Dragoş Huţuleac: "Nu i-am vazut fără nădejde. Semn ca nu îngenuncheau degeaba"

Am trecut astazi pe la bunica. Are peste 90 de ani. Citea „Proloagele”. Tot anul a citit cel putin 15 carti. Carti greute, nu chiar pentru oricine. Două am imprumutat si eu de la ea. Brosurile religioase nu le punem la socoteala. Astea le citeste noaptea ca sa-i treaca de urat. Cum sparg altii seminte ca sa treaca timpul, ea consuma brosuri. Cand eram mic, „Proloagele” erau tot timpul puse pe…

View On WordPress

Draga mea,

    Îți scriu aceste rânduri din egoista mea iubire ce încă eu ți-o port, și la fel ca și ieri, îmi înec amarul și dezamăgirea prin cântecul nostru preferat, și în fiecare zi închin în cinstea ta un pahar plin de amintiri, sperând că undeva acolo cel care te are acum în brațele lui, te va face mai fericită decât am făcut-o eu, cel care ți-a ucis acea strălucire și căldură, cel care ți-a distrus visele, speranțele și sufletul odată cu ele.

Îți scriu căci dorul și durerea m-au năpădit de îndată ce am realizat că am pierdut totul: iubirea ta, căldura și grija ta, brațele tale în care mă țineai, privirea cu care mă mângâiai, și nu în ultimul rând, te-am pierdut pe tine. Tu erai căldura din frigul ce mă înconjura.

Nu-ți scriu aceste rânduri pentru a te opri din drumul tău doar ca să-ți arunci privirea în trecut acolo unde sunt eu prins așteptându-te, ci îți scriu pentru a-ți mulțumi pentru tot acest trecut frumos și plin de amintiri strălucitoare și călduroase pe care mi le-ai oferit, lăsându-le apoi în urma ta ca pe un bagaj prea dureros și greu de târât pentru tine. Dar nu te judec pentru asta și nici scuze nu-mi caut, ci am să car eu acum acel bagaj dureros, greu și sufocant.

Nu-ți voi blestema iubirea ce încă ți-o port adânc în mine, și nici alegerea ta din acea zi când, fără milă, m-ai abandonat în mijlocul camerei în timp ce eu priveam la spatele tău ce continua să se depărteze tot mai mult de mine, și la ușa care rămăsese încă deschisă mult timp după ce ai plecat. Știi, nici acum nu am reușit să o închid, și încă te aștept în pragul ei în fiecare zi, privind în zare până când lacrimile încep să-mi umple ochii încețoșându-mi privirea. Și nici n-am să-ți doresc tot răul din lume, și nici să suferi la nesfârșit din cauza egoismului meu, nu voi arunca în tine cu vorbe jignitoare, și nici nu te voi lovi cu ele peste suflet satisfăcându-mi orgoliul bărbătesc.

Nu-ți voi spune cât de mult îmi plâng durerea în timp ce scriu aceste rânduri, și nici cât de mult aș vrea să pot șterge tot ce-am trăit cu tine, toată suferința pe care ți-am provocat-o, toată durerea cu care ți-am amărât sufletul, doar ca să nu mă fi întâlnit niciodată pe mine, cel care n-a știut să te prețuiască, să te protejeze și să te iubească așa cum meritai.  Nici nu știu dacă mai am dreptul să plâng, dacă mai am dreptul să te aștept, așa că doar îmi voi lăsa regretele să-mi atârne de inimă, să mă sufoce și să mă chinuie pentru că am fost prea orb, prea nătâng în fața iubirii tale și te-am târât prin grădina cu spini ai nemerniciei mele.

Te-am avut și te-am pierdut, și nici măcar un singur cuvânt sau gând nu poate descrie ceea ce simt acum, căci dacă aș putea, te-aș picta pe fiecare nor de pe cer, pe fiecare zid, pe fiecare frunză ce se desprinde din copaci, și te-aș expune neîncetat în galeria sufletului meu, scriind eseuri întregi despre tine pe foile gândurilor mele. Te-aș îmbrăca în flori nemuritoare și ți-aș uda petalele cu picăturile de rouă ale iubirii mele, te-aș îmbrăca în zâmbete și-n parfum de fericire, te-aș zugrăvii pe pereții acestei case și te-aș admira pururea și neîncetat, și te-aș strivii sub ochii mei plini de afecțiune și iubire, iar dorul meu te-ar strânge în brațe până te-ar imprima pe pielea mea fierbinte ca un tatuaj.

Dacă aș putea te-aș cânta ca pe o odă, te-aș înălța la cer să strălucești mai puternic decât orice altă stea, și te-aș venera ca pe-o zeiță oferindu-ți în fiecare zi drept ofrandă inima și trupul meu, așezându-te pe altarul existenței mele.

Nu am să te urăsc pe tine cea care m-a abandonat, căci ar însemna să îmi urăsc alegerea pe care am făcut-o atunci când ți-am întins prima dată mâna și-am sărutat-o, și nici nu aș încerca măcar să te blestem. Nu aș putea ucide ce-a mai rămas din noi, și nici nu-mi voi dori sfârșitul tău, căci tu mi-ai fost și încă-mi ești ființa cea mai dragă, alinare și pansament. Și aș minți dacă aș spune că am uitat tot ce am trăit cu tine, că am uitat de noi. Am îndesat în acel bagaj dureros, greu și sufocant toate scrisorile pe care ți le-am scris de când ne-am despărțit. Vor exista acolo pe vecie, vor fi doar niște file de jurnal, niște măzgâlituri ale unui suflet stângaci, egoist și rece, vor fi ca niște amintiri fără destinatar, ca niște lacrimi pline de regrete și fierbinți ce-mi ard pielea lăsând dâre sângerii pe care tu nu ai să le vezi niciodată căzând pentru tine, căci draga mea, tu acum ai ajuns într-un loc unde nu te mai pot ajunge decât cu privirea și cu gândul. Acum ești mult prea strălucitoare și prea caldă pentru lumea mea rece și întunecată.

Draga mea, nu fii tristă și nu plânge, pentru că eu acum sunt fericit rătăcind prin grădina aceea plină cu spini ai nemerniciei mele, simțind ce ai simțit și tu atunci, în timp ce orgoliul meu încă îmi mai bate-n piept.

Cu stimă și iubire,

De la un bărbat ce nu a știut să iubească!

@un-suflet-anonim

Sa spun bine as minti ,sa spun rau e relativ...asa ca spun....cum sunt eu ....e o taina a sufletului tau ,al meu ,sau mai degraba o taina ....a sufletului ....hău....iar ce fac azi am mai facut ,am mai trait ,m a mai durut ,am mai vorbit ,am mai tacut,am mai simtit ,am mai trecut ,am.mai zambit ,m ai m ai simtit ,m ai mai avut?....Totul poarta aroma ta si trupul tau ...o poveste in care eu nu mai sunt eu insami ...si care i tu si care i eu....si curgi clepsidra sufletului meu si nici o grija sa nu ai ...esti cea pe care o voi iubi mereu...

Omilia Sfântului Grigorie de Nyssa la Întâmpinarea Domnului, la Născătoarea de Dumnezeu şi la dreptul Simeon #întinăciuneatrupuluişiaduhului #Biserică #dogmeleadevărului #Dumnezeu #fiiiluiIsrail #Hristos #izvoareleDuhului #OmilielaÎntâmpinareaDomnului #Prorocul #Pruncul #SfântaScriptură #SfântulGrigorieDeNyssa #VechiuluiLegământ https://bit.ly/3OGyy9N

Traiesc intr-o societate in care raman uimita. Vreau doar sa ma izolez, uneori...la cat de rai si egoisti pot fi oamenii. Vreau doar o lume pasnica, iubitoare, calda si empatica.

Trec si eu prin chestia asta de ceva timp, deci pot sa-ti ofer niste ajutor doar din propria mea experienta. Ce am observat ca ajuta: -Ia o pauza de la retelele de socializare. Tot ce ti-ar putea scoate in cale inca un articol despre nu stiu ce crima, cruzime si violenta. Pune-le pe mute si stai doar pe partea de mesagerie a aplicatiilor, sa discuti cu prietenii, daca vrei. -Conecteaza-te putin cu tine. Ia o pauza de la exterior si indreapta-ti atentia catre interior, catre lucrurile ce-i fac placere sufletului tau, interesele si hobby-urile tale, si mai lucreaza putin la ele. Daca simti ca nu ai, e momentul sa-ti gasesti acum ceva nou de facut. -Obisnuieste-te cu trista realitate: lumea are si o parte buna, dar si una rea. Si nu poti controla tot ce se intampla, oricat de mult ai vrea asta. Sa te frustrezi constant cu ceva ce nu poti schimba o sa-ti consume extraordinar de multa energie in timp. -Daca ai vrea sa te implici cumva, totusi, poti incerca sa faci voluntariat, diferite acte de caritate, fie ele oricat de marunte, sa contribui cu ceva pozitiv in tot haosul asta predominant negativ.

Ai grija de tine! :)

#dee

Scopurile celor trei etape ale lucrării lui Dumnezeu de gestionare a omenirii

Cuvinte relevante ale lui Dumnezeu:

Întregul Meu plan de gestionare (planul mântuirii), un plan ce se întinde pe o perioadă de 6000 de ani, cuprinde trei etape sau trei epoci: Epoca Legii de la începuturi; Epoca Harului (care este și Epoca Răscumpărării) și Epoca Împărăției din zilele de pe urmă. Lucrarea Mea în aceste trei epoci diferă în conținut în funcție de specificul fiecărei epoci, dar, în fiecare etapă, corespunde nevoilor omului – sau, pentru a fi mai exact, este făcută în funcție de șiretlicurile pe care Satana le întrebuințează în războiul pe care-l port cu el. Scopul lucrării Mele este de a-l înfrânge pe Satana, pentru ca înțelepciunea și atotputernicia Mea să se manifeste, de a demasca toate șiretlicurile Satanei și, în acest mod, de a mântui întreaga rasă umană care trăiește sub domeniul lui. Este de a-Mi arăta înțelepciunea și atotputernicia și de a dezvălui urâțenia insuportabilă a Satanei; și mai mult, este ca să le permită ființelor create să facă diferența dintre bine și rău, să știe că Eu sunt Cârmuitorul tuturor lucrurilor, să vadă limpede că Satana este dușmanul umanității, un degenerat, cel rău, și ca să-și dea cert seama de diferența dintre bine și rău, dintre adevăr și minciună, sfințenie și ticăloșie și ce este măreț și ce este josnic. În acest fel, umanitatea ignorantă va putea să fie martoră pentru Mine că nu sunt Eu cel care corupe umanitatea și că doar Eu – Creatorul – pot să mântuiesc umanitatea, să ofer omului lucruri de care poate să se bucure; și vor ajunge să știe că Eu sunt Cârmuitorul tuturor lucrurilor, iar Satana este doar una dintre făpturile pe care le-am creat și care mai apoi s-a întors împotriva Mea. Planul Meu de gestionare de 6000 de ani este împărțit în trei etape, iar Eu lucrez astfel pentru a obține efectul de a le permite ființelor create să-Mi fie martore și să-Mi înțeleagă voia și să știe că Eu sunt adevărul.

Fragment din „Povestea adevărată din spatele lucrării în Epoca Răscumpărării” în Cuvântul Se arată în trup

Astăzi, mai întâi vom recapitula gândurile, ideile și fiecare mișcare a lui Dumnezeu de când a creat oamenii și ne vom uita la lucrarea pe care a desfășurat-o de la crearea lumii și până la începutul oficial al Epocii Harului. Putem atunci să descoperim care dintre gândurile și ideile lui Dumnezeu sunt necunoscute pentru om și de acolo putem să clarificăm ordinea planului lui Dumnezeu de gestionare (planului mântuirii) și putem să înțelegem detaliat contextul în care Dumnezeu a creat lucrarea Sa de gestionare, sursa acesteia și procesul de dezvoltare și, de asemenea, să înțelegem în întregime rezultatele pe care le așteaptă El de la lucrarea Sa de gestionare – adică, partea esențială și scopul lucrării Sale de gestionare. Pentru a înțelege aceste lucruri trebuie să ne întoarcem într-o vreme îndepărtată, liniștită și tăcută când nu existau oameni…

Când Dumnezeu S-a ridicat din patul Său, primul Lui gând a fost acesta: să creeze o persoană vie, o ființă umană, reală – cineva cu care să trăiască și care să fie tovarășul Său constant. Această persoană putea să-L asculte și Dumnezeu putea să Se încreadă în el și să vorbească cu el. Apoi, pentru prima oară, Dumnezeu a luat un pumn de țărână și a folosit-o pentru a crea prima persoană vie pe care Și-a imaginat-o, apoi i-a dat acestei făpturi vii un nume – Adam. Odată ce Dumnezeu câștigase această persoană care trăia și respira, cum S-a simțit? Pentru prima dată, El a simțit bucuria de a avea o persoană iubită, un tovarăș. A simțit, de asemenea, pentru prima oară, responsabilitatea de a fi un tată și grija care vine odată cu aceasta. Această persoană care trăia și respira I-a adus fericire și bucurie lui Dumnezeu; El S-a simțit alinat pentru prima oară. Acesta a fost primul lucru pe care Dumnezeu îl făcuse vreodată care nu fusese îndeplinit cu gândurile sau chiar cu cuvintele Sale, ci fusese făcut cu propriile Sale mâini. Când acest fel de ființă – o persoană care respira și trăia – a stat în fața lui Dumnezeu, făcută din carne și oase, cu corp și formă și capabilă să vorbească cu Dumnezeu, El a trăit un fel de bucurie pe care nu o mai simțise înainte. A simțit cu adevărat responsabilitatea Sa, iar această ființă umană nu numai că Îi atingea corzile sufletului, dar fiecare mică mișcare a sa Îl impresiona și Îi încălzea inima. Deci, când această ființă a stat înaintea lui Dumnezeu, a fost prima oară când S-a gândit să câștige mai mulți oameni asemenea. Asta a fost seria de evenimente care a început cu acest prim gând pe care Dumnezeu l-a avut. Pentru Dumnezeu, toate aceste evenimente aveau loc pentru prima oară, dar în cadrul acestor prime evenimente, indiferent ce simțea El în acel moment – bucurie, responsabilitate, grijă – nu exista nimeni cu care să le împartă. Începând cu acel moment, Dumnezeu a simțit cu adevărat o tristețe și o singurătate pe care nu le simțise vreodată înainte. El a simțit că ființele umane nu puteau să accepte sau să înțeleagă iubirea și grija Lui sau intențiile Sale pentru omenire, așadar, tot a simțit durere și suferință în inima Sa. Deși făcuse aceste lucruri pentru om, omul nu era conștient de acestea și nu le înțelegea. Pe lângă fericirea, bucuria și alinarea pe care omul I le aducea, curând, împreună cu acestea, au apărut și primele Lui sentimente de suferință și singurătate. Acestea erau gândurile și sentimentele lui Dumnezeu din acel moment. În timp ce Dumnezeu făcea toate aceste lucruri, în inima Lui, trecea de la bucurie la suferință și de la suferință la durere, toate amestecate cu neliniște. Tot ceea ce voia să facă era să Se grăbească să permită acestei persoane, acestei rase umane, să cunoască ceea ce exista în inima Sa și să înțeleagă cât mai curând intențiile Sale. Atunci, oamenii puteau să devină discipolii Lui și să fie în acord cu El. Ei nu aveau să Îl mai asculte pe Dumnezeu vorbind, ci aveau să rămână fără cuvinte; ei aveau să cunoască modul în care să I se alăture lui Dumnezeu în lucrarea Sa; mai presus de toate, ei aveau să nu mai fie oameni indiferenți la cerințele Lui. Aceste prime lucruri pe care Dumnezeu le-a dus la îndeplinire sunt foarte importante și au o mare valoare pentru planul Lui de gestionare (planul mântuirii) și pentru ființele umane de astăzi.

După crearea tuturor lucrurilor și oamenilor, Dumnezeu nu S-a odihnit. El abia aștepta să-Și îndeplinească gestionarea și abia aștepta să câștige poporul pe care îl iubea atât de mult din rândul omenirii.

[…]

[…] Dumnezeu consideră această situație a gestionării omenirii, a mântuirii oamenilor, ca fiind mai importantă decât orice altceva. El face aceste lucruri nu numai cu mintea Sa, nici doar prin cuvintele Sale și, în special, nu o face întâmplător – El face toate aceste lucruri cu un plan, cu un scop, cu standarde și cu voia Sa. Este clar că această lucrare de a mântui omenirea are o mare importanță, atât pentru Dumnezeu, cât și pentru om. Indiferent cât de dificilă este lucrarea, indiferent cât de mari sunt obstacolele, indiferent cât de slabi sunt oamenii sau cât de profundă este răzvrătirea omenirii, nimic din toate acestea nu sunt dificile pentru Dumnezeu. Dumnezeu Se agită, depunând eforturi susținute și gestionând lucrarea pe care El Însuși dorește să o îndeplinească. El, de asemenea, aranjează totul și conduce toți oamenii și lucrarea pe care dorește să o finalizeze – niciunul dintre aceste lucruri nu a mai fost făcut înainte. Este prima dată când Dumnezeu a folosit aceste metode și a plătit un preț mare pentru acest proiect major de gestionare și mântuire a omenirii. În timp ce Dumnezeu îndeplinește această lucrare, puțin câte puțin, El exprimă și dezvăluie oamenilor, fără rezerve, lucrarea Sa cea grea, ceea ce El are și este, înțelepciunea și atotputernicia și fiecare aspect al firii Sale. El dezvăluie și exprimă aceste lucruri așa cum nu a mai făcut-o vreodată înainte. Deci, în întreg universul, pe lângă oamenii pe care Dumnezeu dorește să-i gestioneze și să-i mântuiască, nu au existat niciodată făpturi care să fie atât de apropiate de Dumnezeu, care să aibă o astfel de relație apropiată cu El. În inima Sa, omenirea pe care El dorește să o gestioneze și să o mântuiască este cea mai importantă și El apreciază această omenire mai presus de orice altceva; chiar dacă El a plătit un preț mare pentru oameni și chiar dacă este rănit și sfidat în mod continuu de ei, El nu renunță niciodată la ei și continuă neobosit în lucrarea Sa, fără plângeri sau regrete. Asta pentru că El știe că mai devreme sau mai târziu, oamenii se vor trezi într-o zi la apelul Său și vor fi impresionați de cuvintele Sale, vor recunoaște că El este Domnul creației și se vor întoarce la dreapta Lui…

Fragment din „Lucrarea lui Dumnezeu, firea lui Dumnezeu și Dumnezeu Însuși (III)” în Cuvântul Se arată în trup

Indiferent de ce face Dumnezeu sau de mijloacele prin care face acel lucru, indiferent de cost sau de obiectivul Său, scopul acțiunilor Sale nu se schimbă. Scopul Său este de a prelucra în om cuvintele lui Dumnezeu, cerințele lui Dumnezeu și voia lui Dumnezeu pentru om; cu alte cuvinte, este de a lucra în om tot ceea ce Dumnezeu consideră a fi pozitiv în conformitate cu etapele Sale, permițându-i omului să înțeleagă inima și esența lui Dumnezeu și să se supună suveranității și aranjamentelor Lui și, astfel, de a permite omului să obțină frica de Dumnezeu și ferirea de rău – toate acestea fiind un aspect al scopului lui Dumnezeu în tot ceea ce face El. Celălalt aspect este că, deoarece Satana este contrastul și obiectul care slujește în lucrarea lui Dumnezeu, omul este deseori dat Satanei; acesta este mijlocul pe care Dumnezeu îl utilizează pentru a le permite oamenilor să vadă viclenia, urâțenia și caracterul vrednic de dispreț ale Satanei în mijlocul ispitelor și atacurilor acestuia, făcându-i astfel pe oameni să-l urască pe Satana și să poată cunoaște și recunoaște ceea ce este negativ. Acest proces le permite să se elibereze treptat de sub controlul Satanei și de acuzațiile, intervenția și atacurile lui – până când, mulțumită cuvintelor lui Dumnezeu, cunoașterii și ascultării lor față de El, a credinței lor în El și a fricii de El, ei triumfă asupra atacurilor Satanei și asupra acuzațiilor Satanei; doar atunci vor fi fost ei eliberați pe deplin de sub domeniul Satanei. Eliberarea oamenilor înseamnă că Satana a fost înfrânt, înseamnă că ei nu mai sunt mâncarea din gura Satanei – că, în loc să îi înghită, Satana i-a abandonat. Aceasta este deoarece astfel de oameni sunt drepți, pentru că au credință, ascultare și frică față de Dumnezeu și deoarece se despart cu totul de Satana. Ei îl rușinează pe Satana, fac un laș din acesta și îl înving cu totul. Convingerea lor în a-L urma pe Dumnezeu și ascultarea și frica lor de Dumnezeu îl înving pe Satana și îl fac să renunțe pe deplin la ei. Doar astfel de oameni au fost cu adevărat câștigați de Dumnezeu și acesta este obiectivul suprem al lui Dumnezeu în a-l mântui pe om.

Fragment din „Lucrarea lui Dumnezeu, firea lui Dumnezeu și Dumnezeu Însuși (II)” în Cuvântul Se arată în trup

Aceasta este gestionarea lui Dumnezeu: să dea omenirea Satanei – o omenire care nu știe ce este Dumnezeu, ce este Creatorul, cum să se închine lui Dumnezeu și de ce este necesar să se supună lui Dumnezeu – și să dea frâu liber corupției Satanei. Pas cu pas, Dumnezeu recuperează apoi omul din mâinile Satanei, până când omul se închină pe deplin lui Dumnezeu și îl respinge pe Satana. Aceasta este gestionarea lui Dumnezeu. Toate acestea sună ca o poveste mitică; și pare uimitor. Oamenii simt că este ca o poveste mitică, și asta pentru că nu au nicio bănuială despre cât de multe s-au petrecut cu omul în ultimele câteva mii de ani, cu atât mai puțin știu câte povestiri au existat în întinderea acestui univers. Mai mult decât atât, asta pentru că ei nu pot aprecia lumea mai surprinzătoare și mai înfricoșătoare care există dincolo de lumea materială, dar pe care ochii lor muritori îi împiedică să o vadă. Pare de neînțeles pentru om, și asta pentru că omul nu înțelege semnificația mântuirii omenirii de către Dumnezeu și semnificația lucrării de gestionare a lui Dumnezeu, și nu înțelege cum vrea Dumnezeu, în cele din urmă, să fie omenirea. Este o omenire asemănătoare cu Adam și Eva, necoruptă de Satana? Nu! Gestionarea lui Dumnezeu este pentru a câștiga un grup de oameni care se închină lui Dumnezeu și se supun Lui. Această omenire a fost coruptă de Satana, dar nu mai vede pe Satana ca fiind tatăl ei; ea recunoaște chipul urât al Satanei și îl respinge și vine înaintea lui Dumnezeu pentru a accepta judecata și mustrarea Sa. Ea știe ce este urât și cum contrastează cu ceea ce este sfânt și recunoaște măreția lui Dumnezeu și răul Satanei. O astfel de omenire nu va mai lucra pentru Satana, nici nu se va închina Satanei, nici nu va proslăvi pe Satana. Asta pentru că sunt un grup de oameni care au fost cu adevărat câștigați de Dumnezeu. Aceasta este semnificația gestionării omenirii de către Dumnezeu.

Fragment din „Omul poate fi salvat numai în mijlocul gestionării lui Dumnezeu” în Cuvântul Se arată în trup

Dumnezeu a creat omenirea și a așezat-o pe pământ, pe care El a condus-o până în ziua de azi. Apoi, El a mântuit omenirea și a servit ca jertfă de păcat pentru omenire. În final, El tot trebuie să cucerească omenirea, să salveze cu totul omenirea și să-i restituie asemănarea inițială. Aceasta este lucrarea în care S-a angajat El de la început la sfârșit – de a-i reda omului imaginea și asemănarea sa inițială. El Își va întemeia împărăția și va restitui asemănarea originală a omului, însemnând că El Își va restaura autoritatea pe pământ și în toată creația. Omul și-a pierdut inima temătoare de Dumnezeu după ce a fost corupt de Satana și și-a pierdut acea funcție pe care ar trebui să o aibă una dintre creaturile lui Dumnezeu, devenind un inamic nesupus lui Dumnezeu. Omul a trăit sub stăpânirea Satanei și a urmat ordinele Satanei; astfel, Dumnezeu nu a avut cum să lucreze printre creaturile Sale și a fost incapabil, cu atât mai mult, să câștige frica din partea creaturilor Sale. Omul a fost creat de Dumnezeu și ar trebui să-L slăvească pe Dumnezeu, dar, de fapt, I-a întors spatele și l-a venerat pe Satana. Satana a devenit idolul în inima omului. Astfel, Dumnezeu Și-a pierdut locul în inima omului, cu alte cuvinte, a pierdut semnificația creării omului de către El și, pentru a o restabili, trebuie să restabilească asemănarea inițială a omului și să scape omul de natura sa coruptă. Pentru a-l recupera pe om de la Satana, El trebuie să-l salveze pe om de păcat. Doar așa poate să restabilească treptat asemănarea inițială a omului și funcția inițială a acestuia și, în cele din urmă, să-Și restaureze Împărăția. Distrugerea supremă a acelor fii ai nesupunerii va fi săvârșită, de asemenea, pentru a-i permite omului să-L slăvească mai bine pe Dumnezeu și să trăiască mai bine pe pământ. Din moment ce Dumnezeu l-a creat pe om, El îl va face pe om să-L slăvească; iar pentru că vrea să-i redea omului funcția inițială, i-o va reda complet și fără nicio alterare. Restaurarea autorității Sale înseamnă a-l face pe om să-L slăvească și să-L asculte; înseamnă că El îl va face pe om să trăiască datorită Lui și îi va face pe dușmanii Săi să piară datorită autorității Sale; înseamnă că va face ca fiecare parte din El să persiste în omenire, și fără nicio rezistență din partea omului. Împărăția pe care vrea să o întemeieze este propria Sa împărăție. Umanitatea pe care Și-o dorește este una care-L slăvește, una care Îi este pe deplin supusă și care Îi poartă gloria. Dacă El nu va salva umanitatea coruptă, sensul creării omului de către El se va spulbera; nu va mai avea autoritate în rândul oamenilor, iar împărăția Lui nu va mai putea exista pe pământ. Dacă El nu-i va distruge pe acei dușmani care nu I se supun, nu-Și va putea obține gloria completă, nici nu va putea să-Și întemeieze împărăția pe pământ. Acestea sunt simbolurile finalizării lucrării Sale și simbolurile finalizării marii realizări ale Sale: de a distruge în totalitate pe aceia dintre oameni care nu Îi sunt supuși și de a le oferi odihnă celor care au fost desăvârșiți. Când umanității i se va reda asemănarea originală, când umanitatea va putea să-și îndeplinească respectivele datorii, să-și păstreze locul și să se supună tuturor aranjamentelor lui Dumnezeu, Dumnezeu va fi obținut pe pământ un grup de oameni care Îl venerează și de asemenea, va fi întemeiat o Împărăție pe pământ, care Îl venerează. El va avea victorie eternă pe pământ și aceia care I se opun vor pieri pentru toată eternitatea. Aceasta va restaura intențiile Sale originale în crearea omului; Îi va restaura intenția în crearea tuturor lucrurilor și, de asemenea, Îi va restaura autoritatea pe pământ, autoritatea Lui printre toate lucrurile și printre dușmanii Săi. Acestea sunt simbolurile victoriei Sale totale. De acum înainte, umanitatea va intra în odihnă și va intra într-o viață care urmează calea cea dreaptă. Dumnezeu, de asemenea, va intra în odihna eternă cu omul și va intra într-o viață eternă, împărțită de Dumnezeu și de om. Murdăria și neascultarea de pe pământ vor dispărea, ca și tânguirea. Tot ce se opune pe pământ lui Dumnezeu nu va exista. Doar Dumnezeu și acei oameni pe care El i-a mântuit vor rămâne; doar creația Lui va rămâne.

Fragment din „Dumnezeu și omul vor intra în odihnă împreună” în Cuvântul Se arată în trup

După ce Și-a îndeplinit cei 6.000 de ani de lucrare până în ziua de astăzi, Dumnezeu a dezvăluit deja multe dintre faptele Sale, al căror scop principal a fost de a-l învinge pe Satana și a aduce mântuirea întregii umanități. El folosește această ocazie pentru a permite la tot ceea ce este în cer, la tot ceea ce se află pe pământ, tuturor celor din mări, precum și oricărui ultim obiect al creației lui Dumnezeu pe pământ să vadă atotputernicia lui Dumnezeu și să vadă toate faptele lui Dumnezeu. El folosește ocazia de a-l învinge pe Satana să dezvăluie toate faptele lui umanității și să le permită oamenilor să-L laude și să-I preamărească înțelepciunea de a-l învinge pe Satana. Totul pe pământ, în ceruri și în mări Îi aduce slavă, laudă atotputernicia Lui, laudă toate faptele Lui și strigă numele Lui sfânt. Aceasta este dovada înfrângerii Satanei; este o dovadă a cuceririi Satanei; mai important, este dovada mântuirii umanității de către El. Întreaga creație a lui Dumnezeu Îi aduce slavă, Îl laudă pentru că l-a învins pe dușmanul Său și se întoarce victorios și Îl laudă pe El ca pe marele Rege învingător. Scopul Lui nu este numai de a-l învinge pe Satana, așa că lucrarea Lui a continuat timp de 6 000 de ani. El folosește înfrângerea lui Satan pentru a salva omenirea; El folosește înfrângerea lui Satan pentru a descoperi toate faptele Sale și pentru a descoperi toată gloria Lui. El va obține slava și toată mulțimea îngerilor va vedea toată slava Lui. Mesagerii din cer, oamenii de pe pământ și toată creația de pe pământ vor vedea slava Creatorului. Aceasta este lucrarea pe care El o face. Creația Lui din ceruri și de pe pământ va vedea toată gloria Lui și El se va întoarce triumfător după ce va învinge pe Satana și va lăsa omenirea să-L laude. Astfel, el va realiza cu succes ambele aspecte. În cele din urmă, toată omenirea va fi cucerită de El și El va distruge pe oricine se opune sau se revoltă, adică va șterge pe toți cei care îi aparțin Satanei.

Fragment din „Ar trebui să știi cum a evoluat întreaga umanitate până în ziua de azi” în Cuvântul Se arată în trup

Sursa: Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

Domnul Iisus a spus: “Pocăiţi-vă, pentru că Împărăţia Cerurilor este aproape!” (Mat 4:17). (NTLR®) Atunci ce e adevărata pocăință? Ce ar trebui să facă creștinii pentru a dobândi adevărata pocăință?

Atunci cand nu ne vom asculta vocea sufletului si vom asculta doar de mintea noastra ( Ego ) e posibil sa nu traim viata pe care ne-o dorim, e foarte posibil sa nu fim fericiti. Traim atat de mult in exteriorul nostru si fugim de noi, incat daca avem cateva minute doar cu noi nu stim ce sa facem cu ele.

Sufletul este partea luminoasa din noi. Este lumina si Iubirea ce am primit-o de la Creator. Deci, de aceasta este important sa ascultam de Suflet si sa-l hranim, sa marim luminita interioasa, sa putem ajunge sa stralucim din nou si implicit sa fim fericiti.

Ai grija de tine, ai grija de Sufletul tau ! 

“Nu, nu l-am iubit iubit.

Nu l-am iubit defel !

I-am iubit doar parfumul - acel parfum amestecat cu un minuțios miros de tutun, un parfum de persoană specială.

I-am iubit cămășile, am iubit felul în care arăta la cămașă, i-am iubit în special, acea cămașă în carouri albe și negre.

I-am iubit părul brunet ciufulit, care-i cădea ușor pe frunte, adoram să i-l aranjez, apoi să i-l ciufulesc din nou.

I-am iubit ochii - căprui, sclipitori... aveam impresia, uneori, că cereau ajutor !

I-am iubit mâinile - muncite, mari... atunci când mă atingeau, rămâneam fără oxigen.

I-am iubit bătăile inimii, pentru că eu făceam ca inima lui să bată în ritm alert.

I-am iubit brațele puternice, protectoare...

Între ele mă simțeam în siguranță - erau casa sufletului meu.

I-am iubit buzele, erau singurele pe care îmi doream să le sărut.

I-am iubit vocea și modul în care îmi vorbea.

I-am iubit caracterul, deși era greu de înțeles, plin de-o aroganță specifică unui "bad boy".

I-am iubit modul de abordare, mereu diferit... mă făcea să mă simt specială.

I-am iubit respectul și grija pe care mi-o purta.

Cred că i-am iubit până și modul în care respira.

Dar pe el nu l-am iubit.

Nu l-am iubit defel !”

http://www.t-jobs.org/transcendent-blog#

#sashaichimnutace

Cu ce gen te identifici?

Sunt un barbat trans

Ce varsta ai?

Consider ca varsta este un construct social care nu spune absolut nimic despre intelepciunea persoanei, asa ca, dupa lungi consultari cu sfetnicii regatului sufletului meu, si avand ca inspiratie recenta abdicare de la "ce bine c-am crescut ca un print" din Regat, acum doua luni am decis sa abdic si io de la varsta. Dar daca e musai sa se stie atunci am la curent 7 ani de HRT.

Ce studii ai?

SCOALA VIETII imi vine sa strig din toti plamanii da' n-o fac ca trebuie sa-i tin protejati, mai ales pe vremurile astea de Covid-19, desi cred cu tarie ca sistemul educational este mult prea depasit de starea actuala a lumii in care traim ca sa te mai poti lauda VERITABIL cu studiile si diplomele de carton. Dar am facut 12 clase la o scoala care avea si cinematografia ca profil deci sunt un fel de operator in tehnici cinematografice ca unica diploma, si dupa m-am apucat de Inginerie Aerospatiala ca sa ma las si sa mai incerc si la Asistenta Sociala, ca poate voiam sa am doua facultati abandonate nu doar una ca toti sarakii.

Cu ce te ocupi si de cand?

De cand m-am nascut ma ocup cu creșterea, in special a mea. Iar cand vine vorba de mine e ca si cum as avea doua joburi full time, trei copii acasa, caine si o amanta, atat de dificil sunt. Pe zi ce trece ma tot cresc emotional, spiritual, intelectual, uman, si am o vaga impresie ca o sa ma cam tina asa pana mor (dhuamneajuta).

Asa, pe bani, ca job, am facut si fac o mulțime de lucruri. Am inceput sa fac bani in 2005 ca Game Tester dupa o răsunătoare cariera de cateva zile in curierat, apoi dupa vreo doi ani am fugit dupa o fata pana in Argentina unde am invatat sa fac bijuterii goth, tatuaje si body piercing, skilluri care m-au ajutat sa mananc o paine desenand tatuaje temporare (nu, nu d-alea cu fake hena "neagra" care sunt niste bombe toxice bleah-no-no) pe-o plaja din Valencia unde am aterizat dupa ce ne-a lovit El Paro del Campo feat Argentina editia din 2008. Cand m-am intors in tara am gasit de lucru la vandut vacante pe viata pe-o insula din Spania; eram mic si prost si prost si prost si vindeam multe vacante si faceam la bani din bonusuri de performanta de ziceai ca m-am nascut cu mir in frunte smr, dar ne-am despartit de indata ce am aflat ca vindeam minciuni asa ca mi-am luat spaniola si de frica sa n-o pierd m-am angajat la un Helpdesk. Suport tehnic in studii clinice faceam io la birouasul meu corporatist din mijlocul hangarului ala imens de la un anume etaj 4 din zona crepusculara Pipera. Si ofeream suport si in engleza, si in romana dar mai ales in spaniola. Odata am reusit sa ajut chiar si in franceza o doamna asistenta care avea nevoie de un password reset; norocu meu ca era din Quebec deci nici ea nu vorbea mare branza de franceza asa c-am furculiționit-o pe femeie de mi-a zis chiar si mulțumesc "bocu" la sfarsitul apelului. Si ajutam doctori, asistente, pacienti, pe Pfizer, pe Sanofi Aventis, dar mai ales pe CRF care era un proiect mediocru de care fugeau toti ca cica e urat si naspa si greu si pieidracesanutemaivad. Da io de fel sunt milos asa ca l-am luat sa-l cresc mare si frumos si-asa am ajuns ce-l mai bun 2nd level si trainer pe care l-a vazut vreodata CRFu' in toata viata lui si nici nu cred ca a mai văzut de-atunci, jur. Pai cand ieseau copiii epuizati din zecile de ore de 'jdemii de traininguri si-i intrebau care proiect le-a placut cel mai tare ziceau toti, in cor, "- trainingu pe CRF cu Sasha* (pe-atunci nu mi se spunea inca asa) e cel mai misto". Si eu l-am facut sa fie pentru ca sunt prea creativ si chiar ma pricep la oameni. Dar apoi m-au cam dat afara. Asta s-a datorat in mare parte faptului ca eram "lezbianca" open si am indraznit sa cer sa mi se adreseze direct colegul care s-a plans ca prea-s io "lesbi" cu iubita mea pe la munca. In fine, ei au terminat cu mine in 2012 iar eu am terminat cu ei in 2016 cand am castigat procesul in instanta si m-am umplut de bani.

Dupa o pauza de cateva luni am incercat un restart cu Corporatia c-am zis ca n-or fi toti atat de jalnici precum Stefanini, asa ca m-am dat umpic la HP, la HP i-a placut si lui de mine chiar daca eram un trans la inceput de tranzitie (jos palaria pentru toti oamenii de acolo, de la colegi pana la manager/mangera au fost superbi, nota 10000000000 pentru omenie, empatie si acceptare) si ar mai fi tinut umpic romanta, cred, dar a fugit in Spania si a trebuit sa divortam. Era printr-un tarziu de 2014. Atunci am decis ca oricum sunt sarac si in Corporatie deci n-am nimic de pierdut asa ca mi-am indreptat sufletu catre singura mea mare dragoste adevarata, adica sa incerc sa-i ajut pe oameni sa fie mai umani ca poate asa vindecam planeta de boala capitalismului si-a goanei dupa imbogatire cu orice cost (cum ar fi cei peste trei milioane de copii care mor anual din lipsa de hrana). Si m-am dedicat dupa cum m-am priceput si eu, prin activism trans, voluntariate, proiectele mai mici sau unele chiar si mai mici, grassrooting, carte vie, traininguri pe identitati de gen, pe diversitate, pe antidiscriminare; asa s-a facut ca am ajuns cu vorba si la copii din comunitati marginalizate (se stiu ei care sunt copiii aia din Slatina care mi-au oferit de depaaaaaaaaarte cea mai frumoasa lectie de umanitate si iubire), si la gabori, la psi(hologi, hiatri, hoterapeuti), la studente si studenti, la oameni random din viata mea.

M-am intors umpic la munca pe "salariu" in proiectul București 2021 Capitala Culturala de la ArCuB, iar de acolo m-au dus pasii la copiii de la Clubul de Educatie Alternativa 141, cel mai frumos loc unde mi-am lasat vreodata energia, care apoi a fost ingropata sub plafonul scolii pe care l-a prăbușit coruptia si furtul din banu public. End of story.

Am mai castigat bani ca ajutor de bucatar, șofer pe uber, am si ospatarit, iar ca emigrant in tari straine am facut curat prin hotel si de mancare prin bucatarii.

Unii oameni au zis despre mine chiar si ca sunt artist si-au dat si la gazete despre performance-ul meu, altii vor sa ma vada publicat pentru ca le place cum scriu, iar eu vreau decat atat, sa-i invat pe oameni cum se construiește iubirea si sa fac picturi in lumini si desene cu gel auriu pe lemn pictat in albastru de Grecia si sa fac origami sa impaturesc sute de fluturi pe care sa-i adun in ganduri si sa-i lipesc cu sau fara voie pe pereti de muzee.

Am ales sa scriu umpicut mai mult pe subiectul asta pentru ca vreau sa atrag atentia asupra faptului ca "ocupatia" - sau "jobul" - nu mai sunt de mult lucruri care sa ne defineasca aptitudinile, capacitatile, talentele, visele si dorintele.

Cum ai descrie copilaria ta?

Fericita pentru ca pe vremea aia exista libertatea de a explora si de a te juca pe-afara cu ceilalti copii (si eram o droaie nu gluma) fara frica ca ne calca masina sau ca ne rapeste careva, si foarte trista pentru ca mi se reamintea zilnic ca nu se poate sa fiu cine sunt eu cu adevarat.

Un exemplu de moment foarte fericit din copilarie.

Peietenia cu surioara mea cea mica, cu ea am invatat despre cum se construieste iubirea si cat de misto se simte olidaritatea (exceptie momentul ala cand si-a facut un coven cu prietena ei si m-a blestemat sa nu intru la liceu pentru ca faceam misto de incantatiile ei vrajitoresti. si asa a fost, n-am intrat la liceu in sesiunea din vara si m-am suparat o vreme pe ea dar macar am invatat ca nu e o idee buna sa razi de vrajitoare chiar daca sunt clasa a 6-a si au 12 ani, mai ales daca esti praf la română. ps: in realitate nu vom stii vreodata cam cat de varza am făcut lucrarea aia de examen pentru ca nu s-a reusit descifrarea scrisului meu, intru disperarea lu taica-miu)

Un exemplu de moment foarte dificil din copilarie.

Copilaria mea toata a fost un moment foarte dificil, era greu sa fii si trans si copil si mega sensibil si in romania anilor 90 si sa cresti si cu atata bataie de-am tot primit de-acasa.

Iar daca ar fi sa aleg un moment si doar unul singur, atunci am sa aleg sa trec peste bataile lu taica-miu si-am sa ma opresc in vacanta de la Slanic Moldova din vara lui '91, atunci cand m-am rugat de tata o zi intreaga sa ma ajute sa construim o motocicleta din caramizi dar el l-a ales pe copilul unei prietene de familie pentru ca el era baiat, iar eu nu.

Ce inseamna familia pentru tine?

Familia mea sunt toti oamenii care s-au bagat cu tot dragul si cu toata inima sa construim iubire unul pentru altul

Cum este/a fost experienta ta in scoala?

Skip. Lol. Horror. Pana intr-a 4-a traumatizanta ca purtam uniforma cu fustita si guler alb si bentita. Intre a 5-a si a 8-a si mai traumatizanta pentru ca acolo s-a simtit cel mai tare ca incepem sa ne respingem unii pe altii in functie de ce avea fiecare in chiloti. La liceu mega horror ca eram deja in adolescenta si voiam si io o iubita dar nu eram baiat si mai eram si indragostit de doua fete.

Cum sunt/au fost interactiunile tale cu sistemul medical din Romania?

Ca persoana trans lamentabile, jignitoare, lipsite de empatie, umanitate, compasiune, grija, atentie, knowledge si know-how. Am venit operat de la Chisinau dupa vreo 10 zile si-am ajuns la urgente cu o durere foarte mare in zona pieptului iar individa (nu pot sa-i zic medic, sa-si zica ea asa, pentru mine a fost o amatoare de joasa speță) m-a trimis la Chisinau ca nu mi-a facut ea operatia, sa ma duc la medicul care m-a operat daca ma doare ceva.

Pe cine admiri?

Era 2018 cand universul mi l-a adus in cale iar pentru mine a fost dragoste la prima vedere. Ne-am vazut in fata blocului la el, a urcat in masina, am facut cunostinta si aia a fost, am stiut ca viata mea s-a imbogatit brusc cu cel mai bun si grijuliu si bland si cald si uman suflet.

Era acolo ca sa ma ajute pentru ca nu mai aveam testosteron asa ca a venit inarmat cu zambetul lui de om dulce si-o seringa cu 1 ml de T ca sa-mi pot continua tratamentul. Pe barbatul asta minunat il cheama Rami si este fratele meu pe care il admir enorm pentru caracterul lui frumos cu principii si valori izvorate din respect, cumpatare si modestie. Rami nu urăște si lui nu-i sare tandara, Rami are mereu la el cate o vorba buna in caz de nevoie si e nelipsit de la orice activitate a comunitatii pentru ca vrea sa fie solidar cu munca persoanelor trans out, activiste, caci stie cat de important e sa fim together in this. Rami e stealth si nu face activism dar m-as bucura sa afle totuși, cat de mult bine ne face prezenta lui in comunitate.

Un vis important.

Eu cred ca este o crima impotriva umanități sa tii copii inchisi ca pe niste animale in centre de plasament sau orfelinate si sa-i privezi de caldura sentimentului de acasa, asa ca cel mai mare și important vis al meu e sa pot sa adopt macar toti copiii dar daca nu se poate pe toti atunci ma multumesc si cu 100.

O teama mare.

Error: File to large.

Please upload a smaller fear

O situatie dificila cu care te confrunti adesea - si ce strategii/solutii folosesti.

Depresia si gandurile suicidale.

Prima strategie e sa hang in there ca sigur acus apare miamor cu telefonu sa-mi dea iubire si drag si moral support si povete si discuții filozofice cu gust de ceai in curtea unicornilor dar fara harfe de 'telectuali, si sa ma faca sa rad in hohote cu glumele noastre de bosorogi vesnic tineri. Iar daca intarzie sa apara si simt ca ma duc la fundul prapastiei atunci imi derulez vocea ei in cap care-mi spune "- hai, mai baga o fisa miamor, ca stiu ca poți, ca tu esti puternic" sau ma pun si ascult vreuna din înregistrările cu discutiile noastre din curte, pe care le-am facut cu nesimtire pe ascuns pentru ca atat de imens imi este dorul de ea chiar si cand locuim sub poluarea aceluiași oras.

A doua strategie e sa fiu aproape de fratiorii mei, adica baietii din comunitate, pe care ii ador de mor pentru toata frumusetea si solidaritatea cu care ingrijesc mica noastra comunitate T4M, dar mai ales pentru tot dragul si prietenia cu care ma inconjoara. Asa ca ne sunam, ne vedem pe camera, ne auzim, povestim, ne mai tinem umpic în brate virtual, mai un sfat, mai o vorba de incurajare, din cand in cand ne scoatem chiar si "avutiile" de prin sertare daca achizitia e recenta... si la final raman cu zambetele si moacele lor adorabile intiparite pe retina and that's pure medicine smr, sa imi vad fratii zambind si razand. Chiar m-ajuta

La a treia strategie ii spune origami si de cele mai multe ori ia forma de fluturi sau cocori, dar strategia asta functioneaza doar cand am foi colorate.

"A patra strategie"... it's locked. To unlock this feature you need the access key.

#TDoV2020 #TNuTace

Pacat...ca nu am loc in lumea ta....

[22.07, 12:57] Ioana: [22.07, 12:52] Ioana: Imi cer iertare ca ma simt asa...un pic in plus,un pic prea singura ,un pic mai altfel,un pic ne ...,probabil ca am lumea mea in care nu vrea nimeni a patrunde ...de ce i asa ...nu cred ca voi afla raspuns ...dar sunt o cautare ,o poezie si un je ne sais quoi ...iar ,recunoasterea acelui altul ce m atinge trairea ,inima e chiar instantanee...iubitule,nu e asa?...ce lacrima tarzie ...curgand ,te a dus cu ea si a lasat pustie o floare minunata sperand c o vei uda....ce crud sa fii cum nu poti spune si sa ti ramana ochii ,albastrii ,atintiti....asa....

[22.07, 12:57] Ioana: Un pic prea tarzie ...iubita asta ...ti a mai spus si o sa ti mai spuna ....ceva...

[22.07, 12:58] Ioana: Pacat...ca nu am loc in lumea ta....Ioana:

Aroma ta de scortisoara si cuisoare...dragul meu ...o asteptare n sine ...iar eu ,poate ca as putea din cand in cand sa fiu raspunsul tau....ce trist ...ca lumea nu are timp sa fie...zau...

Ioana:

Sa spun bine as minti ,sa spun rau e relativ...asa ca spun....cum sunt eu ....e o taina a sufletului tau ,al meu ,sau mai degraba o taina ....a sufletului ....hău....iar ce fac azi am mai facut ,am mai trait ,m a mai durut ,am mai vorbit ,am mai tacut,am mai simtit ,am mai trecut ,am.mai zambit ,m ai m ai simtit ,m ai mai avut?....

Totul poarta aroma ta si trupul tau ...o poveste in care eu nu mai sunt eu insami ...si care i tu si care i eu....si curgi clepsidra sufletului meu si nici o grija sa nu ai ...esti cea pe care o voi iubi mereu...

până când te voi strânge din nou în brațe.

Simt uneori ca nu mai trebuie să scriu, ca nu-mi mai este necesar sufletului, că dacă aș vrea sa pun pe foi ce gandesc, ar interveni un blocaj. Pe bună dreptate, se întâmplă să întâmpin dificultăți, dar cine sunt eu ca să îmi fie totul ușor? De ce mi-aș permite să pierd satisfacția triumfului rezultat din bătălia cu propria minte?

Totusi, ma hrănesc prin texte, scrise de mine, primite de la tine, e totul un fel de creștere emotivă de moment, până la saturație, fără a o depăși si a ajunge în risipă. Ne dezvăluim cele mai adânci gânduri, cele mai ascunse sentimente, scoatem dorul din inima si îi găsim corespondență in vocale, ne căutăm unul pe altul, după fiecare mod specific de scriere..

Atât despre început, căci nu despre asta am intenționat să scriu. După cum stii, în cuvinte sunt sincer, sunt descoperit, nu mai am scuturi sau măști, în cuvinte ma dezbrac până la esență, până nu mai raman decât o pată rosie de sânge pe un cearșaf. Am pierdut oameni, parca voind să-i pierd, căutând singurătatea absolută, ce-mi zace acum sub forma unei bestii dezlănțuite in interior. Am renuntat de multe ori, am ignorat, nu am mai acordat șanse. Dar, din toate astea s-au adunat învățături, mai multe decât as fi sperat. Am învățat că poți lupta, dar doar pentru cel ce se zbate alături de tine, în ape tulburi si agitate, si nu pentru cel ce stă mereu in pragul ușii. Am învățat să renunț la ce nu am nevoie, la ce renunță la mine. Si multe altele.

Ai aparut tu, din nou, ca o umbră din trecut, o umbră căreia acum i-am dat culoare cu o simplă atingere pe buze. Am văzut nopți nedormite, monștri nesătui, labirinturi, cuvinte rătăcite si nespuse, toate ca o furtună în ochii tăi. Încă confuz de cele recent întâmplate, totuși stărui să mă gândesc la tine. E bun? E rau?

Ce am simțit in acele îmbrățișări, a fost fără să exagerez, o urmă de iubire, poate chiar pierdută cândva si regăsită acum in tine. Felul în care brațele tale m-au înconjurat, modul în care capul tău s-a așezat pe pieptul meu, stimulând inima sa forțeze încă câteva bătăi, înainte ca trenul să se desprindă din brațele gării, sa plece, si inima mea sa rămână fără suflu, înghețată și conservată. Buzele tale, le-am gasit altfel, mai moi, am citit o altă pasiune, o altfel de urmă de dorință. Te-am lăsat doar cu atât, neștiind dacă îți va fi de ajuns. Tu m-ai lăsat doar cu o agrafă de păr, o altă agrafă după ce pe prima am supus-o procedeului de distrugere prin ardere. Mi-ai spus sa am grija de ea, de mine, de noi, să nu mai fac prostii si sa o tin acolo, aproape de mine, ca să nu uit că de data asta timpul nu ne înstrăinează. Oamenii ne-au privit, n-au înțeles nimic din haosul nostru si au plecat de lângă noi frustrați că nu rezolvăm o cauză deja pierdută. Cu ce folos? ce e stricat, trebuie înlocuit, nu reparat. Așa ne-am redescoperit propria noastră singurătate in doi, în timp ce linii paralele se întindeau până la orizont, fără a se bucura vreodată de o îmbrățișare, fie ea și într-un singur punct al întregii lor existențe, sau de scurtă durată.

Mai lasă-mă să cad încă o dată în gol, știind că mă vei prinde înainte să mă autodistrug. Mai dă-mi onoarea să te am in dreapta mea pe stradă și oprește-mi vocile interioare cu o privire capabilă să țină locului și timpul.

Poate ca e greu fără mine si te simti singură, dar imi voi trimite câte un porumbel pe zi sa vadă dacă mai zâmbești, dacă pierzi nopți pe netflix sau dacă te gândești la mine, până când te voi strânge din nou în brațe.

@arhitectul

SUB FORMA UNUI INGER

AI COBORAT DIN CER

CALAUZINDU-MI PASII

SA NU CAD IN INFERN

AVAND GRIJA DE MINE

PE ORIUNDE MA DUC

SA NU DAU DE NECAZURI

SA NU MA VEZI PLANGAND

ACOPERINDU-MI TRUPUL

CU ARIPILE TALE

SA NU MA BATA VANTUL

SA NU M-ABAT DIN CALE

TU INGER BUN SA STAI MEREU

LA POARTA SUFLETULUI MEU

SA AI GRIJA SA-MI FIE BINE

SI SA NU PLECI DE LANGA MINE

Stii de ce esti singur?

Stii de ce esti singur si trist?Pentru ca esti prea sincer cu ceilalți,iar ei nu pot accepta purul adevăr alegând să te dea la o parte. Pentru ca ceilalti nu te inteleg pe tine,scuze,nu vor sa te înțeleagă,nu vor sa isi piardă timpul cu problemele tale,pe cand tu,iti făceai mereu timp pentru ei si îi ajutai să își rezolve problemele.

Esti singur pentru ca tu accepti asta si te rezumi doar câteva persoane care nu sunt potrivite pentru tine,care doar te folosesc si isi bat joc.Renunta la acei șerpi,pleacă de lângă ei pentu că în timp asta iti va face doar rau.Ajuta-te pe tine,mulțumește-te pe tine,ai grija de tine,ai incredere in tine. Pentru ca atunci vei stii exact ceea ce cauti si nu vei pleca în locuri nepotrivite sufletului tau.

1 LUNĂ ❤♥️

07.12.2019❤. Astăzi as vrea să îmi scriu sentimentele si să îți arăt iubitule ce important esti pentru mine ...❤ai aparut in viata mea într-o zi în care nu stiam ce e acel sentiment de iubire aceea bătaie de inima credeam ca nu există,..m-ai lasat sa te cunosc si cel mai important sa îți arat si să simti iubirea mea ❤...la început nu eram aproape sigură ce voiam m-am dus în voia sorții si a sentimentelor .....❤acum stiu cu siguranta ce vreau...❤Te vreau pe tine ...pe tine lângă mine toată viața mea si să ne iubim ca doi copii chiar si cand vom fi bătrâni ...stiu ce inseamna sa iubesti în adevăratul sens al cuvântului si asta datorita sufletului tau ...❤datorita tie iubirea mea ❤....stiu ce inseamna iubirea pentru că atunci cand nu esti langa mine mi-e dor de tine și aș vrea sa te simt aproape ❤pentru că atunci când esti langa mine te îmbrățișez ...te simt ..si nu as mai vrea sa plec sau sa pleci ❤...pentru ca atunci cand te ating te sărut îmi zâmbește sufletul...simt cum iubirea noastra e foarte puternică....❤ îmi bate inima tare de tot si nu as mai vrea sa plec vreodata de lângă tine ❤simt ca ma iubesti cand te apropii de mine cu privirea ta calda ....cu ochii inimi.....când simt că sunt a ta pe viata ❤....ador sa aud cum vocea ta îmi spune că mă iubește ❤suna atat de frumos aceste cuvinte din gura ta ...parca ai invatat sa mi le spui doar mie ❤Te iubesc si stii asta dar îți spun de multe ori pentru ca nu vreau sa uiti vreodata ❤...vreau sa te fac fericit si sa nu ai nicio îndoiala vreodata in legatura cu ce simt pentru tine ❤Vreau sa te am alaturi ..❤.si sa ma iubesti la fel și sa fim fericiti împreună ...sa traim ca in basme o poveste de dragoste adevarata ❤Sa ai grija de iubirea noastra si sa nu o lasi sa moara pentru ca eu sa am grija sa existe atata timp cat voi fi pe acest pământ ❤si sa te fac cel mai fericit om ...arătânduti in fiecare zi dragostea mea❤sper ca te-a atins la inima ceea ce am spus ❤07.01.2020❤❤

Dor

Imi pare rau

Imi pare nespus de rau ca-ti perturb linistea cu lacrimile mele.. imi pare extraordinar de rau ca te fac sa te framanti pentru mine, pentru gandurile mele, pentru grijile si problemele mele..si mai ales regret ca te fac si pe tine sa ai probleme din cauza mea, a starilor mele ciudate in care incep sa plang incontrolabil lasand loc intrebarilor, dar mai ales pentru starile pe care ti le provoc fiind la distanta de tine..rapindu-ti libertatea de a ma atinge, de a ma saruta, de a te bucura de mine, de prezenta mea.

Mi-as fi dorit nespus de mult sa fiu langa tine, sa-ti pot linisti noptile in care somnul refuza sa-ti calce pragul mintii si-al pleoapelor, sa-ti mangai durerile si sa-ti alin supararile.. Nu as fi vrut sa te las sa treci singur prin nimic, nici placut, dar nici neplacut si dureros.. Imi cer iertare pentru faptul ca n-am aparut in viata ta mai devreme pentru a te putea feri de toate relatiile neplacute, toate esecurile sau certurile prin care ai trecut. NU-mi pot ierta lipsa de pana acum cateva luni din viata ta..lipsa care s-a intins pe ani de zile. Nu as fi vrut niciodata sa treci prin tot ce-ai trecut singur.. pentru ca persoanele care ti-au fost alaturi in trecut, consider ca.. te-au facut sa te simti ca fiind singur.. nu te-au alinat pe cat ar fi trebuit sau pe cat ai fi meritat.

Am sa incerc sa-mi umplu lipsa anilor trecuti prin cuvinte.. dar asta doar cat sunt la distanta; cand vom fi iar impreuna am sa las faptele sa vorbeasca in locul meu.. Am sa sparg usile sufletului ca sa-l poti privi prin ochii mei, ca sa ma vezi vulnerabila, speriata si la fel de mare cersetoare de atentie si iubire ca un caine.

La fel ca si tine, tanjesc dupa grija si protectie, iubire si atentie..sprijin si intelegere. La fel cum tu ma vezi pe mine, asa te vad si eu..ba chiar mai mult.. te vad acela, langa care as putea linistita pune bazele unei relatii, unei case, unei familii si unui viitor.

Tu să-mi fii diferita.

Și te rog când o să apari, să îmi fii diferita. Să nu îmi fii ca restul. Să nu te plimbi în jurul inimii mele căutând oportunități, pentru ca îmi e frica că ai putea rata vreo una, iar asta mă va răni. În schimb sa fii tu toată inima mea, o inima nouă care nu-mi va sângera niciodată. Să mă trezesc cu tine în gând, sa te port toată ziua în piept și să adorm cu tine în brațe. Să nu mă rănesti, să nu mi plesnești și să-mi calci inima în picioare atunci când ochii îmi vor fi umezi în fața ta... O sa îți faci rău și ție, ranind locul în care te port cu atâta greutate. Să nu strici părți din mine ce nu le vei putea vreodată repara. Să fii muza sufletului meu, nu torționar. Să nu îmi oferi doar o duminică frumoasă în multe luni grele de chin. Să ai poftă de viața și să nu îți fie frica de ea. Să nu fugi doar după tot ce e,, frumos" în viața, tu să îmi arăți frumusețea în altceva! Să plantăm flori în inimile noastre și izvoare de dragoste în ai noștri copii. Cu ce folos dacă am avea parte de tot ce e frumos... Dar urâtul în ochi ni s-ar citi?! Tu să nu mă ignori și să pleci când voi fi căzut. Să nu crezi că dacă mă ridic singur voi fugi înapoi în brațele tale. Tu să îmi fii alături. Să mă scoți cu dragostea ta din cele mai urâte încăperi ale iadului. Tu să nu mă ascunzi de nimeni și nimic în viata ta, îmi vei sfâșia inima! Tu să te mândrești cu mine și să te bucuri ca exist. Am atâta nevoie de asta... Nici nu îți poți imagina. Tu să nu îmi vinzi ani de zile vise și speranțe. Apoi sa mi stingi dorințele în palma ta. Tu să faci lucrurile să se întâmple. Tu să nu îmi fii actrița! Doar pe scena vieții tale , nu în filmul meu. Tu să îmi fii regizor și producător și sa știi ca restul, dinaintea ta... Au fost doar figurație! Tu să știi că te-am așteptat mult, te-am dorit în orice clipa a vieții mele...Te-am pus în lacrimi, rugăciuni și chiar în multe zâmbete, cu gândul ca te voi găsi! Și din păcate te-am proiectat de multe ori în , figurantele' din filmul nostru. Tu să mă faci din doritorul de independența, dependent de tine. Tu să mă faci să îmi închei singurătatea pe vecie și să îngenunchiez înaintea ta. Tu să mă respecți, sa nu îmi mănânci felie cu felie timpul,ci sa ne hrănim din amintirile ce le lasă el, împreună. Tu să mă ierți că nu am putut să îți fiu primul și ultimul... Dar uite în ce lume trăim! Mi-aș fi dorit să nu mă iei consumat și gustat de altele ci plin de curiozitate și gingășie. Tu să îmi fii copila, să râzi, să zâmbești și sa vrei sa mă joc cu tine. În același timp sa nu îmi fii lipsita de consimțământ și maturitate. Tu să ai ochii plini de dragoste și sentimente și sa nu îmi fii slabă să îi ascunzi. Tu să ai mâinile fine și calde, nu aspre și reci. Tu să mă vrei mereu, nu doar ocazional și promit ca voi fi acolo. Tu să fii calculata, sa nu îmi fii un copil impulsiv, urăsc cel mai mult asta , voi avea eu grija de agitația ta. Tu să nu îți ascunzi imperfecțiunile crezând că mă voi speria de ele. Te voi face să le accepți și să le iubești. Tu să nu te lași de nimeni influențată, sa ai curajul sa îți asculți inima și tăria să ai propriul caracter. Tu să vrei să reparăm unde restul ar renunța. Tu să ai vise mari, promit să luptam pentru ele! Sa nu vrei de la viata ta, doar sa stai întinsa pe o plajă, undeva. Tu să ai demnitate, să nu îmi fii obscena pentru atenție prin comportament. Tu sa știi cu o privire să mă liniștești. Să mă cunoști și să știi cum să mă iei de mâini, sa nu îmi dai impresia vreodată că nu știi să reacționezi la nebunia mea. Tu să fii diferită de oricine am cunoscut, tu sa fii mai mult decât îmi pot imagina.

Probabil îmi vei veni în momente din viața nefirești, pentru ca ușor, ușor plin de răni pe care cu eforturi mari le-am vindecat, am incetat să te mai caut sau doresc. Tu să îmi intri ușor în suflet și să îmi găsești scrisoarea prăfuită...

Tu să-mi fii diferită!