10 ani de modalitate

a început de la un puști. avea 14 ani, varicelă și se plictisea. era mare fan Nane. cita din el. dar citatele se terminau. a început să citeze din sine. nu știa ce face. nu știa ce urma să facă. și-a deschis un magazin online. vindea haine. făcea primii bani la 16 ani. apoi a început să scrie poezii. și nu s-a mai oprit. s-a încăpățânat. și-a făcut propriul site, deși nu știa pic de html. s-a decis să își facă un plan. a respectat 2% din el. a renunțat. apoi a început să facă shitposting. a primit mult hate. dar cum explici ce e shitposting-ul cuiva care nu știe ce e shitposting-ul? aha.

puștiul continuă și azi. fără o direcție. fără un plan. unele lucruri pur și simplu așa funcționează. modalitate e unul dintre ele.

Dacă te întrebi ce mai fac? Cum sunt ?

Îți spun acum. Sunt bine. Merg mai departe. Visez la fel de mult, ba chiar am început să îmi îndeplinesc din visuri.

Zâmbesc, comunic și cânt mai des față de ultima dată când ne-am văzut.

Am mai slăbit câteva kilograme ,dar acum îmi revin. Ce crezi ? Am reușit să mă las de fumat. Am 2 săptămâni,deja.

Viața mea merge spre bine. Merge spre ce trebuia să fie mereu sau poate e doar în capul meu și refuz să mă trezesc cum spui tu. Dar știi ce ? Nu-mi pasă. Atâta timp cât sunt bine ,pot să visez liniștită și să trăiesc în lumea mea din care tu nu mai faci parte de ceva timp.

Așa că poți să fii liniștit, nu te-am lăsat să faci din mine ce ai intenționat tu să faci. Nu ți-a ieșit, deloc. Și poate că sunt naivă, dar sunt sigură că tu sperai la altceva. Sperai să vin, să plâng, să te rog și să disper. Sperai să mă găsești pe jos plină de noroiul cu care ai aruncat în mine.

Ei bine, ascultă bine. Niciun noroi nu pătează o inimă curată ,cum nicio inima plină de ranchiună nu poate trăii liniștită.

Așa că îți doresc liniște. Doar liniște.

M-am lăsat deodată pe erecția lui. Eu o provocasem, era a mea și aveam de gând să îl fac al meu și de această dată. Să îmi simtă ascunzișurile fremătând satisfăcute pe el, să fie învăluit în toate stările mele, să mă dorească cum nu mai dorise niciodată o femeie. Am început să mă mișc pe ritmul savuros al respirației sale accelerate și greoaie de plăcere. Închisese ochii și capul îi era dat pe spate. Mă mișcam păstrându-l adânc în mine. Muzica în surdina din cameră îmi dădea un ritm destul de alert, așa că m-am lăsat dusă de el cum nu mai fusesem dusă de nimeni.

M-am lăsat deodată pe erecția lui. Eu o provocasem, era a mea și aveam de gând să îl fac al meu și de această dată. Să îmi simtă ascunzișurile fremătând satisfăcute pe el, să fie învăluit în toate stările mele, să mă dorească cum nu mai dorise niciodată o femeie. Am început să mă mișc pe ritmul savuros al respirației sale accelerate și greoaie de plăcere. Închisese ochii și capul îi era dat pe spate. Mă mișcam păstrându-l adânc în mine. Muzica în surdina din cameră îmi dădea un ritm destul de alert, așa că m-am lăsat dusă de el cum nu mai fusesem dusă de nimeni.

contuzii egocentriste

criticul lăuntric arată exact că mine, doar că-mi vorbește de parcă le știe pe toate, iar eu am început să-l cred tot mai mult. așa am ajuns să nu mai fiu aici în totalitate și am devenit un simplu privitor de amintiri, ca și cum aș admira totul de la depărtare, de pe un loc înalt care pare să fie construit tot de el.

introspecția a devenit un concept de care am început să mă tem. acolo nu sunt metafore, ci gânduri reci și adevărate, care spulberă orice mister și farmec. în final, totul pare o cosmetizare făcută stângaci.

— deviezi iar, îmi spun.

— și atunci, ce să fac cu mormanul asta de idei? de unde să încep să sap și cum să le descâlcesc? de ce mă apasă câteodată și alte ori mă împung? eu chiar încerc să ies la suprafață.

cuvantul.tumblr.com // introspecții și conflicte interioare

"Mai ții minte povestea bătrânei care a primit o ladă cu pere coapte?

În fiecare zi mânca para care se strica, lăsându-le pe cele bune pentru mâine.Iar următoarea zi se strica altă pară și ea din nou o mânca pe aceea. A continuat să facă așa zi de zi, până când s-au terminat perele.

În cele din urmă, bătrâna nu a gustat nici o pară bună…

O poveste plină de adevăr, tristă și moralizatoare. Credem că trebuie să mai răbdăm un pic, să mai adunăm puțini bani, să mai economisim ceva și să mai îndurăm niște limitări. Iar apoi…dar, nu există niciun „APOI”! Există aici și acum!

De unde vine această convingere că fericirea trebuie câștigată sau meritată? Dobândită? Așteptată?

Ce să aștepți? Bătrânețea? Neputința? Lipsa completă de dorință? Sfârșitul?

Ieri am stat de vorbă cu o vecină . O întreb: „Ce ești atât de tristă?” Ea a oftat îngândurată, a zâmbit trist și mi-a răspuns: ”Nu am reușit să clipesc, că viața a trecut…” . Desigur, am început să o liniștesc, la care ea a rostit o frază care, de fapt, m-a făcut să scriu această postare. „Mă tot gândeam – voi câștiga bani, voi construi o casă, vor crește copiii și voi începe să trăiesc pentru mine. Îmi voi face o tunsoare la modă și voi purta doar rochii. Mereu am umblat în pantaloni, dar visam la rochii. Dar pantalonii sunt comozi…”„Copiii au crescut, casa este construită, bani avem, dar… încă mai port blugi. Și am aceeași coafură – o coadă prostească în vârful capului.”

Îmi doream să o înveselesc cumva: „Și care-i problema? Mergi la coafor! Cumpără-ți o rochie la modă!”

Ea a zâmbit obosită: „Nu vreau. Am obosit. Înțelegi, realitatea nu a fost pe măsura așteptărilor. În această agitație continuă, nici nu am observat cum am îmbătrânit.”...

Odată am citit o zicală frumoasă: „Drumul numit „MAI TÂRZIU ” duce către o țară numită „NICIODATĂ ”.

Trăiește aici și acum!

Nu va exista o a doua viață!

Mănâncă și bea din cele mai frumoase tacâmuri,poartă rochii elegante, încalță pantofii preferați! Citește cărți, călătorește!

Și cel mai important – nu lăsa pe mai târziu ceea ce poti face acum!

Iubește la maxim!❤️❤️

Îmbrățișează-ți, sărută-ți familia ,fii generos cu dragostea. 🩶💙🩶

Toate acestea te vor face un om FERICIT, pentru că, la final, CU TOȚII VOM DEVENI O POVESTE! ❤

#Postare preluata

"În somn uiți drama vieții tale, uiți complicațiile și obsesiile, așa încât fiecare deșteptare este un început nou de viață, este o speranță nouă."

History Is a Joke: despre „1670” (2023), „The Completely Made-Up Adventures of Dick Turpin” (2024) și „Renegade Nell” (2024) ****

La începutul lui 2021 scriam despre 5 povești episodice de epocă with a modern twist, care merită urmărite, mulțumită unui certain kind of zhuzh. Și cum moda TV are picioare scurte, o să mă repet, în cronica de față. Mâna sus, cine a mai observat că se cam poartă serialele de epocă care iau istoria în tărbacă și împletesc mișto modernismul cu peisaje, povești și costume antice și de demult!

După golul lăsat de „The Great” (2020-2023) în acest peisaj amuzant foc, în ultimele luni am văzut 3 povești TV de genul ăsta: „1670” (2023), „The Completely Made-Up Adventures of Dick Turpin” (2024) și „Renegade Nell” (2024). Am crezut că și miniseria „Mary & George” (2024) li se va alătura – vezi secvența de început din primul episod – dar nu e cazul. Producția despre amantlâcul regelui britanic Iacob I/al VI-lea (Tony Curran) cu George Villiers (Nicholas Galitzine), primul Duce de Buckingham, ghidată din culise de mama celui din urmă, Mary (excelenta Julianne Moore), e mai degrabă un „The Tudors” (2007-2010) meets „The Serpent Queen” (2022-2024). Revenind la oile noastre, vă recomand din plin astea 3 povești în care costumele sunt de mare angajament și glumele la fel!

„1670” e un mockumentar satiric, despre boierul Jan Paweł Adamczewski (Bartłomiej Topa), care deține jumătatea mai mică a satului Adamczycha și e hotărât să devină cel mai celebru Jan Paweł din Polonia. Are 2 băieți și-o fată, o nevastă care oftează după soțiile altor nobili și o pasiune pentru vorba ceea legată de capra vecinului, Andrzej (Andrzej Kłak) – boierul care deține jumătatea mai mare de sat și pe care îl urăște sincer.

În cele 8 episoade de vreo jumătate de oră, privitorul pătrunde într-un univers plin de vici și stereotipuri, în care țăranii cred tot ce le zice popa, stângacii sunt considerați purtătorii unei boli îngrozitoare, iar fata boierului pune ochii pe un țăran ochios și mai răsărit. Dar și unul în care aceasta din urmă duce campanii de combatere a încălzirii globale, se consumă ciuperci halucinogene și se face schimb de țărani, în cadrul programului Erasmus.

Povestea nu se ia în serios, are un ritm lejer și te cucerește cu amestecul de glume moderne și istorie care amintește de a noastră. Filmările au avut loc în Muzeul Culturii Folk din Kolbuszowa (Polonia) și tare mi-aș dori să văd o comedie românească similar, filmată în Muzeul Satului… Avem destule perioade istorice și personaje care-ar putea deveni subiect de satiră. Sezonul 2 a primit undă verde, din partea Netflix; îl vedem în 2025.

„The Completely Made-Up Adventures of Dick Turpin” (AppleTV+) e o comedie britanică ce spune povestea fictive a vieții lui Dick Turpin (Noel Fielding, pe care sigur îl știți, dacă vă uitați la „The Great British Bake-Off”, pe TV Paprika). În realitate, RichardTurpin (1705-1739) a fost un tâlhar britanic la drumul mare, ale cărui aventuri au fost romanțate după ce-a fost executat în York, pentru furt de cai. În povestea TV, suntem în Marea Britanie, în 1735. Fiu de măcelar, Dick e un vegan pacifist, pasionat de tricotat și croitorie, așa că se lasă de meseria asta sângeroasă și – în urma unui accident fericit – se apucă de jefuit oameni la drumul mare, în fruntea Bandei Essex. Pe care o educă apropo de masculinitatea toxică, diversitate și the value of panache. Pe urmele lui se află Jonathan Wilde (Hugh Bonneville, din „Downton Abbey”) și organizația criminală secretă The Syndicate.

Serialul are 6 episoade de 30 de minute, e unashamedly silly și excelează la capitolul vorbe memorabile (exclusive Dick action, Stand and deliver! Please?) și umor care amintește de cel marca Monty Python:, My first highway robbery! I haven't been this excited since I discovered my own cheekbones!.

„Renegade Nell” (Disney+) e creația britanicei Sally Wainwright (creatoarea genialelor „Happy Valley” și „Gentleman Jack”). Și povestea unei supereroine din secolul XVIII: în 1705, titulara Nelly Jackson (Louisa Harland, din „Derry Girls”) se întoarce în satul natal (Tottenham), după 5 ani de când a plecat în lume, cu soțul ei. Văduvită pe front, eroina nu e primită din start cu brațele larg deschise, pentru că toată lumea o credea moartă (și pentru că e îmbrăcată în haine bărbătești, de soldat). Odată acceptată minunea, surorile și tatăl ei dau o petrecere de pomină și atrag atenția nedorită a fiului lordului local (Pip Torrens, din „Preacher”), Thomas Blancheford (Jake Dunn). Acesta e un bufon bătăuș cu minte puțină și ambiții mari: își vrea moștenirea și o vrea acum!

Din cauza acestuia, Nell să apucă de pilfering la drumul mare și setransformă în cea mai tare hoață locală, ajutată de sfaturile hoțului aristocrat Charles Devereux (Frank Dillane), care se auto-descrie drept un toff, bon viveur, total waste of space. Dar și de un strop de… magie. Mai exact, are o Clopoțica masculină, un fel de Wee Free Man marca Terry Pratchett – Billy Blind (Nick Mohammed, din „Ted Lasso”), care îi conferă o forță inumană (think Neo, in „Matrix”) și o apără de pericole. Care apar în fiecare dintre cele 8 episoade de jumătate de oră și sunt ocazia perfectă pentru o mulțime de scene de bătaie elegant coregrafiate.

„1670”, „The Completely Made-Up Adventures of Dick Turpin” și „Renegade Nell” sunt perfecte pentru pasionații de povești și costume de epocă și sunt comedii ușurele, care nu îți solicită micile celule cenușii prea mult. Dar te binedispun garantat! Deci hit Play & enjoy!

VOCEA VICTIMEI

Numele meu este Mihaela Miloiu și chiar dacă astăzi nu mai sunt printre voi, doresc în continuare să îmi spun povestea ca strigăt de avertizare pentru milioanele de fete care ar putea să pice în capcana în care am căzut și eu la rândul meu.

Eram o fată simplă de 15 ani, din comuna Capul Piscului, de lângă Câmpulung Muscel, când, ca orice adolescentă, m-am îndrăgostit. Complimentele, atenția primită, promisiunile și iubirea necondiționată m-au făcut să devin oarbă.

Numele lui era Dafinel Boceanu, iar pentru mine reprezenta persoana lângă care mă simțeam fericită, în siguranță și iubită. El era viitorul meu, dependența mea și nu îmi puteam vedea viața fără el. Îl cunoscusem în drum spre școală, fiind prima mea iubire de până atunci, dar și ultima.

Cu timpul, am început să mă schimb, devenind mai tăcută și mai retrasă. Ba chiar m-am transferat la un liceu foarte slab doar pentru a fi mai aproape de el. Am început să am absențe și, ușor, ușor, să nu mai merg deloc la școală.

Chiar dacă visam să scap de sărăcie, devenind bucătar la fel ca sora mea, eram obișnuită cu ea, de aceea nu m-au deranjat condițiile în care trăia Dafinel atunci când m-am mutat la el.

Totuși, el se simțea vinovat pentru condițiile în care mă punea să trăiesc și a zis că vrea să ne despărțim pentru că eu nu meritam o astfel de viață. Iubindu-l până peste cap, nu am fost de acord cu ideea aceasta ci am acceptat planul B și anume să mă prostituez pentru a câștiga bani.

După 3 ani, pe când eu aveam deja vârsta de 18 ani, am declarat toate acestea poliției deoarece el și frații lui fuseseră prinși, însă poliția a decis să îl acuze doar de proxenetism, nu și de trafic de minori.

După acest incident, pentru mine a început iadul. Am fost dusă în Lausanne și obligată să mă prostituez. La scurt timp după,unul dintre clienții mei, un bărbat francez, a decis să oprească iadul de pe pământ trimițându-mă în Raiul din ceruri.

Trupul meu a fost găsit abia după 2 săptămâni de la crimă, timp în care el a stat în natură, sub cer, în localitatea franceză Frasnois, lângă granița cu Elveția, fiind, în sfârșit, într-o libertate deplină. Aveam 26 de lovituri de cuțit iar chipul meu, odată frumos, acum era desfigurat.

Jandarmii francezi au făcut totuși mai ușoară identificarea mea, creând un portret robot 3D iar cu ajutorul unui trecător a fost găsit și buletinul meu, lângă o pată de sânge, la marginea unui drum din Sullens, Elveția.

Cu toate acestea, eu am fost identificată abia la un an distanță, când familia mea și-a luat și îndatorirea de a fi înmormântată acasă.

Acum sunt liberă însă chiar și așa tânjesc pentru dreptate. Și nu doar pentru dreptatea mea, ci a milioanelor de victime cărora li se întoarce spatele de către justiție deoarece nu sunt destule probe, deoarece consideră că ele o fac de bună voie, deoarece pur și simplu nu vor.

Sunt într-o relație la distanță de 2000 de km eu locuiesc în Germania și el în România la început a mers totul bine a fost foarte frumos avem amintiri frumoase era atât de îndrăgostit a început să vină la mine în Germania des a fost totul perfect.. dar cu timpul s-a schimbat totul.. am fost despărțiți un An m-a făcut să sufăr m-a distrus tot anul am fost foarte obsedată de el îmi făceam conturi fake sa i scriu am venit acasă am fost la el am plâns eram foarte distrusă nu am vrut să accept.. după când am fost în țară din nou după 1 an de zile m-am împăcat cu el deși toți me-au spus ca nu e bine dacă ma lăsat odată o să mă mai lase la orice ocazie.. dar n-am ascultat. A fost bine o perioadă după s-a schimbat tot mai în rău.. nu mai îmi scrie cu zilele când îl sunam pe cameră găsea numai scuze mă simțeam un nimic în fața lui.. am încercat de multe ori să i spun ca mă deranjează comportamentul lui și mereu îmi spunea ca am chef de ceartă și mă înjura.. la un moment dat am încetat și eu să i scriu să văd dacă îi sunt așa neimportantă am așteptat 7 zile și nu a scris nimic i-am scris eu din nou ca nu e frumos și ca ar trebui să facem ceva trebuie să își schimbe comportamentul ca simt ca mă distrug enorm nu îmi e deloc bine la care el era online dar nu a scris nimic.. după o zi a scris ca nu mai merge nu mai e înțelegere și el nu mai poate la distanță (deși înțelegere nu mai era ca nu comunica deloc cu mine deși eu voiam…) mereu când îl sunam spunea ca nu avem ce vorbi ca mai bine scriem în mesaje de data asta când am observat de mult ca eu mai mai sunt nimic pentru el am spus ca o sa accept decizia lui și nu o sa îl mai deranjez și l-am blocat pe toate rețelele. E bine ce am făcut? Îl iubesc atât de mult 😔 cum trebuie să procedez ? Mă doare enorm ca l-am blocat dar mă distruge.. nu mai știu cum să gândesc 😔 îmi întoarce vorbele să par eu de vină deși eu mereu am încercat sa fie bine.. ce sfaturi îmi dai ? Dacă îl deblochez din nou știu ca nu o să se schimbe nimic dar îl iubesc și am nevoie de el.. aș vrea să îl țin un timp la blok sa văd se mai interesează de mine sau chiar gata relația nu mai vreau să mă rog din nou de el 😔

Cum să nu fie bine cum ai procedat? Chiar asta te-aș fi sfătuit să faci, să-i dai un mare block, pentru că doar își bate joc de tine. Iar pe lângă asta, chiar îți sugerez să apelezi și la terapie/un psiholog, pentru că nu e okay cum faci și cum gândești, l-ai pus pe omul ăsta pe un piedestal de parcă el e tot scopul existenței tale și e extrem de toxic pentru tine să ai o mentalitate de genul. Un partener nu trebuie să fie așa centrul existenței tale, să nu mai poți fără el și să te înjosești mai mult de un an de zile să-l ții lângă tine. E deja obsesie în cazul tău, nicidecum iubire, și ar fi mai bine să încerci să îți regăsești niște scopuri sănătoase în viața ta, să ieși cu oameni noi, să faci lucruri pentru tine, să te conectezi mai mult cu tine. Viața ta nu a început și nici nu o să se termine la bărbatul ăsta, a fost doar un pasager în viața ta și atât.

Aș putea să îți spun cât de dor îmi e de tine

Cât doare soarele de primăvară care mă sărută pe buze

Cât de mult aș vrea să mergem în toate locurile despre care am povestit

Doar noi, pădurea, păsările și acel gărduleț alb ce înconjoară casa visurilor noastre....

Aș putea să îți spun cât de mult m-a durut totul, deși știam de la bun început la ce să mă aștept. Știai și tu la fel de bine că singura care va avea de suferit voi fi eu. Mi-am adunat toate bucățile sfărâmate de ochii tăi, de brațele tale, de al tău "Te iubesc" rostit pe neașteptate.

Da nu are sens, tu le știi astea deja. Le-ai știut mereu, și cu toate că le-ai știut, m-ai lăsat să deschid cutiuța AIA. Cuvinte nu o sa îți găsești să te apropii de mine, nu o să știi să le pui cap la cap în așa fel încât să sune bine....știu...

De fapt, amândoi știm....

#C

Ce reprezintă căsătoria? Din ce cauză crezi că sunt atâte divorțuri în generația aceasta dacă tinerii se căsătoresc din dragoste?

Căsătoria reprezintă jurământul bazat pe cele 5 principii regăsite în următoarele versete „Încotro vei merge tu, voi merge și eu, unde vei locui tu, voi locui și eu; poporul tău va fi poporul meu, și Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu; unde vei muri tu, voi muri și eu și voi fi îngropată acolo...”. (Rut 1:16-17)

Conform statisticilor, rata divorțurilor în UE a atins numărul de 1,6 la 1.000 de persoane în anul 2020 (de două ori mai mult în comparație cu anul 1964).

Cele mai uzuale cauze pe care societatea le promovează sunt: incompatibilitate/diferențe apărute de-a lungul timpului, infidelitate, alcoolul/drogurile, abuzul psihic/fizic și altele. Însă adevărata pricină care îmbracă această ruptură o reprezintă semnificația căsătoriei. Pentru majoritatea tinerilor, căsătoria simbolizează un contract, dar, cum am menționat și mai sus, căsătoria este un jurământ, un legământ făcut în primul rând lui Dumnezeu, și apoi martorilor care i-au parte la eveniment. Firmele fac contracte, iar acestea sfârșesc la tribunal. Legământul sfârșește în veșnicie. E mare diferență! Contract înseamnă „Cât timp faci mâncare, aduc bani în casă!”. Acesta-i contractul și datorită acestui motiv sunt multe divorțuri. Legământ înseamnă „Când nu o să mai poți să faci mâncare, o să-ți aduc eu mâncare la pat și o să te îngrijesc!”.

Prin interogația „sunt atâtea divorțuri în generația aceasta dacă tinerii se căsătoresc din dragoste?”, doresc să subliniez că ceea ce numești tu dragoste, nu e dragoste, ci pasiune. Pasiunea e trecătoare, odată cu apariția ridurilor, bătăilor în palme, încărunțirea părului etc. Dragostea este pururi, iar omul nu are dreptul să rupă ceva ce Dumnezeu a legat.

Închei cu următorul verset „Drept răspuns, El le-a zis: „Oare n-ați citit că Ziditorul, de la început i-a făcut parte bărbătească și parte femeiască și a zis: „De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de nevasta sa, și cei doi vor fi un singur trup”? Așa că nu mai sunt doi, ci un singur trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă.„ (Matei 19:4-6)

intemperii

am deshumat idei

putrezite,

pline de pământ

și m-am dezbrăcat de anxietate

după ce s-a întunecat.

nu te-am luat în brațe

căci n-am mai vrut și te-am lăsat să stai

cu toată liniștea-ți nebună.

am băut trei pahare de apă de munte

și m-am îmbătat atât de tare

încât a început să-mi crească flori de colț în plămâni

și apoi am expirat polen. așa ai căpătat alergii la mine

și de atunci

nu te-am mai văzut.

@arhitectul

A început ca o provocare. Voia să știe cât de multă durere pot suporta în timpul sexului. Eram întinși în pat după o partidă hot. L-am intrebat de ce se reține atât de mult, că nu sunt fragilă.

- Îți dai seama când mă rețin?! De ce spui asta?

- Fiindcă simt că nu ești total aici. Ești undeva acolo, în întunericul mintii tale. Spune-mi dacă te pot ajuta cumva. Se uita atent la mine și surâde. - - Copil, știi ca eu sunt Dom, nu? Că vreau sa dețin tot timpul controlul asupra ta și a lucrurilor din jur. Doar că tu nu ai fost niciodata inițiată în lumea mea. Așa că e normal să mă rețin. Necesitatea de a te pedepsi când nu faci ce îți spun e imensă, dar apoi îmi dau seama că tu nu stii regulile și mă abțin. De asta nici nu mă pot termina. Iar scula mea e deja dureros de activa. Și vreau să mă eliberezi de durere. Dar o să te las doar dupa ce te introduc în lumea mea. Vrei sa accepți provocarea de a vedea dacă ești bună în lumea mea? S-ar putea sa îți placă.

Întotdeauna m-am întrebat ce s-a întâmplat cu cuplurile care-și scriu iubirea așa, pe ziduri, porți, pe peste tot.

Aș face o campanie la produse de renovat cu:

“Vopseaua X. Pentru iubirile care rezistă mai puțin decât grafitti-ul de început.”

Glumesc, sunt doar invidioasă ca mie nu mi-a scris nimeni numele pe undeva.

#love

Am citit mesajele anonime ale oamenilor ani la rând și nici măcar o secundă nu m am gândit ca și eu voi deveni o scriitoare anonima,ironia sortii huh..

Ei bine , hai sa va spun o scurta,scurta poveste de dragoste ,desigur .

Am întâlnit o gagica, totul a început ca o joaca . Eram curioasa și prea atrasa de ea ca sa pierd șansa asta . Eram conplet pierdută in “traieste momentul”. Pe măsura ce trecea timpul , m a deschis psihic . Mi am oferit gândurile și mi a scurs fiecare picătura de iubire din mine . Din câte îmi zicea , simțea totul la fel de intens ca și mine,o vedeam in ochii ei și nu avea sfârșit. Sincer ,cred, sper ca era adevărat. E posibil sa se fi putut vedea și din afara,însă nu știu căci nu ma puteam transpune in persoana a trei a așa cum tanjeam in unele momente la aceasta posibilitate.

Și desigur ca nu a putut avea un sfârșit frumos , altfel n as mai fi fost aici ,cred. Ceva, mai multe ceva-uri nu au mers , ea a luat o pe alătura și totul s a năruit . Niciuna dintre noi nu a vrut despărțirea in adevăratul sens al cuvântului din cauza iubirii reciproce pe care o aveam . Plângeam amândouă de fiecare data când încercam sa o facem sau oricând ne certam, iar la sfârșit ne îmbrățișăm de parca atunci era întâia oară când puteam respira după prea mult timp sub apa . Pana la urma , s a întâmplat . Am avut o discuție după ceva vreme , a decurs destul de normal,ceva relativ atipic noua, urmând a ne lua rămas bun cu zicala “sper sa putem continua ca prietene când te întorci din DE“. Însă, spune ți mi voi mie , cum se presupune sa rămâi prieten cu cineva pe care ai iubit ? De asemenea, cum rămâi prieten cu cineva cu care nu mai vorbești ? A fost una dintre cele mai frumoase perioade din viața mea ,lucru care a dus la cea mai proasta condiție mentală actualmente . Dinnou, ironia vieții .

Oricum , problema care este ? Ei bine , cum lași in urma o iubire pe care tu singur te ai lăsat sa o simți mai mult decât infinit ? Mi am zis , as vrea sa am jumătate de amnezie. Vreau sa mi aduc aminte cum m am simțit , ce am făcut... însă nu vreau sa mi aduc aminte de tine . Se spune ca timpul le rezolva pe toate , însă tind sa ma indoiesc de aceasta zicala pe măsura ce se scurge acest timp.

Va mulțumesc pentru atenție ! Sper sa aveți parte de o iubire care se simte la fel de puternic ca a mea,chiar mai puternica, însă sa aveți un sfârșit fericit.

#confesiunianonime