“One day there was an anonymous present sitting on my doorstep—Volume One of Capital by Karl Marx, in a brown paper bag. A joke? Serious? And who had sent it? I never found out. Late that night, naked in bed, I leafed through it. The beginning was impenetrable, I couldn’t understand it, but when I came to the part about the lives of the workers—the coal miners, the child laborers—I could feel myself suddenly breathing more slowly. How angry he was. Page after page. Then I turned back to an earlier section, and I came to a phrase that I’d heard before, a strange, upsetting, sort of ugly phrase: this was the section on “commodity fetishism,” “the fetishism of commodities.” I wanted to understand that weird-sounding phrase, but I could tell that, to understand it, your whole life would probably have to change. His explanation was very elusive. He used the example that people say, “Twenty yards of linen are worth two pounds.” People say that about every thing that it has a certain value. This is worth that. This coat, this sweater, this cup of coffee: each thing worth some quantity of money, or some number of other things—one coat, worth three sweaters, or so much money—as if that coat, suddenly appearing on the earth, contained somewhere inside itself an amount of value, like an inner soul, as if the coat were a fetish, a physical object that contains a living spirit. But what really determines the value of a coat? The coat’s price comes from its history, the history of all the people involved in making it and selling it and all the particular relationships they had. And if we buy the coat, we, too, form relationships with all those people, and yet we hide those relationships from our own awareness by pretending we live in a world where coats have no history but just fall down from heaven with prices marked inside. “I like this coat,” we say, “It’s not expensive,” as if that were a fact about the coat and not the end of a story about all the people who made it and sold it, “I like the pictures in this magazine.”A naked woman leans over a fence. A man buys a magazine and stares at her picture. The destinies of these two are linked. The man has paid the woman to take off her clothes, to lean over the fence. The photograph contains its history—the moment the woman unbuttoned her shirt, how she felt, what the photographer said. The price of the magazine is a code that describes the relationships between all these people—the woman, the man, the publisher, the photographer—who commanded, who obeyed. The cup of coffee contains the history of the peasants who picked the beans, how some of them fainted in the heat of the sun, some were beaten, some were kicked.For two days I could see the fetishism of commodities everywhere around me. It was a strange feeling. Then on the third day I lost it, it was gone, I couldn’t see it anymore.”

—

Wallace Shawn, The Fever

(To understand it, your whole life would probably have to change.)

When I'm good, I'm good. Da si ce fotomodel am avut 👑👑👑👑👑 Deci io stiu ca e frumos asa ca lui puteți sa-i spuneți direct pe pagina de insta >>>>> @totowiz_20 #caravanlife #countryman #countrylife #photography #instaphotography #art https://www.instagram.com/p/CH5g24KJ7F5/?igshid=if5frh27tkpu

A mai tras papa Francis o basina de PR si-acum stati toți aplecați s-o mirosiți in timp ce-o ridicați in slavi de parca ar fi vreun parfum nemaiîntâlnit de micșunele. Parteneriatu civil de care zice Gigi Papa nu e mariaj ca ala e doar al heterosexualilor dupa cum zice chiar biserica condusa de el, Papa nu vrea - si nici nu cere - egalitate pentru toti, nu vrea adoptii de copii in cuplurile non-hetero ca nu-l interesează cu adevărat viața și familia "homosexualilor" - cum ne numește el generic pe toți (iti dai seama cat de mult ii pasa lui de noi dacă n-a fost in stare sa rețină un acronim?) -, pentru el e important decat sa spele cu niste pink wash imaginea de pedofili prădători sexuali pe care o are imperiul catolic; deci nu va mai udati atat in chiloți de bucurie caci sunteti prostiți și folosiți pe față. In atâția ani de cand "s-a apucat de treaba" n-a avut vreodată caderea morala sa dea pe mana justiției mii de preoți violatori si prădători de copii, ba chiar i-a protejat si susținut atat de bine incat i-a trimis in alte comunități sa le fie si altora violati copiii, da-l aplaudam acum ca "da dovada de morala creștină" ca zice "parteneriat civil ptr homosexuali". Iar in România BOR + Vatican NU e egal cu LOVE asa ca nu pricep cum de marile organizatii LGBTQIA+ de la noi s-au excitat in halul asta de imberb. Si aveti nevoie de un reality check, dragelor si dragilor, ca ati uitat de ura si lupta imperiului catolic la adresa feminismului dar in special la adresa celor mai vulnerabili din comunitate si anume persoanele trans. Ati uitat ca pentru ei, noi persoanele trans si non-cis, suntem niște satane care vrem sa schimbam "orânduirea lu dumnezeu" cu "ideologia noastră de gen"; ati uitat cum lo mismo Papa Francis vorbea in acelasi context de bombe atomice si transgenderi făcând aluzie ca existenta mea e la fel de oribila ca un atac nuclear. E ipocrit sa te bati cu pumnu in piept ca esti ONG care reprezinta interesele comunității trans dar ridici in slavi vorbele unuia care ne detesta existența, smr. #dinviataunuitiptrans #opinion #perv #pope 📷 Cristina Bădescu ❤️❤️❤ #transgender #transactivist #transman #unicorn #sjw #transmanofinstagram #LGBTQIA https://www.instagram.com/p/CGptbBtpu_h/?igshid=88uevegqei4r

După aproape două ore de stat în bucătărie m-am pus să mănânc un colț de pâine și-o juma de banană că mi s-a luat cheful de mâncare de la atâta gătit. Și când spun gătit mă refer aici la cele două mari adevăruri care îmi ghidează pașii în bucătărie: 1. nu contează să știi rețete - sau să cunoști despre a găti -, 2. "Curajul" este cel mai important ingredient. Am vrut să mănânc niște piept de pui simplu făcut la tigaie. Nu s-a putut; când am luat cuțitu în mână m-am simțit deodată foarte capabil și foarte creativ iar asta bate oricând lenea. Deci am aplicat cele două mari adevăruri și mi-a ieșit un fel de pui foarte condimentat învelit în omletă cu făină și lapte, și cu bucăți rupte de paine d-aia genu "3 brânzeturi" la fel de învelite în mermeleaua asta de sare și condimente și ou și făină și-umpic de lapte, tras la tigaie o vreme și-apoi uitat în cuptor încă o vreme, da una mult mai lungă. După ce mi-am reamintit de prânzul din cuptor, și după ce s-a răcit, tot ce pot să zic e că în poze arată foarte bine da'n mâncare au dat sarea și năbădăii și deci n-a ieșit ca-n povești. În schimb a ieșit și uscat și sărat. Acum molfăi o pastilă de gastrită și mă gândesc la următoarea cucerire culinară. Din când în când mă opresc ca să mai citesc din Razboiul Poveștilor că prea e lumină frumoasă afară, și să mă uit la mare. Și-am găsit și un balot de paie de care să mă ascund de vânt da tot mi-au înghețat degetele deci parcă m-aș întoarce la puiul meu că presimt că urmează să descopăr cât de minunat merge să-l combin cu halva și kefir. Ia să încerc io. #transman #dinviataunuitiptrans #caravanlife #stories #countrylife https://www.instagram.com/p/CE96gC8J-8v/?igshid=1bv67rh336yfn

The colors of a #fullmoon in tree stages. Uite miamor, am vrut să fac niște poze la cum se decolorează luna plină ca să-ți arăt ce frumos se vede da nu m-au lăsat mașinile așa că this is all I've got. Nişte poze cu niște desene din niște lumini. Iz bery cheap to paint like zis miamor, 'dea d'zeu sănătate la cine a inventat treaba asta. 🦄 I know lately you've been down aşa că m-am gândit că ce poate fi mai drăguț decât să-ți las mesaje de iubire pe pereții ăștia virtuali; și să-ți umplu mesageria de whatsapp cu filmări cu mine când îți citesc din Dicționarul Refacerii și din Dragă Virginia. Să știi că n-am înțeles dacă am voie sau nu să citesc scrisoarea de iubire din drive așa că am citit-o; și-așa am aflat și că aparent n-ai fi vrut ca s-o citesc...cred... nu știu... tre să mă lămurești. Miamor, și să știi că sunt confuz, noi la ce capitol scriem acum? Am văzut că ai lucrat și tu la Muștar, acuma ce facem? Tragem alt bilet? Gata. Te iubesc. Mi-am pus baticul de la tine că-mi zicea la numerolog să port roșu azi. Iar în seara asta după ce termin munca vin și-ți citesc că am găsit ieri vreo câteva texte care mi-au plăcut mult. Îți mulțumesc pentru pachetul cu cărți și bocanci dar mai mult îți mulțumesc pentru că exiști în viața mea 😘😘😘🦄🦄🦄🦄🦄😍😍♥️🦄🐥🦠🐧🦝🐱💞💞❤️ #mesajeparamiamor #dinviataunuitiptrans #lightpainting #photography https://www.instagram.com/p/CEzVEm_pl7K/?igshid=y34lob55ejtn

Tools not weapons. Pe sistemul "build don't kill" https://www.instagram.com/p/CEucs7vp3Dh/?igshid=1ajx6zqurlcoa

#nostalgie #dinviataunuitiptrans Prima dată când m-am întâlnit cu Uți io eram legat la ochi iar ea mă ducea de mână ca să șed pe un scaun. Eram la spectacolu de teatru senzorial "Citit în Nichita (Stănescu)" și m-a mințit că lângă mine e gagică-mea drept pentru care i-am șoptit persoanei de lângă mine să stea liniștită ca sunt aici. Pe-atunci nu eram full time Sasha din cauză de gagică-mea. A doua oară când m-am întâlnit cu Uți io eram legat la ochi iar ea îmi șoptea într-o ureche versurile de la Doamna Ise. Eram la spectacolu de teatru senzorial "Citit în Grădina Japoneză" și nu mai aveam gagică dar eram Sasha și urma să-mi încep și tranziția hormonală. A treia oară când m-am întâlnit cu Uți io eram tot legat la ochi, tot la un spectacol de teatru senzorial doar că ăsta se numea "Citit în Iv cel Naiv", iar Uți nu știu ce făcea dar afară ploua cu găleata iar noi urma să ne cunoaștem chiar a doua zi. A patra oară când m-am întâlnit cu Uți nu mai eram nici la spectacol și nici legat la ochi și-am crezut că mă urăște că prea urât se uita pe mine. Mi-a zis decât atât: " - Bună, Uți.", și nici n-am dat mâna. Dar odată ce-am înțeles că așa se uită ea la toată lumea nu mi-a mai fost frică de ea așa c-am început să construim iubire, prietenie și cele mai frumoase amintiri din viața mea. Una din amintirile mele preferate pe care le am cu Uți e aia dintr-una din serile de la protestele pentru Roșia Montana. Ne întorceam de la TVR mărșăluind, io șchiopătam c-aveam glezna luxată iar ea avea dresuri roz și-o dit-ai eșarfa la gât și mă ținea de mână, și la un oarecare moment dat ne-am uitat unu la altu iar ea mi-a zis că se super bucură că sunt acolo lângă ea și mi-a zâmbit cel mai frumos din tot universul de zâmbete. Am făcut chiar și un desen în Paint ca să nu uit. Iar dacă ar fi să schimb ceva din trecutul nostru atunci m-aș întoarce negreșit la Chișinău în ziua când am scăpat de țâțe și nu m-aș mai purta ca un mitocan imbecil cu ea, ci i-aș spune că o iubesc incomensurabil și că mă super bucur că e acolo lângă mine; apoi aș fi politicos. https://www.instagram.com/p/CEkcPPnpeid/?igshid=1klku5fh8orjk

Captură de ecran dintr-un film de la o fermă din Scoția în care io-mi iau pauza și mi-o duc pe câmp ca să pot să-l citesc pe John Freeman în liniște. Cartea asta pe românește se cheamă Dicționarul Refacerii și-am primit-o cadou de la fetele alea magice de la @blackbuttonbooks care nici măcar nu știau de fapt câtă nevoie aveam de ea. Și o ador. Şi pe ele. Și pe miamor care mi-a pus pachetu la poștă. Așa m-am decis să lupt astăzi cu dezaxatul ăla care a stat ascuns prin IOR și-a făcut poze oamenilor care stăteau la plajă, ca apoi să le pună pe internet și să râdă ca tristu de corpurile lor împreună cu alți oameni la fel de triști ca el. #transman #reading #johnfreeman #caravanlife #countrylife #countryboy #dinviataunuitiptrans https://www.instagram.com/p/CEhhHHhp13s/?igshid=3eksenirs9r

#dinviataunuitiptrans La prânz mi-am făcut supă de pui cu tăieței, d-aia la plic din ăla în care pui 900 de mililitri de apă la fiert și ies patru porții (fictive) de supă. "Două" mi-au rămas așa că-am pus supa la încălzit și mi-am zis că asta-i cina din seara asta pentru că mi-e prea lene să prăjesc cartofi. În ultima lună parc-am fost așa umpic cam nuștiucum, deloc atent la nevoile mele pământene deci aproape că nu mi-am făcut selfie-uri deloc și nici provizii de mâncare. Bine că la ultima tură de shoping am înșfăcat din frigideru minimarketului și-un pachet cu niste șuncă afumată că m-am răzgândit cu cina și m-am hotărât să prăjesc vreo două felii pe care să le fac bucăți și să le vărs în proaspăt reîncălzita mea supă la plic - grăsimea am dat-o deoparte pentru că n-are ce căuta în supa mea, să ne fie clar. De la magazinul de la fermă nu prea rentează să-ți faci cumpărăturile dar îl folosesc cu sfințenie pentru pâine, pentru mălai - căci pe pungă chiar scrie "Mălai" -, pentru halva din aia originală din semințe de floarea soarelui pe care o ador, pentru ouă, pentru frutty fresh #mylife4ever și pentru diverse napolitane bulgărești dar doar din când în când că nu exagerez smr. Deci pentru că am mălai și talent, și pentru că am uitat complet de mâncare până s-a răcit, cina mea s-a transformat în supă la plic de pui cu tăiței, cu smoked Scottish back bacon prăjită la tigaie şi mămăligă; așa m-am gândit io că mămăliga fierbinte o să-mi încălzească la loc supa; și pentru că la mine la mamaia la țară noi mâncam ciorbă cu mămăligă și mi s-a făcut dor. Apoi de dor m-am apucat să mănânc mămăligă goală și, cumva, cum ședeam io așa pe gânduri, am ajuns să prăjesc șuncă și chutney de prune și iaca deodată mi-am gătit și felul doi care a ieșit un deliciu smr chiar nu glumesc. Păcat că n-am avut smântână. Rețeta: am mermelit o lingură de chutney în tigaia unde prăjam șunca şi-apoi am mâncat cu mămăligă. Disclaimer: combinația asta a făcut-o soarta, io decât am deschis frigideru și am gătit ce am găsit; nu cunosc absolut nimic despre chutney, l-am primit și io borcanu; credeam că e ceva cu ceapă; nu era. #transman #countrylife #caravan #caravanlife #countryman https://www.instagram.com/p/CEfWOb_pKdj/?igshid=1c2uj2lr9o9z5

#dinviataunuitiptrans Afară e o furtună foarte faimoasă dar și extrem de supărată care mai are umpic și-mi ia caravana pe sus pe bune iar io-l ascult pe Borko și-mi arde de origami în timp ce-mi organizez cele 1000 de foi. LE: deci mi-am dat căștile de pe urechi pentru că până acum eram doar zguduit și vai de mine cum bate vântu smr, parcă mi se și face așa puțin fricuță iar io la chestii d-ăstea nu sunt neapărat căcăcios da scoate niște zgomote tăticule de-ți vine sa te gândești de două ori cât de mult îți dorești sa te muți în preerie, în Scoția, la caravana de tablă... dhuamne ferește (*insert #semnulcrucii here*) da ce urât face drăcia asta smr io și cum se bălăngăne... Da oare furtuna asta vine în fiecare an? Și mai sunt curios și câți kilomeri la oră are în momentu ăsta și când pleacă... Dhuamneajuta că sunt ancorate bine caravanele-astea (?!-sper *insert #semnulcrucii here*) și că mâine ne lasă în pace - poate așa reușesc de mi se usucă și mie adidașii zilele astea (*insert #semnulcrucii here*). #countrylife #transman #countryman #stormfrancis #stormfrancis2020 #80mph #128kmph #dhuammeajutasimaiculitasfanta https://www.instagram.com/p/CEVIZ2GpBKE/?igshid=1djna55m9kwdd

A man predicts the invention of cellphones in 1953.                          

don’t know how reliable these news sources are but here’s The NY Times article and the Insider article

#dinviataunuitiptrans Amintiri din calatorie Primul autocar n-a vrut sa oprească sa ne ia pentru ca probabil nu stateam in statia corecta. In autocarul al doilea șoferul era un tanar super mega cute care ne-a gasit un bilet mult mai ieftin si care mi-a zambit tare frumos - pentru autocarul asta am stat in statia corecta. In autobuzul al treilea am dat de cel mai dragut om din Scoția care era soferul autobuzului si care si el ne-a gasit o mega oferta la bilete si-apoi a aflat pentru noi si cand vine autobuzul de legatura. Tot in autobuzul ala o doamna a venit la noi si ne-a dat un fel de biscuiti asa ca i-am dat si eu o prăjitură cu ciocolata la schimb. Si i-am dat si soferului. Amintirile astea sunt pentru ca o femeie de-aici de la ferma si-a pierdut buletinul la aeroport cand a aterizat incoace asa ca miercuri ne-am dat cu 6 autobuze si autocare ca sa ajungem pana la Edinburgh si-napoi. Nu l-am găsit la lost and found asa ca i-am zis femeii sa intoarca o cana cu gura in jos după ce ajunge in caravana si sa se gandeasca ca o sa-l găsească. Nu stiu daca a facut cum i-am spus dar nici tipa de la lost & found nu mi-a dat vreun mail sau vreun mesaj. Între timp am scris la consul si la ambasada. M-am dus cu Snezhana la oras pentru ca nu vorbește deloc engleza si pentru ca nimeni de-aici nu voia sa o ajute si nu mi s-a parut corect sa ma prefac ca nu-mi pasa de necazul ei. Deci miercuri m-am plimbat cu autocaru - una din plăcerile mele secrete - si m-am chinuit sa fac pozele astea ca sa vedeti si voi baloții de paie si ce frumos stateau ei pe câmp cand am trecut noi pe-acolo; asa tare m-au bucurat cand i-am vazut c-am vrut neaparat sa vi-i arat si voua. Tarziu, abia la ultima poza, m-am prins ca am blitzul activat, deci vedeți si voi daca intelegeti ceva din ele sau nu. 🦄🦄🦄🦄🦄🦄🦄 #transman #countrylife #stories #countryboy #caravanlife https://www.instagram.com/p/CDmhk1vJFkC/?igshid=1ej3c107wv6rc

(atunci când ești una cu marea) #dinviataunuitiptrans Odată, am aflat de la cineva că Isus ar fi fost mare activist pentru drepturile omului și că făcea chiar și harm reduction și mai era și un om tare blând. Mare talent smr. Da cică foarte talentat era și omu cu PR-u', păi n-a reușit el să-i convingă pe oamenii din vremurile alea că Isus a mers el pe ape?, a reușit. Ba chiar i-a convins și pe unii din vremurile astea. Despre minunea asta am stat aseară de vorbă cu marea și-a fost de acord că PR-ul lui Isus a fost magnific, da cică tot cel mai bine ne-ar fi dacă am fi toți la suflet cam ca Isus, așa. I-am zis că mie pe mare îmi place să merg doar cu barca cu pânze și că oamenii poa să-și facă vin din ce vor că e treaba lor, corpul lor, sănătatea lor și n-am io treabă; fiecare să se drogheze cu ce drog vrea. Nu știu ce-a răspuns că n-am auzit prea bine că se tot spărgeau valurile, da sigur m-a încurajat să-mi continui introspecția și s-o las mai moale cu halvaua, ceea ce nu sună deloc rău. 🦄🦄🦄🦄🦄🦄🦄🦄🦄🦄🦄🦄 #transman #stories #countryboy #caravanlife #countrylife https://www.instagram.com/p/CDWV9vgpgcD/?igshid=1w4ganzy756r6