroc.
De când am venit, cerul era un pic acaparat de un fel de smog (cred). Pentru că mai aveam o grămadă de timp până la 18, ne-am plimbat fără grabă prin tot parcul. Este destul de mare, dar mult mai mic decât m-aș fi așteptat, astfel că după vreo oră nu mai știam ce să facem.
Am tot stat pe câte o bancă sau alta, am căscat gura la pictori sau la muzicienii care cântau în zona Turo de los Tres Creus (unul era dus cu cercul rău de tot, pe treaba lui omul, nu de pe planeta asta), ba la un moment dat am observat mult și bine un vânzător ambulant care avea ceva bijuterii prinse pe o umbrelă. Când primea el vreun semn divin că vine poliția sau vedea ceva amenințător, își strângea umbrela și fugea. Bun sistem :))) Mult mai elegant decât cei care vând genți fake pe cearșaf sub Turnul Eiffel și trebuie să strângă cearșaful când vine poliția.
Când deja rămăsesem complet în pană de idei, am trecut pe lângă locuința lui Gaudi. Nu aveam nici un gând să o vizităm, dar chiar nu mai aveam cu ce să ne ocupăm timpul, așa că am intrat. Ce înseamnă să fii prea generos cu timpul… Nici să alergi de colo până colo ca nebunul nu e bine, dar parcă nici așa… să te ia plictiseala.
La casa lui Gaudi am plătit un extra 5.5 euro de persoană. Nu am fost prea încântați, căci toate atracțiile pe care le aveam în plan deja costaseră o mică avere, dar nu a fost totuși un preț așa de mare. Casa este mică, dar foarte frumoasă, iar înăuntru se poate observa cu ușurință simplitatea cu care Gaudi alesese să-și trăiască viața. Acolo am văzut și un mic filmuleț din care am aflat că era foarte credincios și că, deși era destul de bogat, trăia cu foarte puțin. Un adevărat minimalist. Începea să-mi placă din ce în ce mai mult de el.
Când în sfârșit s-a făcut 17:30, am plecat spre punctul de acces. Deși aveam bilet cumpărat dinainte, a trebuit să ajungem un pic înainte și să stăm vreo 10 minute la coadă. Coadă special formată pentru cei ce aveau bilete. Treaba e foarte organizată, pentru că sunt foarte mulți turiști și nu poți intra decât la ora pe care o ai scrisă pe bilet. Sosești un pic mai devreme, cei de acolo dau drumul la acces când se face ora respectivă, și totul merge ca pe roate.
Atâta doar că, la apus, peste smog au mai venit și niște nori, astfel că n-am avut ocazia să imortalizez cadrul visat, mai ales că orice poză cerea un mare sacrificiu de răbdare. Terasa principală fiind în renovare, exista un spațiu extrem de mic în care puteai merge să fotografiezi căsuțele de ”turtă dulce”, și pur și simplu trebuia să aștepți la coadă să-ți vină rândul, iar când îți venea, nu puteai să stai o mie de ani. Căci mai așteptau alți un miliard de oameni după tine. Sigur că unii stăteau să facă vreo 10 selfie-uri, și ți se lungeau urechile așteptând, dar în general oamenii nu abuzau. Cu toate astea, erau așa de mulți încât eu pur și simplu nu aveam răbdare să stau atâta pentru un cadru. Am făcut asta o dată, și am zis că o iau razna. Destul de frustrant…
Am intrat și în căsuțele de ”turtă dulce”, una fiind muzeu și vopsită în albastru pe dinăuntru – foarte interesant – iar cealaltă fiind un magazin de suveniruri pe 2 etaje. Nu ne-au interesat atât de mult suvenirurile pe cât designul interior și cotloanele.
La plecarea din Park Guell am căutau un nou local în Gracia pentru a servi câte un tapas ca cină, dar de data asta n-am mai avut așa mult noroc. Deși ne-am ghidat tot după review-uri, am găsit un mic restaurant care nu ne-a plăcut așa de mult. Mâncarea a fost ok-ish, poate nici eu n-am fost cea mai inspirată la alegerea tapas-urilor, deși la prima vedere îmi făceau așa multe cu ochiul, și nici nu a fost prea ieftin. Dar, vorba aceea… mai e și mâine o zi.
Marți, 2 octombrie 2018
Am început ziua cu o trezire super de dimineață, pentru că ne-am dorit să vedem un răsărit pe plajă. Fiind octombrie, soarele se ivea de după orizont destul de târziu, așa că nu era un sacrificiu prea mare.
Am avut noroc să putem lua chiar de lângă hostel un autobuz care ne-a dus direct aproape de plaja Barceloneta. Acolo ne-am bucurat la maxim de nisip, de sunetul valurilor, de culorile frumoase ale răsăritului și pescărușii zburători, am filmat, am pozat, ne-am luat la întrecere cu valurile la mal (mereu mă duceam prea aproape și de fiecare dată era să mă ud la picioare) și, per total, a fost o experiență care a meritat fiecare minut.
Fiindcă nu mâncasem încă micul dejun, am căutat pe hartă o brutărie care să fie pe drumul nostru spre Muzeul Picasso, unde trebuia să ajungem la ora 9. Și, Doamne, ce noroc am avut! Chiar pe drumul nostru și la o aruncătură de băț de plajă am găsit brutăria Forns Escola, unde am mâncat cel mai delicios mic dejun și m-am simțit de parcă eram localnic. Doamnele care serveau erau extrem de drăguțe, vorbeau așa frumos, iar eu, încercând să comand în spaniolă, cred că le-am amuzat destul de bine.
Aveau câteva locuri pe care te puteai așeza să mănânci pe loc, și am profitat de asta ca să nu mâncăm din picioare și să ne bucurăm cât mai mult de loc. Ne-am desfătat cu patiserii – sărate și dulci care mai de care – am comandat fără grijă tot ce ne-a făcut cu ochiul, eu una lăsând la o parte pentru moment noua mea îndeletnicire de a mânca sănătos. Mă rog, nu pot să spun că a fost nesănătos ce am mâncat, dar a fost destul de multă patiserie și dulce acolo. But… no regrets!!! :)))) Best breakfast EVER!
Siesta ne-am făcut-o pe drum spre Muzeul Picasso. Eram încă sub vraja serialului Genius pe care îl văzusem la începutul verii și, deși vizitasem colecția Picasso din Muzeul Ludwig din Koln în mai, mi-am dorit să văd și acest muzeu din Barcelona, special dedicat artistului. Citisem că a fost deschis în 1963, când Picasso încă trăia, de către Jaume Sabartés, prietenul lui, și conține cea mai mare colecție de tablouri și sculpturi create de el.
Dar, pe cât de mare mi-a fost dorința de a-l vedea, pe atât de mare a fost dezamăgirea. Pentru că, deși colecția începe promițător cu o mulțime de tablouri din perioada de început, de dinainte de 1900, apoi apar doar câteva din fiecare perioadă distinctă a lui Picasso (perioada albastră, roz, etc), iar unele perioade lipsesc cu desăvârșire, plus că există doar vreo două din tablourile lui cele mai faimoase. Mai multe cred că văzusem în Koln. Ba la un moment dat am crezut că ne-am și pierdut un pic, pentru că întreaga colecție era cumva organizată pe săli și cronologic trebuia să urmezi o anumită înșiruire a sălilor, dar la un moment dat s-a rupt șirul. Am învârtit broșura pe toate părțile, am încercat să ne dumirim unde greșisem, dar de fapt nu era din cauza noastră, ci pentru că o perioadă semnificativă din viața lui lipsește cu desăvârșire acolo, nu există niciun tablou și nicio altă formă de artă (Picasso a creat și obiecte de ceramică, sculpturi, desene, schițe, etc).
Am plecat de acolo cam dezamăgiți, plătisem câte 12 euro pentru nu mare lucru. Am continuat cu un free tour, cum îmi place mie. În mod normal îmi plac ghizii localnici și sunt un pic dezumflată atunci când apare un englez sau american mutat acolo de x ani care s-a angajat ca ghid turistic, însă de obicei sunt foarte buni și îmi trece repede dezamăgirea.
De data asta ghidul nostru a fost Patrick, un britanic căsătorit cu o catalană și mutat în Spania de mai mulți ani. Mi-a plăcut mult de el și ne-a povestit o mulțime de chestii interesante plimbându-ne din Piața Catalunya prin cartierul gotic până aproape de port (acolo s-a încheiat turul). Păcat că nu am genul acela de memorie care să rețină absolut totul ca un burete, fără să noteze nimic, astfel că multe informații, chiar dacă mi s-au părut super interesante la fața locului, s-au pierdut. La primele free tour-uri la care am fost mi-au notat una alta pe telefon, dar e un proces destul de complicat, dat fiind că ghidul tace doar când ne deplasăm de la un loc la altul, iar atunci trebuie să fiu atentă să nu intru în cineva sau să mă calce vreo mașină, nu să stau cu ochii în telefon. Și dacă scriu în timp ce vorbește, de cele mai multe ori pierd jumătate din ce spune. Uf, grea treabă.
Mi-aduc aminte multe lucruri, totuși, doar că în frânturi. Știu că am fost foarte impresionată de cea mai veche zonă din cartierul gotic, unde încă mai găsim pietre din perioada romană în zidurile clădirilor, unde ușa moscheii este atât de mică încât abia te poți strecura pe ea (nu întâmplător), unde ne-a povestit povestea paellei și de ce în fiecare joi paella este obligatoriu una dintre opțiunile din meniurile oferite de restaurante la prânz – are legătură cu ceva tip foarte dur care mergea prin țară și, dacă întra într-un restaurant joia și nu avea paella, dădea foc la baracă – sau ceva de genul acesta sper să fi reținut bine povestea, am încercat să o găsesc online ca să mă asigur că e așa, dar nu am reușit. Deși, acum că mă gândesc, e posibil să fie doar o legendă. Ce nu este o legendă, însă, este că paella se gătește mereu la prânz și că seara în niciun caz nu trebuie servită paella, căci cu siguranță nu este proaspătă, ci încropită din resturile rămase de la prânz, o practică pe care unele restaurante mai necinstite o practică. Așadar, mare atenție!
Patrick ne-a arătat prin cartierul gotic o mulțime de locuri ascunse pe care, dacă te plimbi de unul singur pe acolo, nu le observi sau, dacă le vezi, nu știi ce reprezintă. De aceea cred că e foarte fain să mergi cu ghid sau un free tour din acesta dacă vrei să afli mai multe despre țara și orașul pe care îl vizitezi, despre oameni, tradițiile și cultura lor, ce le place să facă, ce nu le place, șamd.
Nu sunt și nu voi fi niciodată adeptul excursiilor turistice în care umbli legat de un grup cu ghid tot timpul de parcă ai fi o turmă de oi. Pur și simplu nu sunt pentru mine treburile astea, vreau să fiu liberă și să îmi planific timpul exact așa cum vreau și să descopăr singură și în ritmul meu, uneori mai alert, alteori mai lent, plus că nu suport aglomerațiile, iar într-un grup mare m-as simți mereu sufocată. Însă, ca să nu treci ca gâsca prin apă, cred că e ideal să mergi la un tur de 1-2, maxim 3 ore în care să beneficiezi de cunoștințe pe care nu ai avea cum să le afli altfel decât dacă ai petrece săptămâni întregi făcând research pe internet.
Când am încheiat turul deja se făcuse foarte cald, eu fiind îmbrăcată un pic mai gros căci plecasem de la hostel pe întuneric, înainte de răsărit. Deși cartierul gotic e destul de mic, țin minte că am căutat o grămadă un restaurant unde să mâncăm la prânz, bătând străduțele întortocheate de câteva ori încercând să găsim cea mai bună variantă. Multe aveau meniul afișat afară, așa că era ușor să vedem dacă ceea ce ofereau era pe gustul și buzunarul nostru, atâta doar că nu prea nimeream. Acolo unde prețul era ok, nu îmi plăceau felurile (erau ok, doar că eu sunt mai mofturoasă la mâncare) și, acolo unde îmi plăceau felurile, era prea scump. Clasic, nu?
Am găsit până la urmă un locșor micuț care chiar a fost drăguț. Nu așa de fain ca cel din Gracia, dar mâncarea a fost bună și am primit și un brownie foarte bun ca desert. Nailed it! Dă-mi un brownie și m-ai făcut fericită toată ziua!
După masă am mai luat o dată cartierul gotic la pas, ca să pot fotografia în voie (când ești la free tour nu prea ai timp de asta). Am găsit și un magazin Patagonia în care am intrat, însă avea mai mult produse de pescuit și din categoria outdoor, mai puțin chestii de munte.
Cartierul gotic este cel mai vechi din Barcelona și are un farmec aparte. Păcat că, din cauza asta, este și unul dintre cele mai aglomerate zone turistice, astfel că e destul de greu să faci poze artistice acolo cu așa mulți oameni în toate direcțiile. Probabil că cel mai bine este să vii aici la răsărit, să faci poze când încă nu e mai nimeni pe străduțele înguste.
Locul meu preferat în cartierul gotic este faimoasa cafenea 4 CATS, pe are Picasso obișnuia să-l frecventeze și unde fuma opium. Și nu doar Picasso i-a trecut pragul de nenumărate ori, ci și Gaudi sau alte somități ale acelor timpuri. Am intrat înăuntru să admir un pic (arăta extraordinar!) și să încerc să fac o poză, dar n-am apucat să stau prea mult, că m-au și dat afară pe ușă pentru că nu eram client :)))) Oh, well, at least I tried!
După ce am considerat că ne-am plimbat suficient prin Cartierul Gotic, ne-am dus un pic în port, unde ne-am plimbat pe Rambla del Mar, după care ne-am dus și pe La Rambla un pic.
Este un bulevard foarte frumos, și-mi aduc aminte că la Free Tour Patrick ne-a spus că pe acolo era odată, de mult, un râu folosit de oameni pe post de toaletă publică (fun fact, just fyi), dar, din păcate, este plin de kitschuri, de restaurante exagerat de scumpe, fără motiv, și, fiind așa faimos, și de hoți de buzunare, așadar, atenție. Geanta/rucsacul în față și nimic în buzunarele din spate ale pantalonilor.
De pe Rambla ne-mutat în El Raval, cartierul alăturat despre care citisem online că este interesant de văzut pentru farmecul aparte, dar cred că, fie nu ne-am dus noi unde trebuie, fie ne-a scăpat ceva, căci nu ne-a plăcut deloc. Am găsit o zonă cu multe magazine de chinezării, oamenii ușor dubioși și, per total, un loc din care n-am vrut decât să plecăm mai repede, în niciun caz unul care să simt că merită descoperit.
De acolo aveam în plan să mergem să vedem Fontana Magica, dar aflasem de la Cosmin că singura seară în care am fi putut-o vedea fusese prima, dar o ratasem cu brio, și noi și ei. Eu îmi notasem de pe internet că este spectacol marțea la ora 19, dar cred că am găsit greșit sau nu mi-am notat eu bine. Fântânile funcționează destul de des în timpul sezonului de vară, dar în rest spectacolul de lumini și muzică este mai rar.
Ca să ne înecăm amarul, ne-am îndreptat spre Vertic, un magazin montan pe care îl ochisem din prima, dar la care nu ajunsesem încă. Iar acolo mi-am găsit pierzania. Căci asta este acest magazin, tărâmul pierzaniei! Dacă până atunci rezistasem cu stoicism, acolo am făcut-o lată. Am admirat pioletul de lemn pe post de mâner de la ușa de intrare, după care m-am lăsat ademenită de hainele de munte atât de frumoase ca un câine de mirosul de carne: La Sportiva, Salewa, ce vrei și ce nu vrei, și prețurile… pe măsură.
De la începutul vacanței spusesem că aș vrea să încerc să-mi găsesc o pereche de pantaloni și un tricou. Tricou găsisem deja, dar la capitolul pantaloni toată viața am stat prost. Mie toți pantalonii îmi sunt scurți. Toată viața am fost ”omul cu pantaloni scurți”, și nu e cel mai distractiv lucru din lume. Aura avea niște pantaloni Simond de la Decathon de un albastru superb, i-am probat și eu în cartierul gotic, scurți. În unul din magazinele din Torla găsisem, tot așa, niște pantaloni super faini, scurți.
Așa că atunci când am ochit un pantalon Salewa care am știut din prima că o să-mi vină, nu i-am mai dat drumul. Problema e că s-a lipit de mine și o bluză în același timp, și apoi stai în cabină juma de oră și gândește-te, doamne, cât de frumoase sunt și de bine îmi vin, dar cât de scumpe suuuunt!!! Dilema vieții! Am încercat chiar să le căutăm online să vedem dacă nu le găsim reduse pe undeva, aș! Nimic. Am stat în total o oră acolo pendulând între mi le iau, nu mi le iau. A, ba am vrut să-mi iau chiar și un rucsac. L-am și probat, nu mai știu acum de ce nu l-am luat și pe ăla până la urmă, ca să fi făcut o gaură serioasă în buget (nu că nu era deja destul de mare de la pantaloni și bluză), dar cu cele 2 achiziții m-am hotărât și am ieșit cu ele pe ușă. Plătite, desigur :))))) Cu banii mei munciți pe brânci. În viața mea nu dădusem atâția bani pe o bluză sau un pantalon, dar iată cu uneori banii pot cumpăra fericirea :)))))
După ce am ieșit, am văzut vis-a vis și magazinul Grifon, tot cu echipamente montane. Este o marcă spaniolă de calitate din câte mi-am putut da seama, și am văzut și acolo o geacă galbenă to die for, dar am decis să nu mor încă și nici să nu sărăcesc cu totul, așa că am rezistat tentației și am ieșit la fel de repede precum am intrat.
Ne-am îndreptat apoi spre hostel cu pași mici, căutând un restaurant la care să mai mâncăm un tapas, ceva. Am trecut pe lângă gară, după care am continuat pe jos ghidându-ne după lista de restaurante top rated de pe google maps. Am găsit ceva chiar drăguț pe o străduță laterală, unde am mâncat un tapas, dar iarăși n-am fost noi extrem de mulțumiți. Se pare că restaurantul din Gracia va rămâne etalonul nostru. A, ca să nu mai vorbim de cel de la hotelul din Torla, acolo chiar a fost un vis frumos.
Însă barcelonezii au mâncare foarte bună, nu am cum să mă plâng. Cred că de fapt întreaga Spanie, din câte știu eu. Nu cred că aș avea de suferit pe nicăieri.
3 octombrie 2018
Ultima zi în Barcelona. Nu mai aveam mult timp la dispoziție, nici măcar o zi întreagă, pentru că zborul era la ora 22 și noi trebuia să plecăm spre aeroport cu vreo 3 ore înainte, dar mai aveam 2 atracții pe listă și timp de o plimbare între ele. Eram foarte încântată, habar nu aveam ce întorsură îngrozitoare avea să ia această zi.
Citisem tot așa, pe net înainte, că ar merita o vizită Mercat Fira de Bellcaire Els Encants. Și, cu gândul la piețele de vechituri din Franța, m-am gândit că poate găsim ceva mic și vintage sau pur și simplu căscam gura și facem poze.
Dar s-a dovedit un fail total. În afară de faptul că am găsit ceva înfiorător, un fel de Bucur Obor, dar mult mai groaznic, cu imigranți care vindeau chestii furate (sau cel puțin provenite din surse dubioase) pe cearșafuri întinse pe jos sau tarabe cu cele mai mari junkuri găsite te miri unde. Erau și câteva magazine mai normale, la etaj, de genul celor din depozite, mă refer, cu diverse jaluzele, lustre sau covoare, dar, per total, după ce am dat o raită să ne lămurim despre ce era vorba, nu am știut cum să fugim mai repede. Ce poze? Mi-era și frică să scot aparatul acolo, ca să nu vorbim că nu era nimic artistic de pozat.
Și uite așa am ajuns într-o zonă total la mama naibii, de unde a trebuit să mergem pe jos pe căldură printr-o zonă relativ pustie, iar nouă ne era foame. Ei, găsește un restaurant aici, dacă poți, dar să mai fie și top rated pe google maps. Good luck with that! :)))
Până la urmă ne-am orientat către altă zonă, pe lângă Muzeul Picasso, unde, după câteva căutări, am nimerit un restaurant cu meniu într-o piață micuță. Chiar mi-a plăcut zona. Mâncarea a fost și ea ok, dar totul a rămas o amintire estompată din momentul în care am pus mâna pe telefon.
Am dat să o sun pe mama. Nu mai vorbisem de vreo 2 zile și am zis să văd ce face. Sun, dar telefonul este închis. Mi se pare foarte ciudat, pentru că ea niciodată nu-și închide telefonul, și mi se activează sentimentul că ceva nu este în ordine, pe care îmi dau seama că îl am de câteva zile. Mă uit și pe whatsapp, și văd că ce i-am scris cu o zi înainte era încă necitit. A fost suficient cât să o sun pe mătușa mea să văd ce se întâmplă.
Ce a urmat mi-a confirmat unul dintre cele mai groaznice coșmaruri. Și acum când îmi amintesc îmi transpiră palmele și respir din ce în ce mai precipitat.
Am simțit că îmi fuge pământul de sub picioare, că cineva mi-a tras covorul pe care stăteam, că mi-a dat cineva cu ceva în cap, nici nu știu cum să zic. Am început să plâng în hohote și în jurul meu nu mai conta nimic.
Mama mea era spitalizată din cauza unei probleme cu care se lupa de 1 an, iar eu nu am știut nimic despre asta tot timpul ăsta. Nu-mi amintesc să fi fost în viața mea mai speriată, poate doar în unul sau două momente. Era cea mai groaznică veste pe care o primeam în ultimii ani. Nu, ever. Și nu eram acolo lângă ea, eram atât de departe, și nu puteam face nimic. Mă simțeam neputincioasă și tot ce voiam era să mă teleportez la Galați.
Cu greu îmi amintesc cum am ajuns de acolo la Sagrada Familia. Știu doar că am luat un autobuz de undeva. Ne uitasem dinainte că e un autobuz care ne duce aproape și reperasem de unde trebuie să îl luăm, și Adi m-a dus în stație.
Nu puteam să mă opresc din plâns. Plângeam, apoi reușeam să mă calmez un minut, după care o luam de la capăt. Mi se părea că trăiesc un coșmar și cred că am și încercat să scutur din cap să mă trezesc (uneori funcționează când visez ceva urât și reușesc să realizez că nu e realitate). Dar acum era realitate. Realitatea mea. Și voiam să o neg, să dispară, să fac ORICE numai să nu fie adevărat.
Am ajuns la Sagrada Familia și numai chef de vizitat nu aveam. Așteptam ca mătușa mea să ajungă la spital la mama și să mă sune ca să vorbesc cu ea. Era stabilă, dar toată situația era total incertă și nu prea înțelegeam despre ce e vorba și cât de grav e. Acest monument extraordinar, de o frumusețe ieșită din comun și cu o istorie atât de frumoasă și încă vie, în acel moment nu îmi spunea nimic.
Am încercat să mă calmez, mi-am adus aminte cum mamaia (bunica mea) îmi spunea mereu să merg să mă spăl pe ochi când plângeam, și am încercat să fac asta. Nu mi-a ieșit din prima. M-a pufnit plânsul imediat ce am ieșit. M-am mai dus o dată.
Interiorul bazilicii a fost singurul care m-a calmat un pic și liniștea de-acolo m-a făcut și pe mine să mă liniștesc cât să admir minunea.
Alesesem ora 16:45 pentru această vizită pentru că citisem online că în jurul orei 17 e cel mai bine să intri în Sagrada Familia, pentru că atunci intră razele soarelui oblic prin vitraliile colorate (evident, ora diferă în funcție de anotimp) și efectul este magic. A fost cam singura chestie citită online care chiar a fost de ajutor. Căci a fost, realmente, o magie.
Când am ieșit de acolo, în sfârșit am primit și telefonul pe care îl așteptam cu sufletul la gură. Am vorbit câteva momente cu mama, iar vocea ei suna normal, ceea ce m-a liniștit. Apoi am intrat în magazinul de suveniruri și i-am luat o sacoșă pliabilă și o cârpită de șters ochelarii, ambele cu vitraliile colorate din bazilică și cu inscripția Sagrada Familia. Căci familia este cel mai sfânt lucru de pe lume.
Am pornit apoi spre hostel, unde ne-am reunit cu Aura și Cosmin și am preluat bagajele, după care ne-am îndreptat spre aeroport. Un zbor de noapte ne-a adus înapoi pe tărâm românesc, unde am ajuns târziu, pe la ora 2. Aventura noastră spaniolă se încheiase și îmi oferise atât de multe lucruri frumoase. Încheierea însă mi-a dat o piatră pe inimă. De aceea mi-a fost și foarte greu să scriu despre această vacanță, căci știam că voi retrăi experiența, finalul fiind, pentru mine, mereu umbrit de această veste greu de dus în spate. Sper că timpul va estompa amintirea neplăcută și vor rămâne doar celelalte, care sunt atât de prețioase. Sau poate că viața asta înseamnă, și trebuie să acceptăm că fără momentele grele nu am putea aprecia pe cele fericite. Acum, după aproape 6 luni, lucrurile sunt mult mai așezate, mama este ok (nu 100%, dar oricum, e bine), și sper ca lucrurile să fie liniștite pe viitor. Sănătatea e atât de importantă…
Pentru a nu încheia într-o notă tristă, aș vrea să fac un mic rezumat al impresiei mele despre Barcelona.
Trebuie să recunosc că, dacă nu ar fi fost clădirile lui Gaudi, mi s-ar fi părut un oraș oarecare, ce nu ar merita neapărat vizitat, în opinia mea. Gaudi a transformat total fața orașului, devenind încet încet unul dintre cele mai vizitate orașe din lume. A fost mult prea aglomerat pentru gustul meu, așa cum și anticipasem prea bine, dar nu am dreptul să mă plâng, până la urmă și eu eram acolo, și eu sunt parte din aglomerație. Nu pot să nu mă gândesc, însă, din nou, așa cum mă trezesc filozofând de fiecare dată când mă lovesc de o astfel de experiență, că trebuie să existe soluții pentru a gestiona această masă de turiști pentru ca oamenii să aibă o experiență mai plăcută atunci când vizitează orașe atât de faimoase. Poate taxe mai mari, poate limitarea numărului de turiști, nu știu exact ce ar fi mai bine și cum s-ar putea implementa, văd că diverse orașe deja încep încet încet să încerce să aplice diverse metode, acum… să vedem ce se va reuși. Eu, una, sunt nerăbdătoare să văd rezultatele.
Pe de altă parte, Barcelona a fost cam ultimul oraș aglomerat de pe lista mea de must-see, îmi doresc de aici încolo cât mai multe vacanțe aproape de natură, fie că e vorba de munte, mare sau alt tip de natură, iar cele urbane, pentru că mai am dorințe și la acest capitol, vor fi mai rare și vor urmări mai degrabă zone rurale sau, cel mult, orașe mai mici. Cel puțin așa simt acum. Am o listă întreagă de idei, numai timp și bani să fie :)
The end
0 notes
Text
Carole’s Christmas
Original Air Date: November 22, 2019 (OWN)
Where to Watch?: OWN is re-airing it multiple times this season, and it’s also available via OWN On Demand in most markets
The thing is, I love a Family Man knockoff. Waking up in a new life and then learning lessons about what’s really valuable is, good, cheesy, holiday fun, and it’s one of my favorite, weird little Christmas movie genres, with movies like Holiday Switch, A Family Thanksgiving and Comfort and Joy all among my all-time made-for-TV favorites. (Also a big fan of the Groundhog Day, reliving Christmas over and over movies. What can I say, I like Christmas magic, apparently.)
Therefore, Carole’s Christmas, one of OWN’s first three entries into the holiday originals game, should have been right up my alley.
And, in a lot of ways, it was, Kimberly Elise was glow-y, gorgeous and fairly fun as a harried mom worried about money suddenly transported into a far more carefree (or is it?) existence by Jackée as an angel. Jackée automatically makes any Christmas movie she’s in 25% better, at least. It’s just math, people.
But what fell apart for me here were not only the movie’s terrible wigs—how did Oprah let this happen?—but the extremely low stakes of the switch. Instead of being the devoted business woman who suddenly finds herself stuck in the suburbs with kids she learns to love, or even a poor housewife transported into a wealthy, but loveless, lifestyle, Elise is simply shifted, along with her exact same, loving husband and kids, into a more comfortable lifestyle that includes steady jobs that come with longer hours and a lot more business travel.
And, like, isn’t that what she asked for? I mean, every choice has trade-offs, but her kids were still her kids, her husband was still her husband, and not some cheating monster who no longer loved her. Wouldn’t it have been easier to stay in that life and maybe, you know, pare back at bit at work, mend a couple fences and, voila, you’ve got the life you want, sans money woes. It’s a Christmas miracle!
But, instead, Elise immediately starts skipping work (feeling like I know why this family might be so broke) and bemoaning the loss of her Food Network cookbooks, as if they were her children. That her husband and kids don’t remember Wednesday is pasta night, is treated as roughly equivalent to them having become serial killers in this alternate existence.
I mean, that she wishes she “would have taken a different path” at all makes no sense, since while they’re in a financial crisis, her husband and kids are loving and great and they’re at least getting by. They aren’t fighting. Or even all that desperate. And if she does wish she’d taken this "different path," why doesn’t she AT LEAST give the whole high-powered career thing a try before immediately balking?
How is blowing off work and jeopardizing other people’s jobs in the process, the “good” choice we’re supposed to root for?
At one point, Elise reacts as if she’s never seen a box of chocolates before. The movies acts as if she’d been homeless and foraging for food in dumpsters before, so over the top is her delight at a generic corporate gift basket.
There’s also a line where Jackée, explaining what happened, says, “You and Marcus aren’t millionaires, but you’re comfortable.” But that view, and that house, in L.A.? You’d have to be millionaires a couple times over to afford it. So, does this alt-couple just have different money problems?
Then, after seriously little friction, other than her being the world’s worst employee, Elise’s Carole begs Jackée to show her yet another choice, cause she doesn’t like this one. And the level of drama at her distress over possibly having to spend Christmas in London is so incredibly unearned.
Then, in this next, much more brief, version, they’re back in their old house and he son wants them to do the mother-son Christmas pageant together, so she’s oh-so-happy. (This pageant gave me big Arrested Development Motherboy vibes…Big nope!) But, in this life, husband Marcus is…Dead? Or something. They leave it vague, but he’s definitely not there. So, yeah, I get not wanting to make that change.
Thus, poof, it’s back to life, original flavor, and she’s so happy her kids remember pasta night. But, while she’s been flirting with other realities, her husband landed a job and decorated the house so…Problems all solved? How did this require magic to pull off?
Later, at a Christmas Eve party that was supposed to be just for family, her brother (a degenerate gambler in her alt-life) shows up with Checkov’s newly minted multi-millionaire, mentioned in the first act and always the obvious answer to her “save the community center” conundrum. (There’s also some business about an angel ornament, where she uses alt-existence insider info to win over a CEO, in what seems like a slightly shady manner.)
What kind of terrible non-profit executive was Carole that it never occurred to her to ask a program alum who recently struck it rich, for funds to save the organization? Like, fundraising would be 90% of her job, and she seems to suck at it.
Well, that’s the happy ending. Not awful, but left feeling like both Elise and Jackée deserved better.
Final Judgement: 2 Paws Up
0 notes
Text
Special Sauce: Nik Sharma on the Kitchen as Laboratory
[Nik Sharma photograph: Courtesy of Nik Sharma. Meatloaf photograph: J. Kenji López-Alt]
This week, in part two of my conversation with chef and food writer Nik Sharma, we dug into the science-based approach to cooking that informs his terrific new cookbook, Seasons: Big Flavors, Beautiful Food.
Given Nik’s background in medical research, it made sense to learn that he thinks of his kitchen as just another lab. All of us, he pointed out, experiment in one way or another in the kitchen, even if we’re just tweaking a family recipe. In his case, though, Nik explains that he “had that training to do that…one of the things I really like about recipes, [is that] the way they're written is exactly the way I would prepare my buffers in biochemistry or in genetics… We call them recipes, we pretty much use the terminology, everything is arranged by volume or when it has to go in.” He even admits to using lab notebooks when he’s developing a recipe. It’s that analytical approach that he says allows him to make each iteration of a recipe better.
That said, Nik shied away from making Seasons read overly scientific. Instead, “I kind of wanted to introduce myself to people,” he said. “At the same time, I wanted to be really approachable, so someone who is intimated by being too science-y kind of understands that the simplest things that they're doing in the kitchen actually have a scientific basis to them.” He talked about something as simple as bruising an herb like mint to extract essential oils and introduce them to a cocktail. “You know, you're breaking those cells to release those essential oils so then they get solubilized in whatever solvent they're in, so like water.”
The moral of Nik’s story? Even if science intimidates you, “what you're doing in the kitchen is a form of science,” and even when it goes awry, learning from your mistakes is half the fun. Nik believes, like Bob Dylan once sang, "There's no success like failure and failure's no success at all.” When it comes to cooking, he told me "I want people to understand that when you walk in to the kitchen, you don't have to be compelled to succeed the first time, I think that's something very cultural where there is this impetus to push people for success, but I think we forget sometimes that it's okay to fail because it's your failures that you remember, you'll never remember what you succeeded at or why, but it's when you fail you start to remember what was wrong, how can you fix it, and it makes you much wiser."
I loved hearing what everyone's eating on Nik Sharma Day, but if I told you what it is, you might not listen to the whole episode. And that, serious eaters, would be a big mistake.
Special Sauce is available on iTunes, Google Play Music, Soundcloud, Player FM, and Stitcher. You can also find the archive of all our episodes here on Serious Eats and on this RSS feed.
Want to chat with me and our unbelievably talented recipe developers? We're accepting questions for Special Sauce call-in episodes now. Do you have a recurring argument with your spouse over the best way to maintain a cast iron skillet? Have you been working on your mac and cheese recipe for the past five years, but can't quite get it right? Does your brother-in-law make the worst lasagna, and you want to figure out how to give him tips? We want to get to know you and solve all your food-related problems. Send us the whole story at [email protected].
Ed Levine: Welcome to Special Sauce, Serious Eats' podcast about food and life. Every week on Special Sauce, we talk to some of the leading lights of American culture, food folks and non-food folks alike.
Nik Sharma: We don't think about these things all the time, but actually what you're doing in the kitchen is a form of science and in a lot of the experiments I did when I was in research, we would use similar things like a blender, a Waring blender or a mortar and pestle to crush cells, use glass speeds, you know all those kinds of things. And it was fascinating that we were doing the same thing in the kitchen.
EL: Today we're talking to the supremely gifted Nik Sharma, the author of Season: Big Flavors, Beautiful Food, and the creator of the amazing blog, A Brown Table. He also writes a column for the San Francisco Chronicle called “A Brown Kitchen.” So, when you started putting "Brown" in your titles, whether it's the brown table, or brown kitchen, was that in part your way of saying this is who I am, and I'm proud of it, and, you know, just live with it everybody.
NS: There were two reasons behind it. One was the fact that at the time, brown wood was a popular prop in photography.
EL: Oh.
NS: And I couldn't come up with the name, I'm really not good at coming up with leads and book titles. And obviously blog names, too. And so that was the idea behind that. And the other thing I said, well, it's also playful because I'm brown, and I think it works.
EL: Got it. So you're doing the newspaper column, and how did the book come about?
NS: At the time what happened I had won my second IACP award for my blog. And when that happened, an agent reached out to me to write a cookbook. And I wasn't sure because a couple of years ago, I had reached out to agents who had kind of turned me down and said I didn't have anything to write about.
EL: Nice, that's such a great reaction, that really makes you want to just keep on going, doesn't it?
NS: It does, it actually does. You know why? Because if you come from the science world, your professors will tell you that you have really nothing to tell.
EL: That's awesome. So your science background really came in handy when the rejection started coming in.
NS: Right. I think one of the things with rejection is you have to learn how to take it with a grain of salt and learn to figure out what your point of view is, whether you're in science, whether your theory is right or wrong, and whether you have the tools to get there. And so it made me reevaluate my thoughts and whether I should really write a cookbook, whether really the agent was right did I really have something new to tell people? And why was my book going to be different from everybody else's? You know because, as you know, there are so many cookbooks that come out each year.
EL: Absolutely.
NS: And I think one of the misconceptions that I had early on was that a cookbook would be the next stage in my career but something that I had to do, which isn't true. There was a point when I told myself I don't think I need to do a cookbook also. So when the agent reached out to me, I wasn't really sure, we spoke quite a bit, we even met up in person until she said no, I actually do believe that you have something to tell people that's different. And we both worked on our proposal together, and this was at the same time that I was working at the food start-up in San Francisco and just started writing my food column for the Chronicle. And, you know, we sold a proposal and then I started to work on Season.
EL: Yeah, and that's interesting. Since you were doing both the column and the book at the same time, did you have to come an agreement with the Chronicle? Or did you just say Okay, I'm not going to use anything from the Chronicle in the book.
NS: I did-
EL: I know that's always a thing, when it comes to Serious Eats is, books, or Kenji's book, or Stella's book, or whatever.
NS: Yeah, I didn't have to worry about that, in fact I didn't even to think about it.
EL: Good.
NS: Because the main thing what I wanted to do was with the book, I feel if people are going to spend money or something, they need new content, and that's my personal opinion, because they could get that stuff for free elsewhere. And the only thing I did, I decided because my fans wanted me to include the most popular recipe from my blog. I thought that would be okay and so I picked the apple cake in my book, the Masala Chai Apple Cake, which at the time was one of the most popular recipes on the blog. So I put that in the book, but then everything else I really wanted to be different to kind of reflect how everything that I had done in my life had also influenced this book.
EL: So there was a larger point you were trying to make with the book?
NS: Right, I kind of wanted people to first not think it was an Indian cookbook, and I wanted to look at it from the way that this is how an immigrant cooks, and also this is what it means to cook with flavor, to me.
EL: So you start the book with a flavor glossary, speaking of flavor. What exactly is that? And why include it in your book?
NS: Yeah, so that was an idea that came up by my editor. And I thought it was brilliant because one of the things, even for me, who is someone who grew up in India with spices being around them all day, I find it sometimes hard to distinguish between something like cumin or caraway because they all look similar, right? And the shape of the seed is so similar so if they're not placed next to each other, it's really difficult. And so I decided to put myself in my reader's shoes from, you know, based on the blog and the column, and based on the comments over the years, I started also polling them with questions to find out what do they find uncomfortable? And one of the things is with Indian cooking is with spices, and I think this is common with any culture that's not mainstream, is people are scared of spaces as they're scared of people. I always put it in terms of xenophobia, you're always scared of what you don't know.
EL: Sure.
NS: Right? And so the same thing with spices, so I said this is a great way to kind of, since attention spans have also changed over the past couple of years, something visual will probably resonate much better with people. So if they go to the store and they know what it looks like, then-
EL: They won't be as scared?
NS: Right, you'll feel more confident in asking for something.
EL: Before we leave the apple cake behind, the Masala Apple Cake, I do love an apple cake, my grandmother, may she rest in peace, made a phenomenal apple cake.
NS: Oh.
EL: How did you make it yours?
NS: I go with what excites me in the moment, to be honest. Like with this apple cake, if we take this as an example, apple cakes and spice cakes was something that I learned about when I came to America that during, when the weather starts to cool off, people naturally in America deviate to warmer spices in their deserts. And you know we've got the spice cakes that kind of do that, even mulled wine does that, and so I said how do I put these flavors but kind of connect the apple cake that's so American to me with something that's Indian in my experience, but also brings that level of warm.
NS: And the masala chai spice, or the chai masala rather, works really well here because it's got those combination of warm flavors, and then I said if I'm going to call it a masala chai cake, and "chai" meaning tea, I need to put tea leaves in it, or tea in some form I need to incorporate that. So I put that into the batter and made a flour with that. And to me that represents kind of this I wouldn't say fusion, but this kind of meeting of ideas in between.
EL: Yeah, I love that, I love that, 'cause it's sort of emblematic of the way you cook and the way you think.
NS: Right.
EL: So I want to talk a little about your photographic point of view. On page 75 of in the book, you have these lentils that look like rocks. And you really do have an original photographic voice. How would you describe it? And how did it evolve?
NS: Well, evolve is through trial and error, I, at least, had no idea what even composition was. Two of the pieces of advice I got from my dad on photography was what kind of camera to buy. He's used Nikon for all his life and so it made sense for me to use Nikon 'cause that's a brand that he's worked with, but to be honest, now as I'm more mature, you know, I think no brand is really superior to the other, it's your lenses that matter. But in terms of point of view, I think that was a lot through trial and error, 'cause for the longest time, I was trying to do what everyone else was doing. And it felt okay, but it didn't make me happy. And then I was also letting, again, people define who I was even artistically.
EL: Yes, there's a theme, sort of, there's a through line here, Nik, I'm getting. You know it's like each time, and this is true of I think of most creative people, we tend to emulate or imitate the people we respect and admire.
NS: Right, right.
EL: But at a certain point you go, "This is them, it's not me."
NS: Right. And it came to me early on that I, it just didn't feel right, why I was trying to be like everyone else? And if it doesn't work, it doesn't work. And so I started to evolve as a writer, as well as a photographer and a cook, and started exploring how could I push my limits.
EL: And so at that point it's trial and error and there's nobody that you're going, God, I'm inspired by, whoever, Weegee, or it doesn't matter, Walker Evans, or any photographer.
NS: Right, I wanted to see what excites me and how, why was I liking food so much? And so I wanted to convey that through my photos. And so I needed to understand myself in order to put myself out there if that makes sense.
EL: Yeah.
NS: Out to my world.
EL: It makes perfect sense. You titled something in the book says, which I think harkens obviously back to your science background, your kitchen is your lab, what did you mean by that?
NS: So one of the things that in the kitchen I realized is that a lot of us, even we're handed down a recipe from a family member, be it a grandmother or a mother, we end up changing it quite a bit over time to make it our own. And that is experimentation in its own way. And so, in my case, I already had that training to do that. Because one of the things I really like about recipes, the way they're written is exactly the way I would prepare my buffers in biochemistry or in genetics, you know, for my enzymes. We call them recipes, we pretty much use the terminology, everything is arranged by volume or when it has to go in. And so, these were the things that I found there were a lot of similarities, and so when I write recipes, I actually use still use lab notebooks, and I write things down in iterations, like you know version one, version two, version three. And so I try to do that with the recipes and work through them in an experimentative way where it may not work the first time, but how do I make it better? So let me look at it analytically.
EL: And like Kenji, you sort of take your readers on your adventure.
NS: I do, I do.
EL: And that seems to be important to you?
NS: That is, because I want people to understand that when you walk in to the kitchen, you don't have to be compelled to succeed the first time, I think that's something very cultural where there is this impetus to push people for success, but I think we forget sometimes that it's okay to fail because it's your failures that you remember, you'll never remember what you succeeded at or why, but it's when you fail you start to remember what was wrong, how can you fix it, and it makes you much wiser.
EL: You know, Bob Dylan wrote, "There's no success like failure, and failure's no success at all." We've got to think about that when it comes to cooking.
NS: Yeah.
EL: Let's talk now, I want to get back to seasoning because it's a big part of your book. And you talk about the how's of seasoning.
NS: Yeah.
EL: And you say grinding, bruising and chopping, toasting, infusion, muddling, smoking, brining, marinating, and applying rubs, browning, and then bringing it all together. So what were you trying to communicate in terms of the how's of seasoning?
NS: I didn't want this particular book to be something too scientific, because it was an introductory book, and I kind of wanted to introduce myself to people. At the same time, I wanted to be really approachable, so someone who is intimated by being too sciency kind of understands that the simplest things that they're doing in the kitchen actually have a scientific basis for them. So something that you might not think about, like you mentioned bruising, is a way to pull out the essential oils, for example, in mint, into a drink. You know, you're breaking those cells to release those essential oils so then they get solubilized in whatever solvent they're in, so like water. And we don't think about these things all the time, but actually what you're doing in the kitchen is a form of science. And in a lot of the experiments I did when I was in research, we would use similar things like a blender, a waring blender or a mortar and pestle to crush cells, use glass speeds, you know all those kinds of things. And it was fascinating that we were doing the same thing in the kitchen in a very different way.
EL: You've gotta level with me, Nik. At any time, when you were in that lab, were you making pesto in the blender?
NS: Okay, I can say now since I'm no longer employed by anyone, at least from science, but I did at one point, I was really concerned about yogurt, why was my yogurt when I made it at home not the same kind of yogurt back in India? And so I actually ended up taking cultures and gram staining them and looking under the microscope to see what was wrong.
EL: But not telling your professor that you were doing that?
NS: No, I didn't need to do. And I think even if they saw it, they wouldn't really care, 'cause they all did their own. I actually had a professor who would, if I'm correct, he actually ran wine samples once in an osmometer to measure osmolality.
EL: I don't even know what that is, but it sounds complicated.
NS: But yeah, I mean, so I did like a lot of those smut stuff, I sneaked it in, but at the same time I also, one of the things that I, you know, I was lucky to do was learn about biology, and in so biology, you end up doing a lot of stuff which is edible. So a lot of experiments I did was learning how to isolate pectin or gelatin from plant or animal tissues, you know, measure the yield of casing in different kinds of milk. And so that I think kind of, for me it just made sense, oh, yeah, you would have to do in a lab anyway.
EL: Got it. So you write about the pantry, "I firmly believe that person's wealth lies in his or her kitchen pantry." It's kind of radical?
NS: Not really so and that's the reason why I put it in, because if you go to anybody's refrigerator, it might not be stocked with actual ingredients, right? You might not have vegetables, or fruit, or meat, or whatever in there. You will see a lot of condiments. Go to the pantry and it's the same thing, you might not see actual, you obviously won't see actual meals in there, but you will see a bunch of random spices, or, you know like a marshmallow or two or something sitting in there, like a half a bag of lentils, and I think that's what reflects the wealth of a person because it's kind of like visiting someone's house and you look at the number of books they have, or the stack of magazines, and you get an idea of how of they think.
EL: Right, so is the pantry-
NS: It's same thing.
EL: You think the pantry is kind of a Rorschach Test?
NS: Yeah, you walk in and you say, wow, this is something interesting, I don't have that at home, maybe I should get it, why do they have it? Let me ask them that question, and what do they do with it? And so, and in often what happens in many cases, and this is something that I've seen with home cooks a lot, is we're always trying to make do with what we have already at home.
EL: It's true.
NS: Right? And so if I have say a bit of brown beef, I don't really want to go out and buy something new sometimes. I want to work with what I have at home, so how do I make that happen? And so that was what I was trying to tell people is that your pantry's probably well stocked already, let's see what we can do with it.
EL: Yeah. Whose had the greatest influence on you sort of cooking wise, writing wise, and photography wise? And they probably are different people?
NS: Yeah, I'll start with photography. So photography, one of the places that I don't have any particular names, but one of the places that I actually look for inspiration is anything that's not food related.
EL: It's great. And you actually talk about I saw a video online where you talk photography in terms of dance and curves.
NS: Yeah.
EL: That was really fascinating. So you have some explaining to do, man.
NS: Okay. So one of the things I'm drawn to are curves; I find curves to be really sensual, and I actually did a poll recently with people as to what kind of taste they associate, shapes of food with taste, and curves seem to be very popular with people. And I think it's because curves are so sensual, your eye tends to move on a smooth line and it's drawn, whereas quadrilaterals and, you know, lines are tend to be a little sharper, and so they feel a little harsh, and so it's soothing. And one of the things I think about when I'm styling food is that I liked food because I think the process is beautiful by the way it happens, the final dish is beautiful, the ingredients are beautiful, and I'm not referring to the way things are styled, but just the idea and concept. And so I wanted to convey that in a way that made sense to me. And for me that was, oh, look at this ballerina on stage, when she's dancing, everything falls, it becomes noise, everything around her is noise, and it gets pushed away to the darkness, and then you have the light just focusing on her. So when I photograph in style, I kind of keep that always in mind, where I want to photograph this process as being the ballerina right now.
EL: Yeah.
NS: That's what makes it beautiful in that moment to me, 'cause sometimes I think we take... the I guess the simplest task for food for granted, like even rubbing a lemon on a cutting board just to loosen the cells up, that's such a beautiful process that we don't think about, there's so much going on in there, the cells are breaking, the essential oils are coming out, and you're getting to smell that aroma.
EL: Yeah.
NS: And I think those are like the littlest things that make it so beautifuL.
EL: Yeah, I think you're right. So what about your cooking or your writing?
NS: In terms of cooking and writing, I think I'm heavily influenced by home cook authors, especially Diana Henry is one.
EL: Whose a famous, for people who don't know, British cookbook author.
NS: Yeah, I love the way that she approaches food in a very mature, sophisticated way, but it's also very casual and welcoming. Nigella Lawson is another author that I really love, and I also really like Nigel Slater, because they do the same thing, they make it approachable for home cooks. At the same time, they're also teasing with them new ideas.
EL: Do you have a British fixation? What's up with that? All three of those people, don't tell me you're into the royal wedding, and the royal babies.
NS: I'm definitely not into that.
EL: Okay.
NS: But for some reason, I do appreciate a lot of British authors. From the American side, I do like M. F. K. Fisher, I think her writing is very, it's again very sophisticated and mature, which I'm not, so I really enjoy people who do that. And then authors that are from India, like Julie Sahni is one of.
EL: Sure, sure.
NS: You know, I really like the books that she wrote. Madhur Jaffrey. And then, I feel like Honey and Co, that's not really well known, they're from the Middle East, they're again based in London, but they've written several books, they're not really well known here yet, but I feel their work is also so compelling because they come from the restaurant side of the world, but they make it approachable for home cooks.
EL: What are their names?
NS: Itamar and Sarit.
EL: I need three recipes people should start with from the book and why. I know me, personally, I'm going to make the Sweet Potato Bebinca for Thanksgiving, 'cause that seemed and looked so awesome.
NS: Yeah, and for the people that hate making pies, I think that's an easy way to do it.
EL: Yeah, yeah.
NS: Definitely since we're heading in towards the Stoneford season, I would recommend trying the Broil Peaches with the Maple Vinegar Syrup, that's one of my favorite deserts in the book 'cause it's simple and easy. And then I would recommend the Cauliflower Paneer Salad because that's a different way of looking at paneer, classically, it's, you know, I always see people substituting feta for paneer, or cottage cheese, or something else. I think it's time to celebrate paneer for what it is and so I tried to do that with the salad and showcase that it can, it holds its structure, like a lot of the other Greek cheeses. And so it works well, it's easy to make at home if you can't find it, all you need is milk and some kind of food acid. And then the third recipe I would recommend is to go ahead and make the Meatloaf.
EL: The Meatloaf?
NS: Yeah, 'cause the meatloaf is something that is so iconically American to me.
EL: This is Cincinnati meets India, meets San Francisco, meet Washington D.C.
NS: Yeah, meets the South. Yeah, 'cause, you know, my husband really loves meatloaf, it was one of the things that he made me when we started dating. And we don't make it that often now, but the meatloaf was something that I said I need to do kind of something like an East meets West kind of thing in this dish, and it's such a classic iconic American dish, how do I make it much more flavorful? I'm not a big fan of ketchup on meatloaf, so I made my own sauce for this. So it's sweet, it's spicy, but it's also really moist because of the apples that go into it.
EL: Oh, I am going to try this. You know that Frank Bruni did a whole book of people's meatloaf recipes?
NS: Oh, wow, I need to look for that.
EL: So what's next, Nik? You've climbed up a lot of mountains in a relatively short period of time. Besides writing for Serious Eats, I think that's what's next.
NS: We'll see what happens, but I am working on a new cookbook that it's definitely going to be more science focused this time, for home cooks. And it'll be out in Fall 2020.
EL: Great, that's awesome. So, now it's time for the All You Can Answer Special Sauce Buffet. No pressure, you could take your time.
NS: Okay.
EL: So whose at your last supper? No family allowed.
NS: I wouldn't invite family anyway, they'll be too critical.
EL: Okay, I like that.
NS: Let's see, I think I'd like to have Kenji and Stella.
EL: You say that to all the guys.
NS: No, I love Stella, because Stella's been so wonderful, and I mean Stella's like someone you can knock on a door and she'll have an answer for you.
EL: And it's true.
NS: So I love Stella.
EL: So we should say that Stella Parks is, at Serious Eats, I call her our pastry wizard, and Kenji Lopez, as everyone I think knows at this point is wrote an amazing book called The Food Lab, and was our Culinary Director, and is still our Culinary Advisor at Serious Eats. So I like that, there's one more person, though, besides Stella and Kenji that I need to have, to finish out the table.
NS: Okay. Samin, Samin Nosrat.
EL: Samin Nosrat?
NS: Yeah.
EL: Is that someone you've gotten to know out there? Or just someone you admire?
NS: Both, so Samin and I, we both live, well, she lives in Berkeley, I live in Oakland. And we obviously know each other since we run in the same circles. But Samin is someone that I really admire because she's someone that's also, you know, a child of immigrants, and has been so successful. So I'm really in awe of what she's been able to accomplish, but she's also just a really nice person, and knows her flavor well. And the three people I selected for this dinner really know their flavor well, so if they had to give me criticism, it would be objective.
EL: I like that. So what are you eating?
NS: Right now?
EL: No, at the last supper.
NS: Oh, at the last supper. So there will be ice cream for sure.
EL: Okay.
NS: 'Cause I'm a big ice cream fan, so there will be ice cream.
EL: Alright.
NS: Let's see, I will probably make some kind of rice dish that will have saffron, for sure, and a bunch of spices. So maybe some kind of pilaf, or pilau, as people call it. I'll probably do a whole roast chicken because that's a great trick for a home cook to look impressive. You make a big chicken, everyone's impressed, and it takes minimal work.
EL: That's great. And you have this line in the book about flavoring a whole chicken, that the trick is to keep the sauce between the skin and the flesh, because the layer of fat in the skin helps the chicken retain its moisture while the flavors in the marinade penetrate the flesh.
NS: Yeah, I don't know why people do it the other way, like I get the salt outside, but I want the flavor to touch the meat.
EL: Yeah.
NS: That's just me, but. And then, Oh, yeah, we've got to have a salad, so probably do, depending on what's in season, I'll make a salad for them. And then, let's see, we have to a vegetable dish, so maybe a roasted cauliflower or something.
EL: That sounds great, man. Can I come?
NS: Yeah.
EL: Alright. What do you cook when there's nothing in the house to eat?
NS: If I have eggs at home, which I usually do, then I'll probably work with the eggs and call it a day. But often what I'll do is I will just make a quick soup.
EL: Assuming that there's stock, either store bought, or that you've made?
NS: Yeah, sometimes I don't even use stock.
EL: You use water?
NS: Yeah, and then I just flavor it as I go.
EL: Got it.
NS: Because I usually have a well stocked pantry, I might not have a lot of things in the fridge, but you can work your way through with the pantry and make it work.
EL: So, do you have a guilty pleasure?
NS: Ice cream. Well, I don't feel guilty about it so I.
EL: Yeah, neither do I. Straight up, are we talking Humphry Slocombe? You're from San Francisco, Bi-Rite Creamery, which one of those ice creams really touches you?
NS: So I'll get in trouble for saying this 'cause I'm not going to pick something local. I'm going to pick Jeni's Splendid Ice Creams.
EL: She's Columbus, right?
NS: Yeah, yeah.
EL: I think she's in Cincinnati now, but she started in Columbus.
NS: But the thing with Jeni's Ice Cream is that she is the only one that makes a really beautiful tart lemon ice cream.
EL: Got it.
NS: And no one has ever been able to compare to that. And that's the only thing I get from Jenny's is that lemon ice cream or I make it from her book at home.
EL: That's so great. So what's on your nightstand right now book wise? It doesn't have to be food related.
NS: Oh my God, it is food related.
EL: It's Okay, that's good.
NS: I'm currently reading Arabesque by Claudia Roden.
EL: She's an amazing scholarly writer.
NS: Yeah, I love everything that all the work that she's done. I don't have any of her other books, I only have Arabesque and Middle Eastern Feast, I think that's the book.
EL: Yeah.
NS: And both of them talking a lot personally about cooking Middle Eastern food. I've actually been reading the book just for her essays, they're also fun, the way she approaches stuff.
EL: That's cool. What's the most influential book you've ever read? That influences you personally on your career, on your life.
NS: There's a book called Genome by Matt Ridley. That was a book that I read early before I was I think in grad school. And it talks about each chromosome as a chapter, each human chromosome, and I think they've done updates to it. But it makes you appreciate how our bodies affect our different ways of life, from food to, you know, sociology and everything.
EL: Right.
NS: And so that has always played in mind when I've gone through life, even now with writing about food, a common theme that comes up about taste, you know we're attached to this bitter taste, or not to taste, and so are the things that he talks about, and I've always been kind of paid attention to that.
EL: So, whose had the great influence on you in your career?
NS: Diana Henry.
EL: Really? Have you ever met her?
NS: Yeah, we're really close friends.
EL: That's great.
NS: I love her.
EL: And why is she been the greatest influence? 'Cause you just admire the way she thinks and she cooks?
NS: What I really appreciate about Diana is her ability to introduce new ideas and make them comfortable for home cooks. At the same time, she's also a prolific cookbook author.
EL: Yeah.
NS: And she's also been hugely supportive of my career. I can always ask her about books that I've never heard about, or a topic that, and you need that.
EL: Sure.
NS: In the food world, you need someone. The same case with John Birdsall, he's been also really influential in my life in directing me in the right direction. And both of these authors have really taken their time to help someone who was relatively unknown at a certain point and invest in them because they believe in their voice and work, and that doesn't happen a lot. So to me that, you know, both of them, both John and Dan are really special to me.
EL: It's just been declared Nik Sharma day all over the world. What's happening on that day?
NS: Everybody gets a tub of really good lemon ice cream.
EL: Okay, there's a theme there.
NS: It should be warm 'cause I hate days when they're cold.
EL: Okay.
NS: And I think everybody should write a line on a piece of paper to say what they did that made them really proud of themselves that day.
EL: I love this. I love Nik Sharma day, we're going to make it happen. Let's say September or October, we're going to make it happen.
NS: Okay, Okay.
EL: So, thank you so much for sharing your Special Sauce for this, Nik Sharma. Pick up a copy of Season: Big Flavors, Beautiful Food, read Nik's terrific blog, A Brown Table, as well as his column, “A Brown Kitchen”, in the San Francisco Chronicle. And his about to be column in Serious Eats, no, no, wait, no, no.
EL: But anyway, thank you, Nik, it's been awesome.
NS: Thanks for having me on, Ed.
EL: So long, Serious Eaters. We'll see you see next time.
This post may contain links to Amazon or other partners; your purchases via these links can benefit Serious Eats. Read more about our affiliate linking policy.
Source: https://www.seriouseats.com/2019/06/nik-sharma-ed-levine-podcast-2.html
0 notes
Text
Respect this old woman she earned a computer science degree shirt
Respect this old woman she earned a computer science degree shirt
(JetBlue is no longer necessarily the Respect this old woman she earned a computer science degree shirt airline for premium transcontinental flights: For a weekend trip to San Francisco from New York in May, JetBlue’s Mint costs around $2,000, compared to about $1,320 for the same dates in business class on American Airlines.)
Respect this old woman she earned a computer science degree shirt…
View On WordPress
0 notes
Text
Character Survey: Preston Ward
BASICS.
FULL NAME: Preston Ward
NICKNAME: ‘The Viper’
AGE: 28
BIRTHDAY: The 23rd Sun of the Fifth Umbral Moon
ETHNIC GROUP: Hyur Midlander
NATIONALITY: Ul’dahn
LANGUAGE(S): Common, Ishgardian, Thavnarian (conversationally)
SEXUAL ORIENTATION: Heterosexual
ROMANTIC ORIENTATION: Hetero-romantic
RELATIONSHIP STATUS: Taken
CLASS: Monetarist
HOMETOWN / AREA: Horizon, Western Thanalan
CURRENT HOME: Ul’dah/Mist
PROFESSION: Proprietor of the Sapphire Avenue Trust
PHYSICAL.
HAIR: Dark Brown
EYES: Amber
NOSE: Strong
FACE: Ovular.
LIPS: Full and usually pursed slightly
COMPLEXION: Tanned skin, free of blemishes and imperfections
BLEMISHES: None
SCARS: Several scars along his chest and back, faded from time. One fresh scar on the right side of his rib-cage. His largest scar resides on his right leg; Being a C-shaped burn marking hidden behind a large, raised self-inflicted scar.
TATTOOS: One full sleeve encasing his left arm and extending onto part of his chest and back. The pattern combines Ul’dahn and Ishgardian elements. The Scales of Ul’dah lay inlaid in the design near his shoulder.
HEIGHT: 6′2
WEIGHT: 195 ponze.
BUILD: Fit and toned, moreso than what one would expect of a desk-jockey.
FEATURES: None that stand out.
ALLERGIES: Shellfish.
USUAL HAIRSTYLE: Short-cropped and well maintained, styled forward with precise care. Three lines lay shaved into the right side of his head below the crown.
USUAL FACE LOOK: Preston carries himself with a standing dead-panned expression. A titular poker-face to be worn at all time. His eyes are piercing, however. Always seeing through their targets.
USUAL CLOTHING: Preston dresses with extreme care and thought to his direct outward appearance. Most often found in a four piece suit sans the jacket. Casually Preston is still a snappy dresser. Always ready to take in and receive the best of Ul’dah’s upper classes.
PSYCHOLOGY.
FEAR(S): Becoming his father, someone he cares for dying because of his actions.
ASPIRATION(S): Preston dreams of putting an end to the slaving system of Ul’dah. Most recently, his mindset has shifted slightly to securing a stable and safe future for his lover’s children.
POSITIVE TRAITS: Ambitious, Driven, Charismatic, Thoughtful
NEGATIVE TRAITS: Stubborn, Secretive, Deceptive, Overconfident
ZODIAC: Aries
TEMPERAMENT: Composed.
JOB STONE(S): Red Mage (Currently Training)
ANIMALS: His nickname-sake, a black viper.
VICE HABIT(S): Preston is known to over-indulge in liquor when dealing with something. He is also known to seclude himself.
Patron Deity: Nald’thal.
GHOSTS?: Yes.
AFTERLIFE?: Yes.
REINCARNATION?: No.
POLITICAL ALIGNMENT: Royalist.
SOCIO POLITICAL POSITION: Monetarist.
EDUCATION LEVEL: Self-taught. (College-level equivalent)
FAMILY
FATHER: Bayard Ballard (Alive, Age 60)
MOTHER: Senna Ballard (Deceased, Aged 46)
SIBLINGS: None.
CHILDREN: Guardian to his lover’s children, Miwa & Mirai Rilemont (Alive; Twins, 6 Months Currently)
NAME MEANING(S): Preston’s name does not hold any form of significance. It is a chosen moniker.
FAVORITES.
BOOK: Romance and Drama.
DEITY: Nald’thal.
HOLIDAY: Heavensturn/All Saint’s Wake
MONTH: October
SEASON: Autumn
PLACE: Ul’dah, Othard, The Black Shroud
WEATHER: Sunny with a slight breeze.
SOUND: Singing.
SCENT(S): Roses/floral scents.
TASTE(S): Mint.
FEEL(S): Dated parchment.
ANIMAL(S): Ravens/Snakes.
NUMBER: 12
COLORS: Amber, Black, White, Gold
EXTRA.
TALENTS: Singing, Writing, Winning Arguments.
BAD AT: Letting others in.
TURN ONS: Confidence and Passion.
TURN OFFS: People who make assumptions, Classism, Racism, Lack of self-confidence.
HOBBIES: Singing, Reading, Writing, Working.
TROPES: N/A
AESTHETIC TAGS: Royal Aesthetic, Business Aesthetic
FC INFO.
MAIN FC(S): Nick Bateman
ALT FC(S): N/A
OLDER FC(S): N/A
YOUNGER FC(S): N/A
VOICE CLAIM(S): Cullen from DA:I
GENDERBENT FC(S): N/A
MUN QUESTIONS.
Q1: IF YOU COULD WRITE YOUR CHARACTER YOUR WAY IN THEIR OWN MOVIE, WHAT WOULD IT BE CALLED, WHAT STYLE WOULD IT BE FILMED IN, AND WHAT WOULD IT BE ABOUT?:
I think Preston would fit into a movie along the same lines as The Wolf of Wall Street. By that same token, he would also fit well into a Game of Thrones style TV show/movie if he were to play a role similar to Petyr Baelish. A large inspiration for Preston’s character lies in the show Suits. As for a name, I have no idea.
Q2: WHAT WOULD THEIR SOUNDTRACK / SCORE SOUND LIKE?:
The album Death of a Bachelor by Panic! At the Disco has become something of an apt soundtrack for Preston.
Q3: WHY DID YOU START WRITING THIS CHARACTER?:
Preston was a character concept that I had shelved for over a year. I first came to write his concept when I first started roleplaying, but never found the right time to bring him in until recently when I found myself with a bit of a lull with my other characters.
Q4: WHAT FIRST ATTRACTED YOU TO THIS CHARACTER?:
Preston is.. Complicated in a very intriguing and fun way. Previously my characters had some form of major combat ability, whereas Preston is just your average NPC-strength character. This forces him to find his way through situations using his wit and skilled tongue as opposed to resorting directly to violence as a means to an end. Preston is very careful and tactile; Choosing his words as weapons and choosing them wisely. I had never played an affluent character before; And he is also my first foray into playing a politically driven character.
Q5: DESCRIBE THE BIGGEST THING YOU DISLIKE ABOUT YOUR MUSE:
My biggest issue thus far is likely the misconception that he has some form of ulterior motive to everything that he does. While that’s true for most of what he does, it does not hold true for everything.
Q6: WHAT DO YOU HAVE IN COMMON WITH YOUR MUSE?:
Preston’s wit and argumentative nature is pulled directly from me, I think. He loves a good battle of words, and so do I.
Q7: HOW DOES YOUR MUSE FEEL ABOUT YOU?:
I think Preston would.. I don’t know. He probably wouldn’t bother with me because I’m broke and he’s a wealthy man on a mission. I’d just be common rabble to him.
Q8: WHAT CHARACTERS DOES YOUR MUSE HAVE INTERESTING INTERACTIONS WITH?
Preston has had a wild ride since I created him. A lot has happened in a little over a month, and a lot of that (okay well all of it) has had to do with the lovely folks of the Golden Arcana, including his lover Orianna Chant.
Q9: WHAT GIVES YOU INSPIRATION TO WRITE YOUR MUSE?:
Well the game he was created in, Final Fantasy XIV. Wouldn’t have ever started roleplaying were it not for that game and its community. But I think my main inspiration is drawn from the satisfaction I get each time I wrap a scene up with him. He’s a constant challenge to play, and I can feel and watch him grow. It’s rewarding.
Q10: HOW LONG DID THIS TAKE YOU TO COMPLETE?:
Much longer than I’m willing to admit. xD
#preston ward#ffxiv#ffxiv rp#roleplaying#rp#jenova#jenova server#ffxiv jenova#jenova rp#jenova roleplaying#hyur#hyur midlander#oc#original character#muse#character survey
0 notes
Text
İskit Yağı Kremi Nedir? Nasıl Kullanılır? Yorumlar Kullananlar İçeriği
iskit yağı
İskit Yağı Kremi Kaç ADET ?
İskit Yağı Kremi 1 Kutu içerisinde 8 Adet İskit Yağı Kremi bulunmaktadır.
İskit Yağı Kremi Üretici Firma Adı
Hasçağlar Yeni Grup
İskit Yağı Kremi Ürün Barkod Numarası
8681065317122
İskit Yağı Kremi Yorumları
https://www.iskityagisiparis.com/
İskit Yağı Kremi ürününü kullananlar, yani tüketicilerin kullanıcı yorumları sayesinde ürün hakkında geniş bilgiler edilebilirsiniz. Siz de İskit Yağı Kremi hakkında yorum yaparak deneyimlerinizi paylaşabilir, diğer müşterilere tavsiyelerde bulunabilirsiniz.
İskit Yağı Kremi İçindekiler
Vazelin Flant, Paraffinium Liqudium, Kafur (Champhor), Menthol, Nane Yağı (Mint Oil), Tarçın Yağı (Cinnamon Oil), Okaliptus Yağı (Eucalytus Oil), Karanfil Yağı (Clove Oil)
İskit Yağı Kremi Faydaları
İskit Yağı Kremi hakkında soru ve sorunlarınızla ilgili bilgi almak ve bu ürünü sipariş vermek için bize sayfanın sağ alt köşesindeki canlı destek kısmından veya müşteri hizmetlerini arayarak ulaşabilirsiniz.
İskit Yağı Kremi Kullanımı
İlgili bölgeye ince bir tabaka halinde sürerek masaj yolu ile emilimi sağlanır.
İskit Yağı Kremi Muhafaza ve Uyarı
İskit Yağı Kremi Ürünü üzerindeki saklama şartlarına uyarak serin kuru rutubetsiz ortamda direkt güneş ışığından ve çocukların ulaşamayacağı yerde saklayınız.
İskit Yağı Kremi ürününü Tavsiye edilen kullanım şekline uygun olarak kullanınız. Beklenmeyen etki görüldüğünde bir hekime başvurunuz.
Üretim ve son kullanma tarihi teslim edilen İskit Yağı Kremi ürünü ambalajı üzerindedir. Son kullanma tarihi geçmiş ürünleri kullanmayınız!
Göz ile temas ettirmeyiniz. Göz ile teması halinde bol su ile yıkayınız.
İskit Yağı Kremi ürününü Hamile, emzirme dönemi ve hamilelik şüphesi olanların, hastalık veya ilaç kullananlarda, hastalık durumu kullanımlarında, 18 yaş altı kişilerin doktor tavsiyesi ve kontrolü olmaksızın kullanması tavsiye edilmez.
İskit Yağı Kremi Yan Etkileri
İskit Yağı Kremi içeriğindeki maddelerden birine alerjiniz varsa kullanmayınız.Herhangi bir rahatsızlığınız ve hastalığınız varsa ürünü kullanmadan önce doktorunuza danışmanızı önermekteyiz.
Ürün kutusu üzerinde detayı, imalat tarihi, izin numarası, imalatçı firma bilgileri, son tüketim tarihi ve içerisindekilerin listesi kutuları üzerinde ayrı ayrı detaylı bir şekilde yer almaktadır. Kullanıma başlamadan önce kutuların üzerilerini detaylı bir şekilde okumanızı öneririz.
İskit Yağı Kremi Ürünü Açıklaması
İskit Yağı Kremi
İskit Yağı Kremi Sipariş ver
İskit Yağı Kremi Online Kredi Kartı ile Ödeme
İskit Yağı Kremi Yurtdışı Kredi Kartı ile Ödeme
İskit Yağı Kremi Kapıda Nakit Ödeme
İskit Yağı Kremi Kapıda Kredi Ödeme
İskit Yağı Kremi Havale ile Ödeme
İskit Yağı Kremi Western Union ile Ödeme
İskit Yağı Kremi siparişlerinizde İzmir, Ankara, Şanlıurfa, Tekirdağ, Aksaray, Bitlis, Bilecik ve Türkiye'nin her noktasına en hızlı şekilde gönderimini yapmaktayız.
İskit Yağı Kremi Avrupa'dan sipariş vermek isterseniz Avusturya, Hollanda (Amsterdam, Rotterdam, Lahey, Deventer, Utrecht, Eindhoven), Arnavutluk, Monaco, Slovakya, San Marino, İsveç gibi ve İskit Yağı Kremi Asya'dan sipariş isterseniz KKTC, Azerbaycan, Singapur, Ermenistan, Hindistan, Moğolistan, İsveç gibi ülkelerden yurtdışından sipariş verebilirsiniz.
İskit Yağı Kremi Afrika'dan sipariş vermek isterseniz Cezayir, Çad, Angola, Benin, Botsvana, Burkina Faso, Demokratik Kongo Cumhuriyeti gibi ve İskit Yağı Kremi Amerika'dan sipariş isterseniz ABD, Kanada, Arjantin, Bolivya, Ekvador, Kolombiya, Guyana gibi ülkelerden yurtdışından sipariş verebilirsiniz.
İskit Yağı Kremi Fiyat, İskit Yağı Kremi Kapıda Ödeme, En uygun İskit Yağı Kremi, İskit Yağı Kremi ne kadar, İskit Yağı Kremi nasıl kullanılır, İskit Yağı Kremi uyarılar, İskit Yağı Kremi satış yerleri, İskit Yağı Kremi satışı, İskit Yağı Kremi ürünü faydaları, İskit Yağı Kremi ürünü hakkında, İskit Yağı Kremi zararlı mı, İskit Yağı Kremi ürünü etkileri, İskit Yağı Kremi nerelerde satılıyor, İskit Yağı Kremi satılır, İskit Yağı Kremi kızlar soruyor, İskit Yağı Kremi kadınlar kulübü, İskit Yağı Kremi hakkındaki yorumlar, İskit Yağı Kremi zararları, İskit Yağı Kremi faydası, İskit Yağı Kremi detayları, İskit Yağı Kremi nerden alabilirim, İskit Yağı Kremi, İskit Yağı Kremi yorumları, İskit Yağı Kremi ürünü, İskit Yağı Kremi hakkında açıklama, İskit Yağı Kremi ne işe yarar, İskit Yağı Kremi fiyatları, İskit Yağı Kremi nerede satılır, İskit Yağı Kremi ürünü satış yerleri, İskit Yağı Kremi ürünü nereden alınır, İskit Yağı Kremi ürünü satan, İskit Yağı Kremi nerde, İskit Yağı Kremi ürünü faydası, İskit Yağı Kremi yurtdışı sipariş, İskit Yağı Kremi ürünü nerede satılır, İskit Yağı Kremi nereden alabilirim, İskit Yağı Kremi ürünü satan yerler, İskit Yağı Kremi etkileri, İskit Yağı Kremi neye yarar, İskit Yağı Kremi satan, İskit Yağı Kremi ekşi, İskit Yağı Kremi satılan, İskit Yağı Kremi yorum, İskit Yağı Kremi ürünü nerde, İskit Yağı Kremi ürünü nerelerde satılıyor, İskit Yağı Kremi ürünü satışı, İskit Yağı Kremi ürünü faydaları neler, İskit Yağı Kremi satılan yerler, İskit Yağı Kremi açıklamaları, İskit Yağı Kremi yararlı mı, İskit Yağı Kremi ürünü faydaları ve kullanımı, İskit Yağı Kremi ürünü yorum, İskit Yağı Kremi ürünü satılan yerler, İskit Yağı Kremi nedir, İskit Yağı Kremi nereden alınır, İskit Yağı Kremi satan yerler, İskit Yağı Kremi yararları, İskit Yağı Kremi kullanımı, İskit Yağı Kremi ürünü kullanımı, İskit Yağı Kremi ürünü nerden alabilirim, İskit Yağı Kremi ürünü nasıl kullanılır, İskit Yağı Kremi açıklamalı detayları, İskit Yağı Kremi faydaları, İskit Yağı Kremi ürünü hakkındaki tüm bilgilerini detaylarını https://www.iskityagisiparis.com/ online alışveriş mağazalarında bulabilirsiniz.
Read the full article
0 notes
Text
tagged by @scifilesbians !
sign: pisces sun / aries moon / aries rising
height: 6′0″
last thing googled: baby ostriches
favorite music artist: ALT-J (IF I HAD TO PICK ONE I GUESS)
last TV show watched: an animal documentary on Africa
when did I create my blog: 2011/2012
what kind of stuff do I post about: aesthetics, memes, SJ stuff, mental health, animals, art, videogames. mainly things that inspire me
do I have any other blogs: my art blog @sonofagvn and my first blog that isn’t active
do I get asks regularly: no
why did I choose my url: i used to be a fashion blog. it was all the rage to hyphenate names. i also love animals so
gender: nonbinary. he/him preferred among friends/people i trust but she/her is okay since i sometimes identify as female too. (i’m more likely to use she/her among mixed company anyway. using he/him is appreciated tho)
pokemon team: mystic but i stopped playing at that level/really don’t care
favorite colors: pastel/blush pink, mint, blue (stormy steel-blue water, aqua minty blue), taupe, gray, etc.
average hours of sleep: HAHAHAH i don’t even know
favorite characters: ciri, sylvanas windrunner, tyrande whisperwind, reaper, pharah, hanzo, mercy, widowmaker, lexa, john marston, cassandra pentaghast, daenarys targaryen, asha greyjoy, sansa stark, jon snow, jaime lannister, tyrion lannister, oberyn martell, robb stark, blair waldorf, moro, san, arthas/the lich king, alexstrasza (I THINK THATS ALL OF THEM IDEFK i like so much)
dream job: working for an animation/video game studio a tattoo artist
Tagging: @bythehalfpint @holdsteady @endemoniado @itschives @blestchameleon @melancolicoo and anyone who wants to do this
4 notes
·
View notes
Text
i have been chosen
rules: answer questions in a new post and then tag ya friends who you love
I was tagged by @pbread
nicknames: smiley, t, t money, ty ty (childhood), ty, Sunshine, Tippecanoe, tippe, tofupup
starsign: libra (card carrying member of the petty squad)
height: 5″6′ im grooooowing
last thing i googled: gay bob barbie doll
favorite music artists: san cisco, vampire weekend, tame impala, alt j, anything swing
song stuck in your head: runaround sue
last movie I watched: hidden figures
last tv show watched: skam
what are you wearing right now: boxers and a spikenard bee sanctuary shirt
when did you create your blog: a long long time ago
what kind of stuff do you post: the nectar of the gods
do you have any other blogs: nope
do you get asks regularly: nein
why did you chose your url: because its the great one which is me
gender: dudemanbro
hogwarts house: gryffindor
pokemon team: the yellow one
favorite color: corn chip blue
average hours of sleep: 10
lucky numbers: 66, 24,16
favourite characters: isak, puck, saint, everyone from hetalia kill me, joki, ace, sasha, john, landon, ponyboy, sodapop, hermes, andreas, cati, fsm, peter pan, the ones in anastasia, rapunzel, wirt, prince bubblegum, king fuckwad, the ones in chaos walking….so many more i s2g
how many blankets do you sleep with: 1 its pink with polkadots i have no shame also I have a mint colored one that’s baller
dream job: hiker
folowing:127
i tag @international-babe @grorges @randomsplashes i love u all have fun also anyone who sees this im taggin u too…..yeah u
2 notes
·
View notes
Text
Popular Jeans Company Commercial Casting Call in San Francisco (Pay is $750/Day)
Popular Jeans Company Commercial Casting Call in San Francisco (Pay is $750/Day)
Jeans commercial campaign is now hiring models and actors in San Francisco, California.
Nina Henninger Casting is looking for 15 to 18 year old men and women, all ethnicities, to work on an upcoming jeans commercial. Filming will shoot on February 8th in San Francisco, California. Talents must fit one of the following jean sizes to submit
Womens – 27” – 29” –
Mens – 30” – 34”
How to apply:
To…
View On WordPress
0 notes
Last Seen Blogs
f1401
_f1401_
blindguardian64
Blind Guardian 64
imagonos
Imagonos Pics
strawberry---clouds
arao or berry
davidmotley
David Motley