Mhin: Poorly Disguised || Mhin x Unspecified MC (Dom!MC is implied??) Rating: T || CW: Implied future misuse of a Senobium (clergy/government?) uniform. Brothel mention in narrative. Stolen clothes that don't fit. Premise: crack treated seriously.

Mhin's arms are crossed tightly, eyes closed, breaths carefully even.  They can hear the shuffling of fabric behind them.  Uncertain steps.  The sound of your bandaged hands smoothing down starched fabric.

A long stretch of silence.

Their eyebrow twitches in impatience; they lose count of the exhalations they were taking a census of.

“Mhin, I…uh, I don't think this is going to work.”

Mhin turns to you impatiently, a sharp question poised on their lips, but once their eyes land on you they see exactly what you mean.  

The Senobium uniform hugs the contours of your body far too tightly for propriety.  The buttons on the blouse are splayed open a scandalous amount, unable to close due to the poor fit of the stolen garment, thus allowing Mhin a teasing glimpse of your chest.  The tempting image of you is burned in their mind before they can look away, the heart that they had been keeping so carefully in check while you changed now racing.

You don't look a single bit like you'd be mistaken for a legitimate member of the clergy, not even to the uncaring or untrained eye.  Not that much of anyone could possibly look away from you, once they’ve caught a glimpse…

Idiot, don't you know what you–

Mhin feels the heat staining their face as they press their palms against their eyes as if to ward off a headache.  They need to reign themselves in before they forget all self control.  They aren't going to allow themselves to look at you again while you're still wearing that.

Not that it helps.  Mhin won’t be forgetting what they saw any time soon.  You look like someone's very expensive, if very heretical, fantasy.  Mhin doesn't even want to guess what someone might pay at Elyon’s brothel just to look at you, let alone…

“This was a stupid idea,” Mhin spits through hands still shielding their face.  If they are lucky you'll mistake their body language for an expression of pure frustration and not the attempt to hide their blush that it is.

But Mhin has never been very lucky.

They're so flustered that they don’t even hear you approach–your lips brushing against their ear as you speak comes as a surprise, their cursed predator-sharp instincts gone silent.

“Maybe not that terrible of an idea…” you posit.  Mhin shivers despite themself; if you didn't know the effect you had on them before, you certainly do now.

They can feel the fever of you against their side, can feel you like an arrow to the heart, leaning into them with your body, your own hands held carefully out of the way.  You chuckle darkly, pressing a dizzying kiss against the sensitive skin covering their parotid before you rest your chin sweetly in the curve of their neck and shoulder.

“You put all that work into getting this uniform for us, Mhin... I know it turned out to be a dead end but... I should still reward you for your hard work, right?”

Against their better judgment, Mhin drops their hands. Turns to face you. Finds their fingers pressing urgently into your skin, curving along your jaw giving you the very touch they so often wish they could receive from you. The ease with which you welcome their kiss–the way you've anticipated their eager capitulation–is something they'll have to scold themself about at a later date. For now...

It is unwise to allow a debt to go unpaid in this city.

più stanca di quando sono entrata e nell'acqua tremavo come una foglia ma tutto bellissimo dai

ieri mi sono perso a guardare le dirette delle persone che vivono a napoli, ho fatto degli screenshots e stamattina, riguardandone alcuni, mi sono apparsi degni di nota

Me: not gonna laugh, not gonna laugh, not gonna laugh

Sb: My dog's name is Pula

Me:

Catastrofi Innocenti #1

Si svegliò con i capelli sul viso, il braccio formicolante e il bacio ancora stampato in bocca. Ripensando alla sera precedente Fiamma arrossì e spinse la faccia contro il cuscino, emettendo un mezzo verso decisamente imbarazzante. Pensò a lei, Andrea. Oh. Strizzò gli occhi e trattenne un sospiro. C'era una sensazione strana nel suo stomaco, un bollore incerto nel petto e una leggera trazione nel respiro che per un attimo la confusero spingendola a chiedersi, per dio, perché sentiva l'ansia di domenica mattina, per l'appunto quando era ancora a letto?, ma subito dopo si accorse che non pareva tanto la tipica ansia, quella che le strisciava dentro al ventre lasciando una traccia fredda e pungente lungo il suo cammino, quella che lentamente masticava un buco sul torace e le strizzava i polmoni- no, questa sensazione era diversa. Fiamma si girò di schiena e si toccò il petto guardando il soffitto sporco. Un solletichio leggero, quasi timido, le scaldava lo stomaco. Prese un boccone d'aria confusa e per un attimo chiuse gli occhi non aspettandosi l'apparirsi di un ricordo della sera prima. Sentì il bollore sul viso e si trattenne dallo sfregarsi vigorosamente la faccia in un ingenuo tentativo di cacciare l'imbarazzo. Guardò l'orologio vide che erano le 6:40 e scappò in bagno. Allo specchio si dette una calmata, minacciò di tirarsi uno o anche due schiaffi e si lavò i denti, giusto per frenare qualche sorrisino o, anche peggio, un sussulto di eccitazione. Basta. Entrò in doccia, detestandosi un attimo dopo che l'acqua fredda ebbe colpito il suo corpo e guardando con rimpianto il bidet perfettamente funzionale e igenico come strumento di lavaggio intimo giornaliero. Sospirò e tremando si lasciò scorrere l'acqua gelida sulle spalle, affidandosi agli automatismi della routine quotidiana per pulirsi, vestirsi e fare colazione. In venti minuti era fuori di casa, in mezzo agli alberi ancora parzialmente verdi che vantavano qua e là qualche foglia gialla e rossa. Ogni volta che sbatteva le palpebre vedeva di fronte a sé un'immagine diversa della sera prima, e ogni volta doveva fare un respiro profondo e riempirsi i polmoni di ossigeno per riprendersi. Continuava a ripetersi di mettere una gamba avanti dopo l'altra e mantenere il passo, e tenere gli occhi bene aperti per non sbagliare strada, quella che percorreva ogni giorno per nove mesi da quasi cinque anni e che non si collegava a nessun altro percorso, tanto che pareva ridicola con gli occhi sgranati e il passo meccanico, come uno schiaccianoci, ma per fortuna, pensava, quella strada era difficilmente transitata. Alle sette del mattino la salita verso scuola non le era pesante e sentiva, guardando all'orizzonte il sole illuminare la valle, la brezza leggera sulla schiena che la spingeva verso l'alto, agevolandola in un cammino carico di libri inutili e un dizionario di greco. Lo zaino stava per cederle addosso, minacciando con un suono terribile di spargere i libri da Fiamma meticolosamente posizionati al suo interno su tutto il selciato. Fiamma temette per un attimo che quella catastrofe fosse pericolosamente vicina quella mattina e affrettò il passo piegando un braccio dietro la schiena a tenere lo zaino insieme. A quel punto le squillò il telefono. Rispose salutando la mamma e dicendole che era già partita, che no non aveva fatto colazione ma non aveva fame, che sarebbe tornata subito a casa dopo che avrebbe finito e che le voleva bene anche lei. Attaccò e tentò di infilare il cellulare nella tasca posteriore dei jeans in movimento. Arrivò a scuola e non c'era ancora nessuno, quindi si appoggiò su un muretto e tirò di nuovo fuori il cellulare.

Ci sono.

PR. GRIGORIE BĂBUȘ - MĂRTURII ȘI EVOCĂRI VIDEO

Urmăriți câteva documentare scurte despre unul din marii mărturisitori ai lui Hristos în temnițele comuniste, realizate de Trinitas tv.  PR. GRIGORIE BĂBUȘ – MĂRTURII ȘI EVOCĂRI VIDEO Continue reading PR. GRIGORIE BĂBUȘ – MĂRTURII ȘI EVOCĂRI VIDEO

View On WordPress

Bible Evidence Unearthed at Nineveh!

85 de minute cât o viață

Dacă m-ar mai întreba cineva acum ce vreau să mă fac când o să fiu mare, i-aș spune că mi-ar plăcea să devin Nora Iuga. Să întineresc odată cu trecerea anilor, să-mi păstrez vie dorința de a trăi și de a scrie. Mi-aș dori să am curaj. Să fi avut curaj cândva. Sau măcar să mă găsească undeva, cândva, indiferent de vârstă. Să fiu molipsitoare cu simpla prezență, în sensul de a avea de unde dărui și celor din jur din preaplinul meu interior. Să devin un om frumos, asta vreau. Când o să fiu om mare, vreau să mă fac Nora Iuga. Și să am o mașină de scris.

De-a lungul timpului, am învățat pe pielea mea că timpul se scurge diferit. De la om la om, dar mai ales de la situație la situație. Cinci minute în stația de autobuz într-o zi ploioasă nu înseamnă deloc același lucru cu cinci minute alături de persoana iubită în luna de miere, de exemplu. Deci… Ce ai putea să faci în 85 de minute? Ai putea parcurge distanța dintre birou și casă, stând cu ochii…

View On WordPress

Festivalul Birlic 2023 - Ziua 3: spectacole de teatru, filme și muzică

Descoperă diversitatea artistică și pasiunea pentru cultură în cea de-a treia zi a Festivalului Birlic 2023! Ora 09:00 – Concursul trupelor de teatru Începând cu ora 9 dimineața, scena Festivalului FITT Birlic 2023 prinde viață. Continuă concursul captivant al trupelor de teatru. O competiție plină de energie și talent, în care trupele își pun în valoare abilitățile și creativitatea. În…

View On WordPress

‘Mulheres em Portugal’

Como é ser mulher, hoje, em Portugal? Neste documentário, através das histórias de vida de oito mulheres conheça um retrato no feminino dos últimos 40 anos no país. Um percurso feito de inegáveis avanços e conquistas, mas onde a discriminação se mantém. Por isso, este é também um olhar sobre as desigualdades profissionais e a disparidade salarial, sobre o trabalho não pago e o ciclo vicioso que o alimenta, ou sobre a violência doméstica, da qual as mulheres são as principais vítimas. Um retrato das mulheres em Portugal em 2021, com entrevistas a especialistas, suporte de dados estatísticos da Pordata e o apoio científico da socióloga Anália Torres. Uma co-produção da Fundação com a RTP, com narração do jornalista Carlos Daniel.

Filmul „Timișoara - Capitală Europeană a conviețuirii multietnice”

Asociația Culturală Metropolis, în parteneriat cu ONG-ul norvegian Romers Rettigheter, dă startul unui nou demers de promovare a multiculturalismului prin artă și tradiții și un exercițiu de înțelegere și de cunoaștere a celorlalți. În iulie 2023 va avea loc premiera Timișoara- Capitală Europeană a conviețuirii multietnice, un film documentar regizat de Florin Iepan despre Timișoara văzută prin…

View On WordPress

Cetatea de Scaun a Sucevei atestată documentar acum 635 de ani

View On WordPress

Știri: Documentarul „Omission Possible” în selecția oficială a Festivalului Național de Teatru (6 noiembrie 2022, București)

Știri: Documentarul „Omission Possible” în selecția oficială a Festivalului Național de Teatru (6 noiembrie 2022, București)

Proiecție specială la Sala Atelier a Teatrului Național „I. L. Caragiale” București în prezența artiștilor În premieră, o producție proprie a unui institut cultural străin activ în România se regăsește în selecția oficială a Festivalului Național de Teatru. La finalul lui august 2022, aproape 300 de persoane au vizitat timp de trei zile instalația performativă Omission Possible creată de Mutual…

View On WordPress