#ardem su o | Explore Tumblr Posts and Blogs

christophe76460 · 4 years

Text

Le texte suivant est tiré du livre “Rendre Compte de l’Espérance” (éditions L’Age d’Homme, collection “Messages”, Lausanne, 2009; chapitre 18, pages 205-212), intégralement disponible en PDF sur notre site:

https://www.foietviereformees.org/publications/

Parler d’espérance au milieu d’une société matérialiste et sécularisée nécessite quelques précautions.

Il ne s’agit pas d’espérer recevoir une petite augmentation de salaire en fin de mois, ou espérer qu’il fera beau ce weekend, mais espérer que les vicissitudes de la vie, la perspective de notre mort qui s’approche à pas lents mais sûrs, l’épuisement des ressources de la planète et tant d’autres problèmes aigus ne constituent pas l’horizon ultime de notre existence. À vues purement humaines, cette existence présente à la fois de très nombreux aspects enthousiasmants, fascinants et merveilleux, mais ils sont tous marqués par la dégradation, par l’échéance inéluctable de la disparition, ils sont rongés par un mal qui semble incurable. Sans parler de la laideur, de l’injustice ou de la souffrance qui heurtent notre sensibilité à chaque pas de la vie, que nous en soyons les spectateurs, les victimes voire la cause directe ou indirecte.

Que vaut donc la vie sans espérance ? Pas grand-chose, avouons-le. D’un autre côté, une espérance mal placée ou illusoire ne nous consolera pas non plus. Travailler à améliorer nos conditions matérielles d’existence, à allonger la durée de notre vie de quelques années grâce à la prise de tel ou tel médicament, cela nous tient-il lieu d’espérance ? Car ne nous y trompons pas, allonger la durée de notre vie nous donne davantage de temps pour méditer sur notre mort prochaine, sur les maux et misères de la vie. Et même si l’amélioration de nos conditions matérielles apporte un soulagement à notre existence quotidienne, quelque chose de profondément ancré en nous réclame davantage, ce qu’aucune condition matérielle ne peut nous offrir: une perspective libératrice sur notre vie qui débouche sur l’éternité, la paix, le repos et la joie. Est-ce un leurre que de rechercher cette perspective ? Est-ce une chimère, une utopie tout-à-fait hors de notre portée ?

Pour certains, ce ne peut être au mieux que le sujet ou le thème d’œuvres d’art, qui embellissent notre vie en idéalisant, ou en stylisant nos attentes et nos perceptions de la réalité ; ces œuvres d’art apportent un élément de beauté formelle, elles témoignent d’une créativité qui fait apparaître la réalité sous un jour inattendu, nouveau, parfois étrange et insoupçonné. Et certes les œuvres d’art les plus réussies reflètent quelque chose de très profond qui résonne puissamment en notre for intérieur; elles nous parlent à leur manière de ce à quoi nous aspirons le plus ardemment.

Cependant pour qu’il y ait une espérance qui soit autre chose qu’une chimère, il faut un objet, un but à cette espérance. Il faut quelque chose ou quelqu’un qu’on puisse s’approprier, vers quoi l’on tende ; quelque chose ou quelqu’un à la fois extérieur à nous-même et capable de nous habiter et de nous transformer en profondeur. Car si nous faisons de nous-mêmes, de nos ambitions et de nos plaisirs l’objet de notre espérance, nous retomberons toujours dans notre propre misère, celle qui nous caractérise naturellement. Tâcher de nous élever en prenant notre propre personne comme point de mire nous fera toujours retomber au plus bas par l’effet d’une loi de gravité incontournable. Une espérance solide et indéracinable ne peut être ancrée en personne d’autre qu’en Dieu, celui qui a créé chacun de nous, celui qui nous accorde la vie, l’être et le mouvement jour après jour.

Voici ce qu’en dit le psaume soixante et onze (5-6): O Seigneur Éternel, en toi j’espère, car, depuis ma jeunesse, toi, tu es mon appui! Oui, tu fus mon soutien dès ma naissance. Depuis que je suis né, tu me protèges. J’ai sans cesse motif de te louer. Mais l’espérance doit pouvoir être exprimée dans les moments de la plus grande affliction, lorsque justement rien ne semble ici-bas nous réconforter. Un autre psalmiste, l’auteur du psaume quarante-deux, dont l’âme est abattue et qui se souvient des jours heureux qui ne sont plus, écrit, quant à lui (5-6): Avec quelle émotion je me souviens du temps où, avec le cortège, je m’avançais en marchant à sa tête vers le temple de Dieu, au milieu de la joie et des cris de reconnaissance de tout un peuple en fête. Pourquoi donc, ô mon âme, es-tu si abattue et gémis-tu sur moi ? Mets ton espoir en Dieu ! Je le louerai encore car il est mon Sauveur. Et il conclut par ces mots (11-12): Mes membres sont meurtris, mes ennemis m’insultent, sans cesse, ils me demandent: « Ton Dieu, où est-il donc ? » Pourquoi donc, ô mon âme, es-tu si abattue, et gémis-tu sur moi ? Mets ton espoir en Dieu ! Je le louerai encore, mon Sauveur et mon Dieu.

Il peut paraître surprenant d’exprimer son espérance au moment où rien ne semble la justifier. Cela n’est possible que parce que l’objet de cette espérance transcende les circonstances de notre vie ; cet objet se trouve au-delà de nous-même sans être pour autant inaccessible. Qui plus est, la Bible enseigne à plusieurs reprises que l’objet de l’espérance des croyants, Dieu, en est en même temps l’auteur! C’est lui qui la fait naître et la soutient dans le cœur de ceux qui lui font confiance. C’est lui qui définit l’objet de cette espérance en présentant à la vue des croyants son Fils bien-aimé, Jésus-Christ. Contempler Jésus-Christ par la foi, l’embrasser de tout son cœur, l’attendre comme l’épouse attend l’époux qui lui a été promis, c’est cela le cœur de l’espérance chrétienne. L’apôtre Paul encourage ses lecteurs à persévérer dans cette espérance lorsqu’il écrit dans sa seconde lettre aux chrétiens de la ville de Thessalonique (2:16-17): Notre Seigneur Jésus-Christ lui-même, et Dieu, notre Père, nous ont témoigné tant d’amour, et, par grâce, nous ont donné une source éternelle de réconfort et une bonne espérance. Qu’ils vous remplissent de courage et vous accordent la force de pratiquer toujours le bien, en actes et en paroles.

La nature de l’espérance chrétienne est telle qu’elle ne se contente pas d’attendre le secours divin en toutes circonstances; assuré de ce secours, de la présence divine quotidienne auprès de soi, le croyant motivé par cette foi et cette espérance entre en action, il pratique le bien. L’espérance contemple les actes de Dieu dans le passé, sa fidélité, sa grandeur et sa toute-puissance ; elle se repose sur lui pour le présent comme pour le futur et cette contemplation fait porter des fruits au croyant, elle motive ses actes et l’encourage au milieu des épreuves de toutes sortes. Il ne se laisse pas entraîner sur des voies glissantes qui reflètent la chute du genre humain car il garde le regard fixé sur une réalité plus haute, ferme et incorruptible. L’espérance ne peut donc être séparée ni de la foi ni de l’amour. Car elle n’existe que fondée sur les promesses prononcées par Dieu au cours de l’histoire des hommes, et ces promesses ne peuvent être saisies que par la foi. Ce lien entre la foi et l’espérance est exprimé on ne peut mieux par l’auteur de la lettre aux Hébreux, dans le Nouveau Testament (11:1-2): La foi, écrit-il, est une façon de posséder ce qu’on espère, c’est un moyen d’être sûr des réalités qu’on ne voit pas. C’est parce qu’ils ont eu cette foi que les hommes des temps passés ont été approuvés par Dieu. Sans la foi, l’espérance n’aura aucune solidité, car elle perdra de vue son objet, celui qu’elle attend comme l’épouse attend son époux ; elle doutera qu’il vient vraiment vers elle, elle perdra cette vision du futur promis et investira son regard vers des objets passagers qui en fin de compte la décevront.

Le livre de l’Apocalypse, le dernier livre du Nouveau Testament, conclut avec ces paroles qui résument l’objet de l’espérance chrétienne, lequel n’est rien moins que le retour du Christ, l’époux promis (20-21): Le témoin qui affirme ces choses déclare: « Oui, je viens bientôt ! » Amen: Viens Seigneur Jésus! Que le Seigneur Jésus accorde sa grâce à tous. Il ne peut y avoir d’espérance sans quelque chose ou quelqu’un qui nous soit donné à saisir comme objet de cette espérance, venons-nous d’écrire. Or, nous révèle la Bible, Dieu, par son Esprit Saint, est à la fois celui qui suscite l’espérance dans le cœur des croyants et celui qui en est l’objet, en la personne de son Fils Jésus-Christ. Et si l’espérance reste vivante en dépit de toutes les circonstances adverses, c’est aussi parce que le Saint-Esprit de Dieu en ranime la flamme dans le cœur des croyants. Dans sa lettre aux Galates (5:5), l’apôtre Paul écrit ceci: Quant à nous, notre espérance, c’est d’être déclarés justes devant Dieu au moyen de la foi. Telle est la ferme attente que l’Esprit fait naître en nous. Mais, avons-nous également écrit, cette espérance est fondée sur des promesses que Dieu a faites aux hommes au cours de l’histoire, et qui demeurent fermes. Sans la connaissance de ces promesses, de cet héritage promis qui en forme le nœud, l’espérance ne peut prendre racine en l’homme.

Un très beau texte, tiré du début de la première lettre de l’apôtre Pierre, dans le Nouveau Testament (1:3-8) commence par louer Dieu pour l’espérance du salut accordée aux croyants: Loué soit Dieu, le Père de notre Seigneur Jésus-Christ. Dans son grand amour, il nous a fait naître à une vie nouvelle, grâce à la résurrection de Jésus-Christ d’entre les morts, pour nous donner une espérance vivante. Car il a préparé pour nous un héritage qui ne peut ni se détruire, ni se corrompre, ni perdre sa beauté. Il le tient en réserve pour vous dans les cieux, vous qu’il garde par sa puissance, au moyen de la foi, en vue du salut qui est prêt à être révélé au moment de la fin. Voilà ce qui fait votre joie, même si, actuellement, il faut que vous soyez attristés pour un peu de temps par diverses épreuves: celles-ci servent à éprouver la valeur de votre foi. Le feu du creuset n’éprouve-t-il pas l’or qui pourtant disparaîtra un jour ? Mais beaucoup plus précieuse que l’or périssable est la foi qui a résisté à l’épreuve. Elle vous vaudra louange, gloire et honneur, lorsque Jésus-Christ apparaîtra. Jésus, vous ne l’avez pas vu, et pourtant vous l’aimez ; mais en plaçant votre confiance en lui sans le voir encore, vous êtes remplis d’une joie glorieuse qu’aucune parole ne saurait exprimer, car vous obtenez votre salut qui est le but de votre foi. Pierre décrit l’espérance comme un héritage incorruptible qui a pour nom notre salut. Cette espérance se situe entre deux pôles, l’un qui a pris place, l’autre qui doit encore prendre place : le premier, c’est le fait historique de la résurrection de Jésus-Christ, qui est la source de cette espérance, qui la met en branle en quelque sorte. Par cette résurrection, les croyants ont déjà acquis une vie nouvelle car par la foi en Christ ils sont ancrés, greffés en lui et vivent déjà de sa vie. Cependant ils attendent la manifestation complète de cette vie nouvelle avec la venue du second pôle, qui est l’apparition du Christ à la fin des temps établis par Dieu. Cette apparition signifiera l’avènement de la vie de plénitude promise aux croyants, déjà inaugurée par la résurrection du Christ. Il en est le garant, par la vie incorruptible dont il a été revêtu à sa résurrection et qui est le sceau indestructible de l’espérance chrétienne.

L’apôtre Paul, à la fin de sa première lettre aux Corinthiens, s’oppose à ceux qui prétendaient au sein de cette jeune église qu’il n’y avait pas de résurrection des morts. Il leur démontre que si tel est le cas, alors Christ lui-même n’est sûrement pas ressuscité ; il n’y a donc plus aucune raison d’espérer (15:17-20): Or, si le Christ n’est pas ressuscité, votre foi n’est qu’une illusion, et vous êtes encore sous le poids de vos péchés. De plus, ceux qui sont morts unis au Christ sont à jamais perdus. Si c’est seulement pour la vie présente que nous avons mis notre espérance dans le Christ, nous sommes les plus à plaindre des hommes. Mais, en réalité, le Christ est bien revenu à la vie et, comme les premiers fruits de la moisson, il annonce la résurrection des morts. Avoir la foi en Jésus-Christ ne consiste pas à l’admirer, à le considérer comme un grand prophète et chercher à suivre l’exemple moral qu’Il a donné et vécu dans ses actes et paroles, comme tant de courants au sein de l’Église ont voulu faire croire aux fidèles depuis plus de deux siècles. Cette foi-là, qui moralise à l’excès et veut finalement faire de nous-mêmes les agents de notre propre salut, nous rend en fait les plus à plaindre des hommes, car elle nous prive tout bonnement de l’espérance glorieuse promise et scellée par sa résurrection. Au contraire, la foi en Jésus-Christ regarde et tend vers le futur de la vie glorieuse à venir; c’est justement ce qui en fait une espérance vivante.

C’est donc entre ces deux pôles, entre le déjà et le pas encore, que se déroule la vie des croyants: d’une part elle est marquée par la foi en les promesses faites, par la semence de cette vie incorruptible déjà plantée dans leur cœur, mais d’autre part, avant le retour du Christ elle reste marquée par les vicissitudes de la vie, par des épreuves de toutes sortes. Pourtant, nous dit Pierre dans le texte cité plus haut, ces épreuves servent de creuset à la foi marquée par l’espérance. Alors que la tendance naturelle serait de les considérer comme inutiles, nuisibles et même opposées au plan de salut qui fait l’objet de l’espérance chrétienne, la Bible au contraire assigne à ces épreuves un rôle nécessaire d’épuration pour la foi du croyant: il s’agit bien d’une course d’obstacles, car il n’y a pas de victoire pour celui qui refuse de prendre part à la course ou se dérobe aux épreuves de cette course. Une victoire facile, sans effort ni lutte, ne vaut ni louange, ni gloire ni honneur à celui qui la remporte au prix du moindre effort. Jésus-Christ a-t-il atteint la victoire de la résurrection sans aussi remporter l’épreuve de la souffrance et de la crucifixion? Le disciple ne peut certes être plus grand que son maître. Or un des obstacles, écrit Pierre à ses lecteurs, est constitué par le fait qu’ils n’ont pas vu Jésus de leurs propres yeux. Ils ont cru au message annoncé à son sujet par ceux qui ont été les témoins directs du ministère de Jésus, mais ils n’en ont pas été eux-mêmes les témoins. Il en va de même pour nous deux mille ans plus tard. D’où l’actualité des paroles de l’apôtre Pierre : En plaçant votre confiance en lui sans le voir encore, vous êtes remplis d’une joie glorieuse qu’aucune parole ne saurait exprimer, car vous obtenez votre salut qui est le but de votre foi. On peut dire que faire l’expérience de la joie glorieuse dont parle Pierre, c’est manifester qu’on a déjà obtenu le salut promis, même si c’est encore au milieu de grandes épreuves. À partir de là, nous sommes en état de persévérer au milieu même de grandes afflictions, car nous savons que le Dieu et Père de Jésus-Christ ne nous lâchera jamais.

Persévérer dans l’espérance, c’est l’appel adressé aux croyants par Dieu, un appel qui éclate sur toutes les pages de la Bible. Paul, dans sa lettre à son jeune ami Tite, expose à la fois le contenu de cette espérance et les fruits qu’elle porte chez ceux qui la nourrissent (2:11-15): En effet, la grâce de Dieu s’est révélée comme une source de salut pour tous les hommes. Elle nous éduque et nous amène à nous détourner de tout mépris de Dieu, à rejeter les passions des gens de ce monde. Ainsi nous pourrons mener, dans le temps présent, une vie équilibrée, juste et pleine de respect pour Dieu, en attendant que se réalise notre bienheureuse espérance: la révélation de la gloire de Jésus-Christ, notre grand Dieu et sauveur. Il s’est livré lui-même en rançon pour nous, afin de nous délivrer de l’injustice sous toutes ses formes et de faire de nous, en nous purifiant ainsi, un peuple qui lui appartienne et qui mette toute son ardeur à accomplir des œuvres bonnes. Voilà ce que tu dois enseigner, dans quel sens il te faut encourager et reprendre les gens. Fais-le avec une pleine autorité. Que personne ne te traite avec mépris.

Parler de l’espérance chrétienne ne serait cependant pas complet si l’on n’évoquait les nouveaux cieux et la nouvelle terre promis par Dieu à l’avènement de Jésus-Christ, lors de son retour dans la gloire. On le fera ici simplement en citant le livre de l’Apocalypse (21:1-8) qui en parle symboliquement en ces termes: Puis je vis un ciel nouveau et une terre nouvelle, car le premier ciel et la première terre avaient disparu, et la mer n’existait plus. Je vis la ville sainte, la nouvelle Jérusalem, descendre du ciel, d’auprès de Dieu, belle comme une mariée qui s’est parée pour son époux. Et j’entendis une forte voix, venant du trône, qui disait: « Voici la Tente de Dieu avec les hommes. Il habitera avec eux ; ils seront ses peuples et lui, Dieu avec eux sera leur Dieu. Il essuiera toute larme de leurs yeux. La mort ne sera plus et il n’y aura plus ni deuil, ni plainte, ni souffrance. Car ce qui était autrefois a définitivement disparu. » Alors celui qui siège sur le trône déclara : « Voici: je renouvelle toutes choses. » Il ajouta : « Écris que ces paroles sont vraies et entièrement dignes de confiance. » Puis il me dit: « C’en est fait! Je suis l’Alpha et l’Omega, le commencement et le but. À celui qui a soif, je donnerai, moi, à boire gratuitement à la source d’où coule l’eau de la vie. Tel sera l’héritage du vainqueur. Je serai son Dieu et il sera mon fils. Quant aux lâches, aux infidèles, aux dépravés, meurtriers et débauchés, aux magiciens, aux idolâtres et à tous les menteurs, leur part sera l’étang ardent de feu et de soufre, c’est-à-dire la seconde mort.

0 notes

elsoldesantiago · 3 years

Text

Los estadounidenses Julius y Patapoutian ganan el Premio Nobel de Medicina 2021

Los científicos estadounidenses David Julius y Ardem Patapoutian ganaron el Premio Nobel de Fisiología o Medicina 2021 por sus descubrimientos de receptores para la temperatura y el tacto, informó el lunes el organismo. Sus revolucionarios descubrimientos “nos han permitido comprender cómo el calor, el frío y la fuerza mecánica pueden iniciar los impulsos nerviosos que nos permiten percibir y…

View On WordPress

0 notes

ultraisabarrosmartins1978 · 5 years

Text

Sífilis: sintomas, tratamentos e como se prevenir

Conhecida popularmente como cancro duro, a sífilis é uma Infecção Sexualmente Transmissível (IST) causada pela bactéria Treponema pallidum.

Sua principal forma de transmissão é através de uma relação sexual sem camisinha, mas é possível ser adquirida, mais raramente, pelo contato com sangue contaminado como nas transfusões sanguíneas ou na hora do parto.

A Sífilis pode apresentar sintomas visíveis e possui diferentes estágios: primária, secundária, latente e terciária. Nos estágios primário e secundário da infecção, a possibilidade de transmissão da bactéria é bem maior.

Sinais e sintomas

Sífilis primária

Em sua fase primária, ela pode apresentar feridas, geralmente únicas, no local de entrada da bactéria, como pênis, vulva, vagina, colo uterino, ânus, boca, ou outros locais da pele.

Essas feridas aparecem entre 10 a 90 dias após o contágio. Normalmente as lesões não doem, não coçam, não ardem e não têm pus.

Também é possível notar aparição de caroços na virilha.

Nessa fase é preciso muita atenção pois essas feridas são ricas em bactérias, e consequentemente, muito mais fáceis de serem transmitidas.

Sífilis secundária

Na segunda fase, os sinais e sintomas aparecem entre seis semanas e seis meses do aparecimento e cicatrização da ferida inicial.

Entre os possíveis sintomas, estão: manchas no corpo, que geralmente não coçam, incluindo palmas das mãos e plantas dos pés, febre, mal-estar, dor de cabeça e caroços pelo corpo.

Sífilis latente

Chamada de fase assintomática, neste período não aparecem sinais ou sintomas. Ela é dividida em latente recente (menos de dois anos de infecção) e latente tardia (mais de dois anos de infecção).

A duração pode variar e ser interrompida pelo surgimento de sinais e sintomas da forma secundária ou terciária.

Sífilis terciária

Pode surgir de dois a 40 anos depois do início da infecção pela bactéria. Costuma apresentar sinais e sintomas, principalmente lesões cutâneas, ósseas, cardiovasculares e neurológicas. Essa fase pode levar à morte.

Como descubro se tenho Sífilis?

O teste rápido de sífilis está disponível nos serviços de saúde do SUS, sendo prático e de fácil execução, com leitura do resultado em até 30 minutos, sem a necessidade de estrutura laboratorial.

Esse teste é distribuído pelo Departamento das IST, do HIV/Aids e das Hepatites Virais/Secretaria de Vigilância em Saúde/Ministério da Saúde (DIAHV/SVS/MS), como parte da estratégia para ampliar a cobertura diagnóstica.

Nos casos de resultados positivos (reagentes), uma amostra de sangue é coletada e encaminhada para realização de um teste laboratorial para confirmação do diagnóstico.

Em caso de gestante, devido ao risco de transmissão ao feto, o tratamento deve ser iniciado com apenas um teste positivo, sem precisar aguardar o resultado do segundo teste.

Como tratar

Felizmente a sífilis tem cura e o tratamento é feito com antibióticos, especialmente penicilina, que pode ser aplicada na unidade básica de saúde mais próxima de sua residência.

Prevenção

Assim como o HIV, a Gonorreia, o HPV e outras ISTs, o uso correto e regular da camisinha feminina ou masculina é uma medida importante de prevenção da sífilis.

O acompanhamento das gestantes e parcerias sexuais durante o pré-natal de qualidade contribui para o controle da sífilis congênita.

Epidemia brasileira e conscientização

A queda no uso de camisinha durante as relações sexuais, principalmente no público jovem, é apontada como a maior causa para o aumento da incidência de sífilis no país nos últimos anos.

Além disso, o não tratamento dos parceiros, assim como a baixa adesão às consultas do pré-natal são fatores contribuintes.

De acordo com o Ministério da Saúde, a sífilis adquirida teve sua notificação compulsória implantada no Brasil em 2010, tendo sua taxa de detecção aumentada de 2 casos por 100 mil habitantes naquele ano para 42,5 casos por 100 mil habitantes em 2016.

De 2015 para 2016, houve um aumento de 27,9% dos casos em adultos. Neste mesmo ano, a sífilis congênita apresentou uma taxa de incidência de 6,8 casos por mil nascidos vivos.

É importante reforçar a importância de se fazer teste regulares e também de avisar seus parceiros sexuais caso tenha um diagnóstico positivo.

Sífilis: sintomas, tratamentos e como se prevenirpublicado primeiro em como se vestir bem

0 notes

r-h-e-t-o-r-i-c-a-l · 7 years

Text

19.09.2017

E Luna Noua in noaptea asta, iar vineri, the great equinox, in Balanta; lucrurile vor suferi un mare shift si noi vom reusi, endlich, sa ne reechilibram. A fost o perioada intensa, inca e; vie, ma macina si ma inalta, ma "cufund in stele". Sper ca actiunile sa fie mai puternice decat cuvintele, sper sa imi linistesc mintea, sa imi dau sufletul la maxim, si da, am invatat ca nu am dreptul sa imi pun dorinte pentru alti oameni, ci sa muncesc mereu doar pentru propria schimbare. Sa fac, eventual, in asa fel incat sa influentez, inspir, ofer din energia mea si altora. Sper sa schimb ceva in ei, sa fiu un fir de nisip pe marea plaja a lumii care sa nu fie strivit de propriile ganduri, ci sa straluceasca mai puternic si mai puternic si mai puternic...sa faca un pas mic, dar semnificativ. Iluzii, analiza, introspectie- la ordinea zilei. Fericire, pace, cand? Nici nu vreau liniste, vreau actiune exterioara satisfacatoare pentru corzile mele sufletesti. Vreau pace cu luna, cu soarele, cu stelele, cu tot ce e frumos inauntru si afara. E atata durere, atata confuzie, si totusi e pura perfectiune. Se citeste pretutindeni, indeosebi in natura. Universul lucreaza continuu in culise, pregatindu-ne lucruri la care nu ne asteptam. E ciudat cum reuseste mereu sa ne surprinda. Ne dezvaluie ce e potrivit cand suntem pregatiti. Dar sa vorbesc in numele meu. Am invatat multe, am primit in viata mea, inconstient, oamenii care sa imi arate, reflecte in mine lectiile respective, a fost un an greu si intens, parca interminabil, un haos si o renastere din cenusa fantastica. Dar ma simt continuu la scoala, continuu un novice care priveste cu ochii mari si inima plina de lacrimi spre palmele ostenite, sufletul scurs de tot efortul pe care l-a depus cum a stiut mai bine. Si intrebarea fireasca e- daca la scoala primim note si premii pentru cunostintele noastre, in viata de ce nu ne bucuram si de daruri palpabile, observabile, netemporare, dupa cate am trait si la cate am rezistat? Nu stiu. Nimeni nu stie. Se pare ca nu trebuie sa stim acum. Trebuie sa ne abandonam, sa ne lasam sa curgem, sa ne iertam, sa ne iubim, sa ne simtim vulnerabili si sa ardem pana la ultima picatura de ceara fina, sa asteptam apoi-cine sau ce ar refolosi ceara de la o lumanare de mult stinsa, pentru a scoate ce e cel mai luminos in ea? Cu siguranta cineva care vede dincolo de aparente, care vede puzzle-ul intreg, dar pentru asta e nevoie de perspectiva in sine, oamenii trebuie sa se priveasca pe ei insisi. Asta le doresc. Le doresc mai mult decat mie. Le doresc sa isi deschida ochii. Eu ard si ma tot cufund in stele, desi cu atatea neintelese, spulberate, redobandite. Voi, care inca simtiti ca aveti putere acum, nu o irositi. E bagheta voastra! Am incredere, Viata! Si astazi, in prag de Luna Noua, imi setez cateva mici teluri, sper eu care se vor realiza, nu neaparat usor, ci eficient: 1.Invata. Invata. Invata. Visurile tale te asteapta chiar mai sus de stele. 2. Ca sa le poti cuprinde cu ambele maini, coboara din stele si simte frigul, haosul, delirul, durerea, singuratatea. Abia apoi urca si multumeste. 3. Nu lasa o secunda sa iti sece energia si tot ce ai mai pretios in tine. 4. Iarta-te. Lupta cu ostilitatile lumii care te fac asa fragila! 5. Iubeste. Orice. Oricat. Oricum. Oriunde. Dar ai grija de sufletul tau, merita protejat. 6. Ai incredere. Universala. Asa sa fie si asa este!

0 notes

kadiay · 7 years

Text

Săptămâna trecută am avut 1 oră de sală, 2 excursii pe munte și una în oraș; în total am făcut 118560 de pași pentru 76,7 km. Adică în medie, pe zi am făcut 16932 de pași pentru cca 10.96 km zilnici. Pe scurt, cred c-a fost una dintre săptămânile bune, mai ales că am recuperat ora pierdută la gim și, comparativ cu săptămâna trecută am ieșit mult pe plus.

Luni

De obicei, luni este zi aglomerată la slujbă și cu destul de puțin timp liber, mai ales că seara o petrec în fața televizorului, la Game of Thrones, după ce am încălzit ceva rapid din frigider, cum ar fi ardei umpluți. Kilometrajul a fost similar cu lunea trecută: 5,4 km și 8679 de pași.

Marți

Am avut programată o oră de HIIT la Barrys Bootcamp, dar am plecat prea târziu de la slujbă și n-am mai ajuns. Fiind o zi frumoasă, cum rar se întamplă, am hotărât să mergem pe unul dintre cei mai accesibili munți din oraș, mai degrabă un delușor-parc amenajat în centrul urbiei (Floyen). Urmarea, 11.5 km și 18400 pași pentru o zi de marți. Seara am încălzit niște crochete de pește peste legume la cuptor.

Miercuri

Miercuri am avut o zi plină de draci în lab și am înjurat din greu sistemul norvegian de joc politic pentru orice. Ești prins că vrei să faci ceva și te folosesc fiecare pentru a-și atinge scopul, călărind pe spinarea ta. Nu este doar norvegian, îmi aduc aminte de șefii mei din Elveția, tot așa era, doar că acolo parcă lumea era mai grijulie la aparențe. Timp liber aș fi avut, dar chef deloc, așa că am atins doar 2.8 km și 4586 pași.

Joi

Din nou zi de HIIT la Barrys Bootcamp, adică „core day”, de data asta am ajuns la timp și chiar m-am întâlnit cu o colegă. În numere, 13.5 km / 20161 pași și din nou cina simplă, cu crochete de pește și legume la cuptor.

Vineri

Vineri am avut niște prieteni în vizită pentru cină și jocuri, așa că din nou o zi „obișnuită” în numere: 4.1km și 6600 de pași.

Sâmbătă

Am hotărât să mai ardem niște calorii prin oraș, pe un traseu nou, spre un magazin de mobilă pentru a mai face niște cumpărături. Traseul s-a dovedit a fi mai scurt decât mă așteptam, așa că ne-am întors tot pe jos. Am avut chiar și timp să prepar un somon cu sos de soia și legume la cuptor cu brânză brie. În total 22 km și 33392 de pași – cea mai bună zi a săptămânii.

Duminică

Am plecat pentru un traseu scurt și ușor spre vechiul drum poștal, unde n-am mai ajuns pentru că am făcut dreapta, în sus, spre Rundeman. Versiunea noastră a fost mai dificilă, majoritatea drumului fiind cu urcuș, lucru pus în evidență de restul oamenilor de pe traseu care făceau traseul invers, cu coborâre. Mare parte din traseu trece printr-o pădure cu pini, iar ziua fiind destul de innorată, aveam impresia că merg pe înserat – o senzație ciudată pentru Bergen. Aici soare încă apune după ora nouă. Pe ceas: 16.9 km și 26742 de pași.

În concluzie, 4 zile din 7 mi-am atins ținta de 10000 de pași, dar în medie a fost o săptămână foarte bună.

Pentru măsurarea activității zilnice folosesc Apple Watch Sport, pentru greutate și grafice folosesc Health Mate App and Health App.

Jurnal de fitness (săptămâna 34/2017) Săptămâna trecută am avut 1 oră de sală, 2 excursii pe munte și una în oraș; în total am făcut 118560 de pași pentru 76,7 km.

#d-ale mele #dieta #fitness #jurnal #sport #timp liber

0 notes

stejarmasiv · 4 years

Text

O să fac o paralela poate neașteptată, din punct de vedere al legislației între eficiența unei sobe și Poșta Română. Cea din urmă are un regulament de funcționare vechi de câteva decenii în care normele și normativele ce reglementează intern buna funcționare a Poștei includ chiar și norma de fân pentru calul poștașului. Asta în condițiile în care imaginea unui călăreț cu tolba plină de scrisori poate fi cel mult ceva pitoresc, demn de fotografiat de către turiștii ce ajung în cătunele pierdute din creierii munților, unde un astfel de poștaș ar mai exista.

La fel stăm cu legislația și în domeniul sobelor care ard biomasă. Dacă aș vorbi doar de eficiența unei sobe ce se alimentează cu lemne ar fi neconform realității, pentru că în 2020 biomasa este o denumire mai cuprinzătoare și include extrem de multe varietăți și forme. Wikipedia definește biomasa ca partea biodegradabilă a deșeurilor de origine vegetală sau animală. Realitatea ne arata că ardem aiurea resturi de vegetație, agricole sau forestiere poluând gratuit și fără a utiliza energia acelei combustii, când am putea folosi cu cap această resursă de volum imens.

În domeniul sobelor și pentru calculul de eficiența unei sobe inginerii de instalații, constructorii sau artizanii meșteșugari au la dispoziție propria experiență sau lipsa acesteia completată de o legislație extrem de neactualizată, prost întocmită și ineficientă ca valori sau bază tehnică. Drept urmare folclorul este intoxicat cu supoziții, completat cu deducții și îmbogățit cu ziceri din experiența unor empirici care se referă la exemple proaste de instalații de ardere a lemnului și biomasei.

Dacă cineva a avut o vacanță distrusă de disconfortul termic cauzat de o sobă ce fumega, alimentată cu lemn ud sau verde va concluziona că sobele cu ardere sunt ineficiente și o alegere proastă. Dacă și copiii lor au fost parte din această experiență nefastă se vor transforma în predicatori împotriva soluției bazată pe sobe. Mai adăugăm ploaie și distanță până la depozitul de lemne și un topor neascuțit ca omul respectiv să fie profet în combaterea sobelor.

Pe de altă parte, cei care dețin o sobă in situ,ridicată pe baza unui proiect dimensionat corect, adaptat spațiului și construită bine, preferă să se bucure de alegerea făcută și nu vor să-și pună în cap o lume ca să le anihileze preconceptele bazate pe experiențe reale, dar de calitate proastă sau pe zicerile din burtă a unor ne-profesioniști.

Reglementările legale românești pe acest subiect au nevoie de actualizări și se impune o consultare cu forurile din domeniu existente în țările Europei, inclusiv adaptarea la legislația UE.

Ca să pornim de undeva cu argumentarea pentru eficiența unei sobe trebuie să statutăm din capul locului că majoritatea incintelor în care se arde ceva sunt vechi, neperformante, privite ca o soluție înapoiată adoptată de oameni săraci ce locuiesc în condiții sub standardul de confort mediu acceptat. Sărăcia nu e singurul motiv pentru a arde lemne cu miros și fum în locuință, mai este și ignoranța sau nepăsarea.

Poate de aceea s-a ajuns la elaborarea acelui Raport de către Consiliul Concurenței, pe care media l-a interpretat ca fiind un îndemn la a renunța la sobe și trecerea în masă la gaze – Raportul emis de Consiliul Concurenței despre lemnul de foc. În realitate, raportul semnalează calitatea îndoielnică și eficiența slabă a instalațiilor de combustie a biomasei existente și încă utilizate în mod curent în România. Se recomandă îmbunătățirea acestora, concomitent cu adoptarea unor soluții de izolare a locuințelor plus eliminarea pierderilor de căldură prin punți termice.

Șemineele și sobele din casele nou construite nu pot reprezenta procentual un număr însemnat comparativ cu numărul celor aflate în localitățile rurale, vechi sau cu randament scăzut. Puneți sobele metalice de-o parte și termoșemineele de cealaltă parte a balanței. Va mai dura decenii până când vor dispărea sobele vechi și se vor înlocui cu variante eficiente. Statul nu poate interveni aici pentru că este primul care nu respectă și nu-și permite să actualizeze, așa cum impune Europa și grija pentru mediu, propriile instalații de încălzire din locațiile pe care le păstorește.

Legislație – eficiența unei sobe

Cronologic avem astfel :

1. Un normativ în vigoare – C107/1 din 2005 La pagina 27, Tabelul 7.5 (aprobat in 2005) în Romania puterea calorica a lemnelor de foc este considerată de 1 kWh/litru sau 1000 kWh/mc, iar emisiile de CO2 reprezinta 0,36kg/kWh sau 360 g/kWh. Că să fie adevărate, ar trebui ca lemnul aruncat în gura sobei să aibă umiditate 100%.

Eu m-aș uita strâmb la cineva care mi-ar spune că dintr-un metru cub de lemn obțin 1000 de kW. Sunt necesare mai multe detalii, iar cineva părtinitor poate folosi această valoare ca argument contra sobelor.

Revin, nimeni nu pune pe foc lemn verde atât de ud, încât curge apa din el. Chiar și dacă este verde, cu o umiditate de 50 % tot are peste 2kWh/kg. Peleții sunt cei mai eficienți, cu valori de 5kWh/kg, dar lemnul uscat natural minim de 2 ani cu umiditate sub 20% ajunge la o putere ce depășește 4kWh/kg.

Tot din legislația românească mai am două fascicole

o comparatie pe partea de Putere calorica, atunci conform SR EN ISO 17225-5 (aprobat in 2014) lemnele de foc sparte si stivuite cu un continut de umiditate de 15% (conform SR EN 15544-2009 in sobe NU se accepta decat lemne cu umiditate de cel mult 17%) au un continut de energie de 1798 kWh/mc stivut sau aproximativ 1800 kWh/mc stivuit.

pe partea de Emisii de CO2, conform Ordinului nr.2641 din 2017 in Romania incalzirii cu lemne de foc i se atribuie o valoare a factorului de emisii CO2 egala cu 0,019 kg/kWh sau 19 g/kWh (Tabelul nr.2, pag.11) Acest ordin rectifică inadvertența unităților de măsură încrucișate folosite la C107/1 din 2005.

Publicarea acestor valori incomplet explicate sau greșit utilizate dezavantajează sobele cu biomasă în favoarea soluțiilor industriale cum sunt centralele pe gaz.

Ecologiștilor le amintesc că biomasa este neutră din punct de vedere CO2, emană atât cât vegetația a captat în timpul creșterii. Emisiile de particule PM2,5 depind extrem de mult de eficiența unei sobe, de calitatea lemnului emis dar și de utilizarea corespunzătoare, adică arderea cantității utile de combustibil, nu mai mult. Arderea corectă a lemnului și folosirea sobelor nu e ceva cu care ne naștem, ci trebuie învățat și respectate anumite reguli.

youtube

Europa are multe organizații, entități profesionale sau guvernamentale, spații de discuții comune și directive aprobate sau în curs de implementare care se ocupă de sobe.

Avem două concepte sau linii de viitor cuprinse în standardul nZEB și ECOESIGN 2022. Principalele organizații de profil sunt: CEFACD ( Comité Européen den Fabricats de Chauffage et de Cuisine Domestiques) , alături de SIA (Alianța Industriei Constructorilor de Sobe) și de VEUKO ( Platforma europeană a constructorilor de sobe zidite și teracote)

România are reprezentanți la Veuko, a participat la conferințe și este membră, însă alături de Moldova sunt singurele care nu au organism desemnat și menționat ca fiind reprezentativ acolo, pentru țara noastră. În imaginea de mai jos vedeți că sub numele țării noastre și sub al Moldovei nu sunt trecute alte informații. Click pe imagine ca să vă convingeți.

Veuko members

Avem reprezentanți, care s-au întâlnit cu ceilalți europeni la Veuko, unde ASFOCH reprezentată prin dl Bălșoianu ( Asociația coșarilor) și Andrei Leșan (inginer de instalații termice) au fost primiți cu speranța coagulării unei voci unitare. Încă nu s-a realizat o congruență, din motive firești nației noastre.

Sper ca demersurile începute să dea rezultate și oamenii care sunt preocupați și pasionați de aceste treburi să ducă la bun sfârșit ceea ce intenționează. Anul trecut am văzut mugurii unui început și am cunoscut persoane absolut fantastice ca și caracter și bună intenție, profesioniști din acest domeniu care vor și merg pe un drum. Avem specialiști suficient de altruiși și pasionați de sobe care își doresc să contribuie la stabilizarea acestei nișe pe reguli, legislație și conduită profesională clară și eficientă. Aceștia deja influențează breasla sobarilor din România să prindă formă, oferind sfaturi ori sprijin tehnic și informativ celor interesați să facă parte din viitoarea reprezentantă a României în fața Europei, pe segmentul sobelor.

Imagine din 2017

Precizez că Ecodesign 2022 este alături de nZEB declarația Europei în demersul ferm de a reduce emisiile și de a folosi energia eficient. Încălzirea locuințelor și spațiilor utile consumă cea mai mare cotă și constribuie cel mai mult la poluare dacă ne raportăm la necesarul energetic. Aici, orice îmbunătățire se simte considerabil și Europa merge deja în direcția eficientizării. Nu s-a pus în Europa niciodată problema eliminării sobelor și a instalațiilor de generare a încălzirii prin ardere de biomasă, ci s-au instituit reglementări care să oblige noile construcții să nu perpetueze tehnici și practici ineficiente, așa cum spune și Raportul Consiliului Concurenței menționat mai sus.

Ecodesign 2022 – eficiența unei sobe

Ecodesign 2022 în domeniul sobelor impune un minim de 80% eficiență a arderii. Nici JØTUL, cea mai veche firmă care construiește sobe neîntrerupt de peste 150 de ani nu are încă pe pagina sa multe modele peste 80%, dar este foarte aproape, la 77%. Englezii au adoptat Ecodesign 2022 și după 1 ianuarie 2022, nu se va mai instala nici o sobă care să nu corespundă. Modificările la cele existente vor duce automat la obligativitatea de a respecta normele noi. În GB există lemn de foc cu eticheta Ready to Burn, care-l califică ca fiind cu umiditatea sub 20%, ceea ce reduce semnificativ poluarea și garantează puterea calorică. Germanii oferă deja soluții prin HKI și în toate aceste țări respectarea legislației are și componentă de verificare și măsurare.

În România suntem departe și vom avea rezultate doar dacă ne dorim, individual acest lucru. Legea este cel puțin vagă, nu există mecanisme de verificare și fiecare om preferă o economie de costuri, fără să fie conștient că contribuie la poluare. Nu ne afecteaza acum, aici, nu ne verifică cineva, nu ne interesează. În Germania coșarul vine și își face treaba, aducându-ți factura fără să îi fi solicitat serviciul. Încearcă să nu o plătești sau să te sustragi respectării legii, sunt repercursiuni dure. Dar nu o face nimeni …

youtube

Exemplu concret pentru eficiența unei sobe

Din discuțiile tehnice pe acestă temă caut să obțin o previziune asupra unei soluții tehnice pe care intenționez să o aplic personal. Voi construi o casă de maxim 120 de mp utili, pe structură din lemn, P+M, izolată cu echilibru între costuri și materiale. Vreau o sobă cu lemne amplasată central, o cameră tehnică cu puffer, apă caldă dintr-un boiler electric, sistem de ventilație cu recuperarea căldurii și aclimatizarea sursei de aer prin pământ, masă termică de înmagazinare a căldurii în pereții despărțitori interiori. Poate panouri solare pentru energie electrică și termică, care să asigure minimul de funcționare a ventilației.

Calculul pe care sper să-l pun în practică arată schițat în mare așa :

Cazul 1 – fara sistem de ventilare cu recuperarea căldurii – soba de 3750 de kg, consum anual de lemn 3375 kg de lemn, 2 focuri in 24 de ore cu o incarcatură de cca 18 kg de lemn de foc.

Cazul 2 – cu sistem de ventilare și recuperarea căldurii – soba de 1875 de kg, consum anual de lemn 1500 kg, 2 focuri in 24 de ore cu o incarcatura de cca 9,5 kg de lemn.

Ambele scenarii asigură confort termic in limitele legislației, cu valoarea amplitudinii de oscilatie a temperaturii aerului interior de 0,161, respectiv 0,080 K, sub limita impusă de 1K. Menționez că performanța izolației – 20 cm sub placa de sol, 20 cm la pereți, 40 cm la planșeul peste ultimul nivel și tâmplărie cu U sub 1,0 W/(mpK) cumulată cu sistemele adiacente ce contribuie la evitarea pierderilor de aer cald fără sacrificarea nivelului de oxigen sunt vitale și influențează clar dimensiunea sobei.

Materiale puțin cunoscute – steatita

Citind informații despre acest material și utilizarea lui, s-ar putea să aflați lucruri interesante. Wikipedia zice că păstrează căldura ca nici un alt material și se prelucrează foarte ușor. Se exploatează în Finlanda, Brazilia și încă câteva țări în lume. Este folosită atât de sobari cât și de sculptori.

Ca să știi – Statuia lui Cristos de la Rio de Janeiro este acoperita cu steatită, iar capul a fost sculptat de românul francofonizat Gheorghe Leonida, acum aproape 100 de ani.

Prietenul meu Adi Cramăr are o astfel de sobă, din steatită ( în engleză soapstone) și abia acum am înțeles detaliile alegerii sale. Am citit că are capacitatea de reținere a energiei termică de 4x mai mare decât șamota convențională. Mărcile consacrate au în oferta lor astfel de produse, le puteți căuta sub forma ”Soapstone Stove” și costa ceva bănuți, dar nici pe departe o avere.

Am apreciat foarte mult modelele de la NunnaUuni sau Tulikivi, dar sunt și producători italieni care includ steatita în produsele lor. Sunt branduri care fac teste și oferă fișe tehnice și documentații foarte cuprinzătoare. Valorile trecute acolo nu sunt întâmplătoare, ci stabilesc noi limite superioare de calitate. Să afirmi ca producător despre produsul tău că depășește toate cerințele internaționale înseamnă ceva. Parcurgeți fisele tehnice de mai jos vă rog.

Tulikivi

Nunnauuni

Peste 80 % eficiență, foc de 3 ore cu 16 kg de lemn care radiază căldură timp de 36 de ore – extras din descrierea unei sobe de la Nunnauuni.

Cuptor încorporat și sursă de aer externă.

Eficiența unei sobe în România

Să știți de la mine că și în România se pot construi astfel de sobe, zidite, cu teracotă sau nu, cu caracteristici foarte bune, excepționale. Sobele in situ, cu acumulare de căldură, sunt construite la fața locului sub forma unui unicat cu performanțe perfect adaptat spațiului pe care îl deservește. Trebuie asociate cu un coș de evacuare a fumului certificat și mai ales dimensionat să facă un tandem performant. Partea estetică este al treilea factor unde proprietarul are libertatea de a se exprima liber, în funcție de preferințe.

Nu toate sobele cu acumulare de căldură trebuie să fie din teracotă, deși asociem des cahlele cu acest tip de soba. Cărămida poate fi vizibilă, nefinisată sau chiar tencuită. Exemplele de mai jos sunt realizate de Csomi Csomor.

Csomi Csomor – specialist sobar

Chiar și autoritățile s-au inspirat din practică, iar Raportul Consiliului Concurenței menționează site-ul www.sobe-eficiente.ro ca inspirație pentru date actuale.

Soba Mircea Cernat Sobe-eficiente.ro

Una dintre aceste caracteristici, discutata cu inginerul de instalații, este că în condițiile a două focuri la interval de 12 ore se poate obține o variație a temperaturii interioare de 0,1 grade, în jurul valorii dorite. Adică vrei 22 de grade în casă, cu soba, fără termostat, stai la maxim 22,1 sau minim de 19,9. Pare neverosimil? Calculele arată că se poate și s-au realizat deja efectiv practic astfel de soluții termice. Aștept cu înfrigurare să mă bucur și eu de o asemenea sobă, dar mai durează.

Acumularea cunoștințelor necesare luării unei decizii în această privință este extrem de importantă pentru a înțelege eficiența unei sobe bine proiectată, bine realizată și câștigul de confort, plus protejarea mediului din exploatarea ei. Vă stau la dispoziție cu toate informațiile de care dispun, vă voi oferi contacte către specialiștii pe care îi cunosc, voi aprecia orice contribuție adusă acestui domeniu, din partea celor care ăși doresc să vadă flăcările arzând pentru confortul lor, cu responsabilitate pentru mediu.

Numai bine, oameni buni!

Eficiența unei sobe – între adevăr și mit O să fac o paralela poate neașteptată, din punct de vedere al legislației între eficiența unei sobe și Poșta Română.

#biomasa #Eficiența unei sobe #lemn de foc #soba pe lemne #sobe cu acumulare de caldura

0 notes