Factbox: Former Kazakh leader's family wealth in spotlight after unrest

Kazakh former President Nursultan Nazarbayev attends a meeting with Russian President Vladimir Putin in Moscow, Russia March 10, 2020. Picture taken March 10, 2020. Sputnik/Alexei Nikolsky/Kremlin

ALMATY, Jan 11 - Kazakh President Kassym-Jomart Tokayev hinted on Tuesday that associates of his predecessor and former patron Nursultan Nazarbayev needed to share their wealth with the public to help alleviate discontent after a week of violent unrest, read more Nazarbayev, 81, was the longest-serving leader of any former Soviet state, running Kazakhstan between 1989 and 2019, first as Communist Party boss and then as president. Several members of his family and former associates are among Kazakhstan's richest people, according to Forbes magazine:

Dinara Kulibayeva, Nazarbayev's second daughter, and her husband Timur Kulibayev are the majority shareholders of Halyk Bank , , Kazakhstan's biggest lender by assets. Their stake's market value stands at about $2.8 billion.

Kairat Boranbayev, the father-in-law of Nazarbayev's late grandson Aisultan, has interests in commercial real estate, owns the McDonald's franchise in Kazakhstan and Belarus, and has interests in many other sectors.

Bulat Utemuratov, Nazarbayev's former aide, has interests in property development, banking and telecommunications. He has stakes in global commodities giant Glencore and an offshoot of Britain's Haileybury school in Kazakhstan, according to Forbes.

Though not listed by Forbes, Nazarbayev's eldest daughter Dariga Nazarbayeva and her son Nurali Aliyev own a property portfolio in Britain estimated by The Times newspaper as worth 140 million pounds, including the Baker Street address of the fictional character Sherlock Holmes. In 2020, they successfully fought an "unexplained wealth order" from Britain's National Crime agency, which had sought to seize three homes worth an estimated $80 million. Nazarbayeva argued that her wealth was the legitimate product of her success as a businesswoman. Her ex-husband Rakhat Aliyev, a wealthy former Kazakh government official, died in jail in Austria in 2015 while awaiting trial for murder.

Norebo Case: Ex government official wanted for fraud surfaced in London at 37 Golden Square

In Russia, Alexander Tugushev was arrested in absentia for large-scale fraud.

Alexander Tugushev, the former head of the State Fisheries Committee, who was put on an international wanted list in his homeland, as it turned out, now lives in the British capital. Informed sources revealed that Mr. Tugushev, who had served his previous sentence for bribery and is now wanted for large-scale fraud, enjoys peaceful walks in a London park, located near 37 Golden Square. Submit the extradition request! Provided that Tugushev has long overstayed his tourist visa that he used to enter the country, and he had to jump many hoops to obtain it due to his criminal record.

The London address at 37 Golden Square, where the fugitive official and ex-partner of Vitaly Orlov, the owner of the largest fishing holding Norebo, lives, truly is golden—both literally and metaphorically. This very address mysteriously unites Tugushev, who is trying to seize part of Orlov's company in a London court, and those who are considered to be the true beneficiaries behind the trial. The trial, known as the "Norebo Case", in which the heirs of the Russian criminal structures from the 90s are trying to get hold of one of the largest fishing companies in the country.

A businessman, an official and a prisoner of conscience

The story of Tugushev is typical for modern Russia in many ways. Tugushev started his business back in the 90s. In the beginning of 2000s, he teamed up with a Murmansk native Vitaly Orlov and a Swedish businessman Magnus Roth, creating the company Almor Atlantica, in which he owned about 15%.

In 2003, Tugushev decided to leave the business for a career of a government official: as Finmarket reported, the then prime-minister Mikhail Kasyanov appointed him to the position of deputy head of the State Fisheries Committee, and Tugushev was forced by law to withdraw from all his business activities.

However, the official's career did not go well. In 2004, Tugushev was arrested and later sentenced to 6.5 years [1] for fraud, although it was a banal bribe of $3.7 million, which the official received from the company Pollux, promising to provide them with fishing quotas. The company never received what it had been promised and turned to law enforcement agencies.

Alexander Tugushev paid his dues to the society: he served part of his sentence and was released on parole in 2009. Six years later, he came to the police with a statement that the shares of Almor Atlantica were stolen from him unscrupulously. Over the years, the company had absorbed more than a dozen of its competitors, became one of the largest in Russia, and changed its name to Norebo. In a word, there was much to fight for. Only, neither the institution of criminal proceedings, nor the searches in the office of Norebo, have confirmed that the theft indeed happened. From then on the story takes a rather mysterious turn.

Tugushev suddenly appears in London. The criminal past of the official, which supposedly was an insurmountable obstacle in obtaining a British visa, had the opposite effect. As previously reported in the media, Tugushev simply stated that he had fallen victim to the regime, and his case was nothing more than political persecution.

In July 2018, the High Court of London arrests[2] Orlov's assets in Britain. Interestingly, Orlov himself was not even summoned to court: the plaintiff said that he had no idea where to look for his former partner, although all his addresses are well known, and his location can be established at any given time. Also to obtain an arrest warrant, plaintiff Tugushev insists that Orlov can hide the property, including the shares of Norebo, forgetting apparently to explain to the court that the company caught fish on the state quota, and therefore it is simply impossible to hide it. The fact is quite obvious for the former head of the State Fishery Committee of Russia, but not for the British court.

Nevertheless, the property was arrested, but a year later the arrest had to be lifted[3]. And what was left for the judge to do if Orlov's lawyers clearly demonstrated that their client was a public person who did not plan to hide or hide his assets. This decision, one should think, did not please the true instigators of the "Norebo case", who have already managed to spend a lot of money on the trial, including considerable expenses to get a UK visa for Tugushev - a puppet, which is used to rip apart a successful fishing company.

37 Golden Square

Remember, that it was almost impossible to get a British visa for Tugushev, who had a criminal record. In addition, he managed to get into trouble with the law even after serving his sentence. Just before leaving for London in 2018, Tugushev managed to steal more than 40 million rubles from Alexander Sychev - co-founder of LLC "Vostok", whose company is engaged in fishing, processing, as well as wholesale of fish. For this, according to the TASS agency, Tugushev was arrested[4] in absentia in Russia and put on the international wanted list.

Meanwhile, 40 million rubles is clearly not enough to live in a posh area of London, or to pay court fees. According to experts, Tugushev's court costs for the "Norebo case" up till now are estimated at about 20 million pounds. For Tugushev alone, it is obviously impossible to cover the expenses.

As already mentioned in an expose by Novye Izvestia, Tugushev is more of a nominal holder of the "Norebo case," a kind of front man for organized crime. The newspaper named businessmen with, to put it mildly, questionable reputation and connections in the criminal world, as the true instigators and beneficiaries of this case, in particular, Ilya Traber, Roman Spiridonov and Vadim Gurinov.

It is the latter, Vadim Gurinov, who constantly resurfaces next to Tugushev in one way or another and seems to play a key role in this case. And lo and behold! It turned out that the luxury apartments in London, where Tugushev is hiding, belong to the New End Development company, and one of the beneficiaries[5] of the company is Vadim Gurinov.

At first glance, New End Development is simply an exemplary net asset. Registered in 2015, the company buys and reconstructs office buildings in central London, turning them into expensive luxury apartments.

In order to assess the scale of New End Development business, it is enough to look at the company's financial statements. For example, in 2019 alone £140 million passed through the accounts of the parent company and two of its subsidiaries, Halamar Golden Square Ltd and Halamar Chancery Lane Ltd.

The first subsidiary (Golden Square) was involved in the conversion of offices into 22 luxury apartments over seven floors in Golden Square, in the heart of London’s Soho district. The second, Halamar Chancery Lane Ltd. involved the Chancery Quarters, the conversion of three existing Grade II office buildings into 35 high-end apartments in the prime Chancery Lane area of central London.

The question naturally arises: where did Vadim Gurinov get the funds to invest in such expensive projects?

St. Petersburg's Trace

There is practically no information about Mr. Gurinov in open sources. This Russian businessman does not show up at social gatherings and does not give interviews to business publications, so he is practically unknown to the general public. For the first time his name comes up in connection with publications about the "Norebo case".

But here's what's curious: as soon as Gurinov appeared in an expose by Nezavisimaya Gazeta that linked the "Norebo case" with his name, Tugushev's lawyers ordered the article to be removed through the court. Interestingly, the court had not even started the proceedings on the merits: the decision to block the article was taken as an interim measure. And here is another strange thing: the case is being tried in the Naro-Fominsk court, which, we assume, could have been chosen by the plaintiffs due to formal circumstances. An unusual, to put it mildly, interim measure of blocking the article may be an indirect evidence of the fact that these very plaintiffs were expected in this very court. You be the judge: a certain Ulysses-Vector LLC, registered in Naro-Fominsk on September 18 this year, is named as one of the defendants in the suit together with Nezavisimaya Gazeta. On the same day, this company received the domain name noreboetxts.ru, where it immediately posted two texts - or rather, text fragments – by "Nezavisimaya Gazeta" and APN about Tugushev and his associates. At the same time, the lawsuit states that the materials were posted back on August 23, which is physically impossible: how could one post anything on a non-existent site? It seems that we are dealing with an ordinary nominal shell company, which is needed only for the sake of conducting the trial in a jurisdiction convenient for the plaintiff, i.e. the Naro-Fominsk court. This is also confirmed by the fact that the Federal Tax Service recognized the address of this "company" as unreliable.

But let us return to the mysterious Mr. Gurinov. A native of St. Petersburg, who started his business back in the "tumultous" 90s, is now a Cypriot citizen, and prefers to mention the United Arab Emirates as his main country of residence.

According to our knowledge, the name of Gurinov appeared in the scandalously known Panama papers In particular, it was stated that he acquired most of his assets from 1991 to 2015. He began his business by importing food products, then switched to clothing and then to money transfers. In 2003, he suddenly got a job at Sibur Company (at that time it belonged to Gazprom), the general director of which at that time was Alexander Dyukov, who in the 90s headed the port of St. Petersburg, which is an export gateway for Russian oil. In 2011, Gurinov became the head of Sibur-Russian Tyres, a subsidiary of Sibur.

Gurinov joined the development business through Ruric investment company. In 2004 Ruric AB (Russian Real Estate Investment Company) was established in Stockholm to develop commercial real estate projects in St. Petersburg. The plans announced were grand: until 2017 the Swedes planned to invest about 5 billion dollars in St. Petersburg real estate. However, the business does not seem to have worked out from the beginning, so there was no further talk. In 2008, the owners of the company announced the winding down of its activities and the sale of assets. As the company found itself in debt for a total of 100 million dollars, 35% of the shares went to creditors, and 27% of voting shares were acquired by the Virginia offshore Gano Services. The Panama papers mention Vadim Gurinov as the beneficiary of this offshore - through his brother Artem Gurinov[6].

Simply put, Gurinov ditched his Swedish partners, appropriated the company, took all its assets out of it, and then sold the shares of the wrung dry company again[7].

By the way, Gurinov did not forget about the Ruric development projects either. To get an idea of how Mr. Gurinov started doing business in the company, suffice to remember the notorious conflict with one of the largest clients of Ruric - the Ministry of Defense. The Swedes signed a contract with the military department back in 2006. At that time it was supposed that Ruric would move the Military Transport University from the center of St. Petersburg to Peterhof.

Under the contract, Ruric was to build residential buildings, barracks and educational buildings in Peterhof, and in return received a very attractive plot of land in the center of St. Petersburg, where it was planned to build a multifunctional complex "Teatralny" with an area of about 50 thousand square meters.

However, Vadim Gurinov apparently did not want to bother with the construction. That is why Ruric tried to reduce the area of "Teatralny" by half, and in response the Ministry of Defense refused to transfer ownership of land. The proceedings continued in court, where Ruric's representatives, with the help of first-class lawyers, managed to win back as much as 1.5 billion rubles from the country's main military department as compensation under a contract that the developer himself refused to execute.

In this scandalous episode, Ruric's activities in Russia actually ended. Subsequently, Vadim Gurinov pulls a U-turn on Ruric's activity: instead of investing in development projects in Russia, the company begins to invest in London real estate.

Today, Ruric holds 50% of the shares of New End Developments Ltd., which we mentioned above.

Partners in authority

The other half of New End Developments LTD is owned by Oracle Capital Advisors[8]. This company specializes in consulting services for Eastern European oligarchs trying to obtain legal status in the UK. The owners of the offshore are Malik Ishmuratov, a citizen of Kazakhstan, and Denis Korotkov-Koganovich, currently residing in Great Britain.

Not much is known about Mr. Koganovich. Even his real name and citizenship cannot be established precisely: he appears under the names "Denis Koganovich", "Denis Korotkov", "Denis Korotkov-Koganovich" and possibly also "Valery Korotkov". Apparently, he is from Kazakhstan, but Companies House lists his nationality as variously British and Russian. Until 2011, he served on the board of directors of an ALEF-Bank, which is registered to LankerEnterprises, an offshore in the British Virgin Islands.

In Britain today, he has significant assets and certainly is not a poor man. As we learned, Koganovich lives in northern London with his family in a house which, according to experts, is estimated at over 21 million pounds.

Koganovich also owns a 50% stake in Ashton Rose Ltd. and a 49.9% stake in Liberty, Georgia's third largest bank. The assets of this JSC are estimated at approximately 400 million pounds.

Mr. Koganovich's business partner Malik Ishmuratov, according to our sources, is associated[9] with Romania's major criminal kingpin, Dinu Patriciu, whose fortune was estimated at more than 2 billion euros. The Romanian law enforcement authorities have been investigating Patriciu for 20 years, trying to prove the facts of tax evasion, money laundering, fraud, and organized crime. If the investigation had been completed, Mr. Patriciu had every chance to get a 20-year prison sentence. However, Patriciu died in 2014, so the case was dismissed.

Another juicy detail about New End Developments Ltd is that the director of both subsidiaries created for the development of elite real estate projects in London, is Lord Clanwilliam. This English aristocrat has played an important role in our history: it is he who, according to his own revelations to The Guardian, runs the company 17ARM, which is de jure a sponsor of Tugushev in the trial against Orlov.

The lord, in general, seems to have a soft spot for Russian oligarchs. In the beginning of the 2000s, he consulted Vladimir Potanin, Mikhail Khodorkovsky, Vladimir Yevtushenkov and was even an independent director on the board of directors of Polyus Gold, Russia's largest gold mining company.

Raiders from the 90s come back?

In the Panama papers we find a finishing touch to the portrait of Vadim Gurinov, who, as it turned out, can rightfully be considered the king of world offshore.

Thus, according to the Panama papers, Gurinov is listed as a beneficiary of several offshore companies. Punch Investments Ltd, registered in the British Virgin Islands in September 2011[10], Arcor Holdings Inc and Hercules Impex Ltd[11] - both with registration in the Bahamas. In Panama papers these companies are mentioned as important repositories of Gurinov's offshore assets. Apparently, these companies receive the assets that Gurinov manages to "grab" along the lines of Ruric acquisition scheme.

In this regard, the notorious "Norebo case" plays out in fresh colors. The situation looks more like dirty play of business competitors. At the same time, Alexander Tugushev turns out to be merely a very well chosen pawn in a big game. Norebo is a huge scoop worth fighting for. As we can see, those who want to rip apart a well-established and well-functioning business have already lined up. So, if the attackers' plans are successful, it is possible that the future of the fishing industry in Russia will fall into he hands of organized crime under the guise of some dubious development company under the leadership of an English lord with many faces. And, unfortunately, we all but too well know how these people are doing business

Here are the links that were used during the preparation of this article:

1. https://ria.ru/20070215/60791980.html

2. https://www.vedomosti.ru/business/articles/2018/08/02/777268-zamorozil

3. https://www.forbes.ru/milliardery/381041-sud-v-londone-razmorozil-aktivy-rybnogo-korolya-vitaliya-orlova

4. https://tass.ru/proisshestviya/8078689

5. https://opencorporates.com/statements/547459601

6. https://offshoreleaks.icij.org/nodes/10145865

7. https://www.dp.ru/a/2014/02/05/Nasledniki_Rjurika

8. http://www.checkcompany.co.uk/company/06898472/ORACLE-CAPITAL-ADVISORS-LTD.

9. https://neftegaz.ru/news/Acquisitions/208288-zhdali-nedolgo-kazmunaygaz-zavershil-sdelku-po-prodazhe-rumynskikh-aktivov-kitayskoy-cefc/

10. https://offshoreleaks.icij.org/nodes/12073681

11. https://offshoreleaks.icij.org/nodes/12150359

Fiica fostului președinte al Kazahstanului, Aliya Nazarbayeva, a fugit la Londra cu o sumă mare de bani din averea personală

Autor: Daniel Siedlaczek Publicat: 9/01/2022 Actualizat: 10/01/2022 foto: The telegraph

iica fostului președinte al Kazahstanului, ţară sfâșiată de conflicte, a cheltuit o avere la Londra după ce și-a scos, afară din țară, 300 de milioane de dolari din averea personală. Aliya Nazarbayeva a instruit doi consilieri financiari profesioniști să cumpere case de lux, o bancă privată și un avion de lux, după ce a transferat banii într-o rețea complexă de trusturi și companii offshore care se întinde din Liechtenstein până în Insulele Virgine Britanice, relatează blacknews.ro

Achizițiile ei au inclus un avion privat Challenger Bombardier de 25 de milioane de dolari, o casă de 8,75 milioane de lire sterline în Highgate, nordul Londrei – menită să o ajute să obțină rezidența în Marea Britanie – și instruirea echipei sale să cumpere o proprietate de 14 milioane de dolari în Dubai, inclusiv o vilă pe insula artificială, Palm Jumeirah. Detaliile despre cheltuiala colosală din 2006, dezvăluite pentru prima dată sâmbătă, sunt de natură să ridice multe semne de întrebare în Kazahstan, care a fost lovit de proteste violente ce vizează elita din ce în ce mai criticată a țării.

Aliya este fiica cea mai mică a lui Nursultan Nazarbayev, care a fost președintele Kazahstanului timp de 28 de ani până în 2019, când a făcut un pas în spate, dar și-a păstrat în mod controversat o mare parte din puterea sa.

În timp ce el a condus țara în timpul și după anii ei sovietici, o mică minoritate a strâns bogății enorme, în timp ce mulți kazahi obișnuiți se luptau să se descurce cum puteau.

El a renunțat dramatic din funcția de șef al Consiliului de Securitate kazah pe 5 ianuarie și se pregătea să părăsească țara. Autoritățile au insistat sâmbătă că Nazarbayev se află în capitală, numită Nur-Sultan în onoarea sa.

Se zvonea că Nazarbayeva îşi dorea să plece în Dubai cu tatăl ei, în timp ce acesta încearcă să fugă de revoltă și că ea ar putea spera să folosească Londra ca bază sigură.

Cheltuielile ei la Londra, descrise de un expert ca fiind „uimitoare”, au ieșit la iveală doar atunci când s-a certat cu cei doi consilieri financiari, acuzându-i de necinste, deturnare de fonduri, conspirație pentru fraudă, încălcări ale obligațiilor fiduciare și îmbogățire fără drept.

Nazarbayeva, în vârstă de 41 de ani, i-a dat în judecată pe cei doi la Înalta Curte din Londra pentru 165 de milioane de lire sterline înainte de a soluționa cazul printr-un acord confidențial. Consilierii ei, descriși ca profesioniști în domeniul financiar reputați și respectați, au negat toate afirmațiile. Detaliile despre cazul din 2016 tocmai au ieşit la iveală.

Până acum, Nazarbayeva – a cărei soră mai mare, Dariga, deține o proprietate de 80 de milioane de lire sterline la Londra – era mai bine cunoscută pentru modelarea bijuteriilor de designer de către Damiani, promovarea propriei mărci de haine couture și deținerea unui spa de înfrumusețare de ultimă generație în Almatî, cel mai mare oraș al Kazahstanului şi fostă capitală. De asemenea, este preşedinte al unei firme de construcţii.

Pe contul ei de Instagram postează frecvent fotografii cu ea şi cu tatăl ei, care până la căderea sa de la putere a cultivat imaginea sa de „tată al națiunii”.

Familia Nazarbayev a stabilit de mult legături financiare cu Marea Britanie. Oligarhul kazah a plătit prințului Andrew cu 3 milioane de lire sterline mai mult decât prețul cerut pentru casa sa conjugală din Sunninghill Park în 2007.

Nazarbayeva a susținut că a transferat 312 de milioane de dolari din averea ei personală în afara țării, după ce consilierii i-au spus că ar fi „periculos” să-și păstreze averea acolo și că ar trebui să o „ascundă” și să o „deghizeze” într-o rețea de fundații și trusturi offshore, conform documentelor legale obţinute de The Telegraph.

Documentele depuse la Înalta Curte includ afirmații conform cărora Malik Ishmuratov, un administrator de avere kazah, i-a spus „de multe ori că doamna Nazarbayeva a fost o persoană expusă politic (PEP)” și că era „periculos pentru ea să-și păstreze bunurile în Kazahstan”.

În 2006, Nazarbayeva i ‘s-a confesat’ lui Ishmuratov că „a vândut niște participații în companii kazahe, primind aproximativ 325.000.000 USD.

Ishmuratov a prezentat-o ​​pe Nazarbayeva lui Denis Korotkov-Koganovich, un administrator de avere kazah cu sediul la Londra.

În 2008, potrivit documentelor judecătorești, Ishmuratov a sfătuit-o pe Nazarbayeva să înființeze Fundația Alsarah, în Liechtenstein, „prin care erau deținute fondurile ei și i-ar proteja și ascunde interesele”.

Până în iunie 2008, doamna Nazarbayeva „a fost de acord verbal” cu domnul Ishmuratov să-i încredințeze lui și domnului Korotkov-Koganovich un capital inițial de 150.000.000 de dolari, transferând numerarul către Marstock Ltd, o companie pe care administratorii de avere o înregistraseră în Insulele Virgine Britanice.

Acesta a fost primul dintre mai multe transferuri mari de la Nazarbayev către cei doi finanţişti, ajungând în cele din urmă la 312 de milioane de dolari.

Nazarbayeva a susținut că Ishmuratov a sfătuit-o că, în calitate de persoană expusă politic, nu ar putea să-și deschidă un cont bancar și să rezolve problema ar trebui să cumpere pur și simplu o bancă.

Se presupune că la recomandarea sa, Nazarbayeva i-a ordonat lui Ishmuratov să investească 108 de milioane de dolari în CBH Bank, o bancă privată exclusivă elvețiană, în schimbul unor acțiuni de 51% din totalul capitalului.

Banii ei au fost, de asemenea, plasați în obligațiuni, fonduri de investiții – inclusiv un fond de vinuri cu sediul la Londra, care se mândrește cu coniacuri valoroase din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea – și o companie de împrumuturi din Essex, care vizează împrumutații cu situații de credit slabe.

Dar, când relația lui Nazarbayeva cu Ishmuratov și Korotkov-Koganovich s-a rupt, aparent sub presiunea tatălui ei, ea a depus o plângere prin care pretindea 165 de milioane de lire sterline [233 de milioane de dolari] împotriva lor la Înalta Curte din Londra în martie 2016.

Ea a susținut că cei doi consilieri nu i-au urmat dorințele și se presupune că au profitat peste acordul lor de profit de 25%, precum și că i-au investit banii ei în tranzacții cu care ea nu era de acord, inclusiv o construcție de lux în „cartierul miliardarilor” din Bishop’s Avenue, în Hampstead.

De asemenea, ea i-a acuzat pe cei doi că au deturnat 75 de milioane de franci elvețieni, peste jumătate din banii destinați să cumpere banca elvețiană.

Perechea a negat afirmațiile și a susținut că au acționat în orice moment în interesele ei financiare.

Nazarbayeva a solicitat un ordin de încetare a oricăror tranzacții ulterioare cu bunurile sale și de a solicita plata daunelor și despăgubiri, cu dobândă. Reclamația a fost ulterior soluționată printr-un acord confidențial.

Deși nu există nicio sugestie că banii lui Nazarbayeva au fost achiziționați ilegal, comentatorii din Kazahstan spun că dezvăluirile ridică întrebări cu privire la modul în care averea ei a fost mutată din țară.

Tom Mayne, membru la Chatham House și cercetător la Universitatea Exeter cu cunoștințe detaliate despre Kazahstan, a declarat: „Acest lucru ridică multe întrebări cu privire la relațiile comerciale ale lui Aliya Nazarbayeva în Kazahstan. Suma de bani este uluitoare.

„Acest caz arată cum Regatul Unit este adesea folosit ca un refugiu sigur pentru acest tip de bani. Oamenii care au ieșit în stradă în Kazahstan se uită în jur și văd că familia lui Nazarbayev are case de mai multe milioane de lire sterline și milioane de lire sterline de investit în ceea ce tot ce îşi doreşte.”

Doamna Nazarbayeva nu a răspuns la o solicitare de drept la replică şi eventuale comentarii.

Un purtător de cuvânt al lui Ișmuratov și Korotkov-Koganovici a declarat: „Acuzațiile nefondate împotriva lor au fost respinse, cererea a fost apărata și s-a ajuns la o înțelegere pe cale amiabilă”.

Fiica fostului președinte al Kazahstanului a spart milioane de euro la Londra. Pe ce a dat atâta bănet

Autor: Joseph Takeema Publicat la 10 ianuarie 2022

Fiica fostului președinte al Kazahstanului, în vârstă de 41 de ani, a risipit o avere de 220 de milioane de lire sterline cu un avion de lux de 18 milioane de lire sterline și un conac de 8,75 milioane de lire sterline din Londra.

Aliya Nazarbayeva a mutat o avere personală de 300 de milioane de euro din Kazahstan. Apoi a continuat să cheltuiască, achiziționând o casă din nordul Londrei și un avion privat. Cheltuielile au ieșit la iveală după ce Nazarbayeva a avut o ceartă cu consilierii financiari, acuzându-i de conspirație pentru fraudă.

Aliya Nazarbayeva, în vârstă de 41 de ani, a cumpărat locuința din Highgate, nordul Londrei, cu scopul de a obține rezidența britanică și un avion Challenger Bombardier după ce a instruit doi consilieri financiari să transfere bani în trusturi și companii offshore din Lichtenstein în Insulele Virgine Britanice.

Pe ce s-au dus atât de mulţi bani

Achizițiile ei au inclus un avion privat Challenger Bombardier de 25 de milioane de dolari, o casă de 8,75 milioane de lire sterline în Highgate, o proprietate de 14 milioane de dolari în Dubai, inclusiv o vilă pe insula artificială, Palm Jumeirah.

Ea este fiica cea mai mică a lui Nursultan Nazarbayeva, în vârstă de 81 de ani, fost președinte al Kazahstanului timp de 28 de ani până în 2019, despre a cărei familie se crede că și-a păstrat puterea în ciuda demisiei sale în urmă cu trei ani.

Toată acestă risipă are loc în timp ce zeci de morți și clădiri publice din Kazahstan au fost jefuite și incendiate în cele mai grave violențe experimentate de fosta republică sovietică în 30 de ani de independență.

Tulburările au fost alimentate de furia publicului față de Nazarbayev și familia sa, care au strâns o avere uriașă, în timp ce marea majoritate a locuitorilor se luptă să se descurce pe fondul creșterii prețurilor la combustibil.

Aliya Nazarbayeva a mutat o avere personală de 300 de milioane de euro din Kazahstan. Apoi a continuat să cheltuiască, achiziționând o casă din nordul Londrei și un avion privat. Cheltuielile au ieșit la iveală după ce Nazarbayeva a avut o ceartă cu consilierii financiari, acuzându-i de conspirație pentru fraudă.

Aliya Nazarbayeva, în vârstă de 41 de ani, a cumpărat locuința din Highgate, nordul Londrei, cu scopul de a obține rezidența britanică și un avion Challenger Bombardier după ce a instruit doi consilieri financiari să transfere bani în trusturi și companii offshore din Lichtenstein în Insulele Virgine Britanice.

Pe ce s-au dus atât de mulţi bani

Achizițiile ei au inclus un avion privat Challenger Bombardier de 25 de milioane de dolari, o casă de 8,75 milioane de lire sterline în Highgate, o proprietate de 14 milioane de dolari în Dubai, inclusiv o vilă pe insula artificială, Palm Jumeirah.

Ea este fiica cea mai mică a lui Nursultan Nazarbayeva, în vârstă de 81 de ani, fost președinte al Kazahstanului timp de 28 de ani până în 2019, despre a cărei familie se crede că și-a păstrat puterea în ciuda demisiei sale în urmă cu trei ani.

Toată acestă risipă are loc în timp ce zeci de morți și clădiri publice din Kazahstan au fost jefuite și incendiate în cele mai grave violențe experimentate de fosta republică sovietică în 30 de ani de independență.

Tulburările au fost alimentate de furia publicului față de Nazarbayev și familia sa, care au strâns o avere uriașă, în timp ce marea majoritate a locuitorilor se luptă să se descurce pe fondul creșterii prețurilor la combustibil.

S-a zvonit că doamna Nazarbayeva a încercat să călătorească în Dubai cu tatăl ei, în timp ce acesta încerca să fugă de tulburările civile și că ar putea folosi proprietatea din Londra ca bază sigură. Ea deține un lanţ de magazine cu bijuterii, unul de îmbrăcăminte şi un centru de înfrumusețare în Almaty. Nazarbayeva i-a dat în judecată pe cei doi consilieri financiari pentru 165 de milioane de lire sterline la Londra înainte ca speța să fie soluționată printr-un acord confidențial.

Aliya Nazarbayeva a mutat o avere personală de 300 de milioane de euro din Kazahstan. Apoi a continuat să cheltuiască, achiziționând o casă din nordul Londrei și un avion privat. Cheltuielile au ieșit la iveală după ce Nazarbayeva a avut o ceartă cu consilierii financiari, acuzându-i de conspirație pentru fraudă.

Aliya Nazarbayeva, în vârstă de 41 de ani, a cumpărat locuința din Highgate, nordul Londrei, cu scopul de a obține rezidența britanică și un avion Challenger Bombardier după ce a instruit doi consilieri financiari să transfere bani în trusturi și companii offshore din Lichtenstein în Insulele Virgine Britanice.

Pe ce s-au dus atât de mulţi bani

Achizițiile ei au inclus un avion privat Challenger Bombardier de 25 de milioane de dolari, o casă de 8,75 milioane de lire sterline în Highgate, o proprietate de 14 milioane de dolari în Dubai, inclusiv o vilă pe insula artificială, Palm Jumeirah.

Ea este fiica cea mai mică a lui Nursultan Nazarbayeva, în vârstă de 81 de ani, fost președinte al Kazahstanului timp de 28 de ani până în 2019, despre a cărei familie se crede că și-a păstrat puterea în ciuda demisiei sale în urmă cu trei ani.

Toată acestă risipă are loc în timp ce zeci de morți și clădiri publice din Kazahstan au fost jefuite și incendiate în cele mai grave violențe experimentate de fosta republică sovietică în 30 de ani de independență.

Tulburările au fost alimentate de furia publicului față de Nazarbayev și familia sa, care au strâns o avere uriașă, în timp ce marea majoritate a locuitorilor se luptă să se descurce pe fondul creșterii prețurilor la combustibil.

ADVERTISMENT

SCROLL TO CONTINUE WITH CONTENT

S-a zvonit că doamna Nazarbayeva a încercat să călătorească în Dubai cu tatăl ei, în timp ce acesta încerca să fugă de tulburările civile și că ar putea folosi proprietatea din Londra ca bază sigură. Ea deține un lanţ de magazine cu bijuterii, unul de îmbrăcăminte şi un centru de înfrumusețare în Almaty. Nazarbayeva i-a dat în judecată pe cei doi consilieri financiari pentru 165 de milioane de lire sterline la Londra înainte ca speța să fie soluționată printr-un acord confidențial.

Familia are de multă vreme legături financiare cu Marea Britanie

Anul trecut, poliția britanică a pierdut la Înalta Curte procesul în care cereau ca fiica și nepotul lui Nazarbayev să detalieze de unde au banii pentru a cumpăra trei proprietăți în valoare de 80 de milioane de lire sterline la Londra.

Între timp, ginerele său a plătit, de asemenea, 15 milioane de lire sterline pentru Sunninghill Park, fosta casă conjugală a prințului Andrew, în 2007 – 3 milioane de lire sterline peste prețul cerut, în ciuda faptului că a stat cinci ani pe piață.

Doamna Nazarbayeva susține că a transferat 312 de dolari din Kazahstan după ce le-a spus consilierilor că ar fi „periculos” să-i păstrez, potrivit documentelor Înaltei Curți de la Londra.

Pe contul ei de Instagram postează frecvent fotografii cu ea şi cu tatăl ei, care până la căderea sa de la putere a cultivat imaginea sa de „tată al națiunii”. Documentele depuse la Înalta Curte includ afirmații conform cărora Malik Ishmuratov, un administrator de avere kazah, i-a spus „de multe ori că doamna Nazarbayeva a fost o persoană expusă politic (PEP)” și că era „periculos pentru ea să-și păstreze bunurile în Kazahstan”.

Combinații grele cu Denis Korotkov-Koganovich, un administrator de avere kazah cu sediul la Londra

În 2006, Nazarbayeva i s-a confesat lui Ishmuratov că „a vândut niște participații în companii kazahe, primind aproximativ 325.000.000 de dolari. Ishmuratov a prezentat-o ​​pe Nazarbayeva lui Denis Korotkov-Koganovich, un administrator de avere kazah cu sediul la Londra.

În 2008, potrivit documentelor judecătorești, Ishmuratov a sfătuit-o pe Nazarbayeva să înființeze Fundația Alsarah, în Liechtenstein, „prin care erau deținute fondurile ei și i-ar proteja și ascunde interesele”.

Până în iunie 2008, doamna Nazarbayeva „a fost de acord verbal” cu domnul Ishmuratov să-i încredințeze lui și domnului Korotkov-Koganovich un capital inițial de 150.000.000 de dolari, transferând numerarul către Marstock Ltd, o companie pe care administratorii de avere o înregistraseră în Insulele Virgine Britanice.

Se presupune că la recomandarea sa, Nazarbayeva i-a ordonat lui Ishmuratov să investească 108 de milioane de dolari în CBH Bank, o bancă privată exclusivă elvețiană, în schimbul unor acțiuni de 51% din totalul capitalului.

Cu toate acestea, când relația doamnei Nazarbayeva cu administratorii de avere s-a rupt, ea a depus o creanță de 165 de milioane de lire sterline împotriva lor, care a fost soluționată printr-un acord confidențial.

Ea susţine că ei ar fi profitat peste acordul lor și au investit banii în tranzacții pe care le respinsese

Ea a susținut că cei doi consilieri nu i-au urmat dorințele și se presupune că au profitat peste acordul lor de profit de 25%, precum și că i-au investit banii ei în tranzacții cu care ea nu era de acord, inclusiv o construcție de lux în „cartierul miliardarilor” din Bishop’s Avenue, în Hampstead. De asemenea, ea i-a acuzat pe cei doi că au deturnat 75 de milioane de franci elvețieni, peste jumătate din banii destinați să cumpere banca elvețiană.

Perechea a negat afirmațiile și a susținut că au acționat în orice moment în interesele ei financiare. Un purtător de cuvânt al lui Ișmuratov și Korotkov-Koganovici a declarat: „Acuzațiile nefondate împotriva lor au fost respinse, cererea a fost apărata și s-a ajuns la o înțelegere pe cale amiabilă”, scrie Daily Mail.

Norebo Case: Ex government official wanted for fraud surfaced in London at 37 Golden Square

In Russia, Alexander Tugushev was arrested in absentia for large-scale fraud.

Alexander Tugushev, the former head of the State Fisheries Committee, who was put on an international wanted list in his homeland, as it turned out, now lives in the British capital. Informed sources revealed that Mr. Tugushev, who had served his previous sentence for bribery and is now wanted for large-scale fraud, enjoys peaceful walks in a London park, located near 37 Golden Square. Submit the extradition request! Provided that Tugushev has long overstayed his tourist visa that he used to enter the country, and he had to jump many hoops to obtain it due to his criminal record.

The London address at 37 Golden Square, where the fugitive official and ex-partner of Vitaly Orlov, the owner of the largest fishing holding Norebo, lives, truly is golden—both literally and metaphorically. This very address mysteriously unites Tugushev, who is trying to seize part of Orlov's company in a London court, and those who are considered to be the true beneficiaries behind the trial. The trial, known as the "Norebo Case", in which the heirs of the Russian criminal structures from the 90s are trying to get hold of one of the largest fishing companies in the country.

A businessman, an official and a prisoner of conscience

The story of Tugushev is typical for modern Russia in many ways. Tugushev started his business back in the 90s. In the beginning of 2000s, he teamed up with a Murmansk native Vitaly Orlov and a Swedish businessman Magnus Roth, creating the company Almor Atlantica, in which he owned about 15%.

In 2003, Tugushev decided to leave the business for a career of a government official: as Finmarket reported, the then prime-minister Mikhail Kasyanov appointed him to the position of deputy head of the State Fisheries Committee, and Tugushev was forced by law to withdraw from all his business activities.

However, the official's career did not go well. In 2004, Tugushev was arrested and later sentenced to 6.5 years [1] for fraud, although it was a banal bribe of $3.7 million, which the official received from the company Pollux, promising to provide them with fishing quotas. The company never received what it had been promised and turned to law enforcement agencies.

Alexander Tugushev paid his dues to the society: he served part of his sentence and was released on parole in 2009. Six years later, he came to the police with a statement that the shares of Almor Atlantica were stolen from him unscrupulously. Over the years, the company had absorbed more than a dozen of its competitors, became one of the largest in Russia, and changed its name to Norebo. In a word, there was much to fight for. Only, neither the institution of criminal proceedings, nor the searches in the office of Norebo, have confirmed that the theft indeed happened. From then on the story takes a rather mysterious turn.

Tugushev suddenly appears in London. The criminal past of the official, which supposedly was an insurmountable obstacle in obtaining a British visa, had the opposite effect. As previously reported in the media, Tugushev simply stated that he had fallen victim to the regime, and his case was nothing more than political persecution.

In July 2018, the High Court of London arrests[2] Orlov's assets in Britain. Interestingly, Orlov himself was not even summoned to court: the plaintiff said that he had no idea where to look for his former partner, although all his addresses are well known, and his location can be established at any given time. Also to obtain an arrest warrant, plaintiff Tugushev insists that Orlov can hide the property, including the shares of Norebo, forgetting apparently to explain to the court that the company caught fish on the state quota, and therefore it is simply impossible to hide it. The fact is quite obvious for the former head of the State Fishery Committee of Russia, but not for the British court.

Nevertheless, the property was arrested, but a year later the arrest had to be lifted[3]. And what was left for the judge to do if Orlov's lawyers clearly demonstrated that their client was a public person who did not plan to hide or hide his assets. This decision, one should think, did not please the true instigators of the "Norebo case", who have already managed to spend a lot of money on the trial, including considerable expenses to get a UK visa for Tugushev - a puppet, which is used to rip apart a successful fishing company.

37 Golden Square

Remember, that it was almost impossible to get a British visa for Tugushev, who had a criminal record. In addition, he managed to get into trouble with the law even after serving his sentence. Just before leaving for London in 2018, Tugushev managed to steal more than 40 million rubles from Alexander Sychev - co-founder of LLC "Vostok", whose company is engaged in fishing, processing, as well as wholesale of fish. For this, according to the TASS agency, Tugushev was arrested[4] in absentia in Russia and put on the international wanted list.

Meanwhile, 40 million rubles is clearly not enough to live in a posh area of London, or to pay court fees. According to experts, Tugushev's court costs for the "Norebo case" up till now are estimated at about 20 million pounds. For Tugushev alone, it is obviously impossible to cover the expenses.

As already mentioned in an expose by Novye Izvestia, Tugushev is more of a nominal holder of the "Norebo case," a kind of front man for organized crime. The newspaper named businessmen with, to put it mildly, questionable reputation and connections in the criminal world, as the true instigators and beneficiaries of this case, in particular, Ilya Traber, Roman Spiridonov and Vadim Gurinov.

It is the latter, Vadim Gurinov, who constantly resurfaces next to Tugushev in one way or another and seems to play a key role in this case. And lo and behold! It turned out that the luxury apartments in London, where Tugushev is hiding, belong to the New End Development company, and one of the beneficiaries[5] of the company is Vadim Gurinov.

At first glance, New End Development is simply an exemplary net asset. Registered in 2015, the company buys and reconstructs office buildings in central London, turning them into expensive luxury apartments.

In order to assess the scale of New End Development business, it is enough to look at the company's financial statements. For example, in 2019 alone £140 million passed through the accounts of the parent company and two of its subsidiaries, Halamar Golden Square Ltd and Halamar Chancery Lane Ltd.

The first subsidiary (Golden Square) was involved in the conversion of offices into 22 luxury apartments over seven floors in Golden Square, in the heart of London’s Soho district. The second, Halamar Chancery Lane Ltd. involved the Chancery Quarters, the conversion of three existing Grade II office buildings into 35 high-end apartments in the prime Chancery Lane area of central London.

The question naturally arises: where did Vadim Gurinov get the funds to invest in such expensive projects?

St. Petersburg's Trace

There is practically no information about Mr. Gurinov in open sources. This Russian businessman does not show up at social gatherings and does not give interviews to business publications, so he is practically unknown to the general public. For the first time his name comes up in connection with publications about the "Norebo case".

But here's what's curious: as soon as Gurinov appeared in an expose by Nezavisimaya Gazeta that linked the "Norebo case" with his name, Tugushev's lawyers ordered the article to be removed through the court. Interestingly, the court had not even started the proceedings on the merits: the decision to block the article was taken as an interim measure. And here is another strange thing: the case is being tried in the Naro-Fominsk court, which, we assume, could have been chosen by the plaintiffs due to formal circumstances. An unusual, to put it mildly, interim measure of blocking the article may be an indirect evidence of the fact that these very plaintiffs were expected in this very court. You be the judge: a certain Ulysses-Vector LLC, registered in Naro-Fominsk on September 18 this year, is named as one of the defendants in the suit together with Nezavisimaya Gazeta. On the same day, this company received the domain name noreboetxts.ru, where it immediately posted two texts - or rather, text fragments – by "Nezavisimaya Gazeta" and APN about Tugushev and his associates. At the same time, the lawsuit states that the materials were posted back on August 23, which is physically impossible: how could one post anything on a non-existent site? It seems that we are dealing with an ordinary nominal shell company, which is needed only for the sake of conducting the trial in a jurisdiction convenient for the plaintiff, i.e. the Naro-Fominsk court. This is also confirmed by the fact that the Federal Tax Service recognized the address of this "company" as unreliable.

But let us return to the mysterious Mr. Gurinov. A native of St. Petersburg, who started his business back in the "tumultous" 90s, is now a Cypriot citizen, and prefers to mention the United Arab Emirates as his main country of residence.

According to our knowledge, the name of Gurinov appeared in the scandalously known Panama papers In particular, it was stated that he acquired most of his assets from 1991 to 2015. He began his business by importing food products, then switched to clothing and then to money transfers. In 2003, he suddenly got a job at Sibur Company (at that time it belonged to Gazprom), the general director of which at that time was Alexander Dyukov, who in the 90s headed the port of St. Petersburg, which is an export gateway for Russian oil. In 2011, Gurinov became the head of Sibur-Russian Tyres, a subsidiary of Sibur.

Gurinov joined the development business through Ruric investment company. In 2004 Ruric AB (Russian Real Estate Investment Company) was established in Stockholm to develop commercial real estate projects in St. Petersburg. The plans announced were grand: until 2017 the Swedes planned to invest about 5 billion dollars in St. Petersburg real estate. However, the business does not seem to have worked out from the beginning, so there was no further talk. In 2008, the owners of the company announced the winding down of its activities and the sale of assets. As the company found itself in debt for a total of 100 million dollars, 35% of the shares went to creditors, and 27% of voting shares were acquired by the Virginia offshore Gano Services. The Panama papers mention Vadim Gurinov as the beneficiary of this offshore - through his brother Artem Gurinov[6].

Simply put, Gurinov ditched his Swedish partners, appropriated the company, took all its assets out of it, and then sold the shares of the wrung dry company again[7].

By the way, Gurinov did not forget about the Ruric development projects either. To get an idea of how Mr. Gurinov started doing business in the company, suffice to remember the notorious conflict with one of the largest clients of Ruric - the Ministry of Defense. The Swedes signed a contract with the military department back in 2006. At that time it was supposed that Ruric would move the Military Transport University from the center of St. Petersburg to Peterhof.

Under the contract, Ruric was to build residential buildings, barracks and educational buildings in Peterhof, and in return received a very attractive plot of land in the center of St. Petersburg, where it was planned to build a multifunctional complex "Teatralny" with an area of about 50 thousand square meters.

However, Vadim Gurinov apparently did not want to bother with the construction. That is why Ruric tried to reduce the area of "Teatralny" by half, and in response the Ministry of Defense refused to transfer ownership of land. The proceedings continued in court, where Ruric's representatives, with the help of first-class lawyers, managed to win back as much as 1.5 billion rubles from the country's main military department as compensation under a contract that the developer himself refused to execute.

In this scandalous episode, Ruric's activities in Russia actually ended. Subsequently, Vadim Gurinov pulls a U-turn on Ruric's activity: instead of investing in development projects in Russia, the company begins to invest in London real estate.

Today, Ruric holds 50% of the shares of New End Developments Ltd., which we mentioned above.

Partners in authority

The other half of New End Developments LTD is owned by Oracle Capital Advisors[8]. This company specializes in consulting services for Eastern European oligarchs trying to obtain legal status in the UK. The owners of the offshore are Malik Ishmuratov, a citizen of Kazakhstan, and Denis Korotkov-Koganovich, currently residing in Great Britain.

Not much is known about Mr. Koganovich. Even his real name and citizenship cannot be established precisely: he appears under the names "Denis Koganovich", "Denis Korotkov", "Denis Korotkov-Koganovich" and possibly also "Valery Korotkov". Apparently, he is from Kazakhstan, but Companies House lists his nationality as variously British and Russian. Until 2011, he served on the board of directors of an ALEF-Bank, which is registered to LankerEnterprises, an offshore in the British Virgin Islands.

In Britain today, he has significant assets and certainly is not a poor man. As we learned, Koganovich lives in northern London with his family in a house which, according to experts, is estimated at over 21 million pounds.

Koganovich also owns a 50% stake in Ashton Rose Ltd. and a 49.9% stake in Liberty, Georgia's third largest bank. The assets of this JSC are estimated at approximately 400 million pounds.

Mr. Koganovich's business partner Malik Ishmuratov, according to our sources, is associated[9] with Romania's major criminal kingpin, Dinu Patriciu, whose fortune was estimated at more than 2 billion euros. The Romanian law enforcement authorities have been investigating Patriciu for 20 years, trying to prove the facts of tax evasion, money laundering, fraud, and organized crime. If the investigation had been completed, Mr. Patriciu had every chance to get a 20-year prison sentence. However, Patriciu died in 2014, so the case was dismissed.

Another juicy detail about New End Developments Ltd is that the director of both subsidiaries created for the development of elite real estate projects in London, is Lord Clanwilliam. This English aristocrat has played an important role in our history: it is he who, according to his own revelations to The Guardian, runs the company 17ARM, which is de jure a sponsor of Tugushev in the trial against Orlov.

The lord, in general, seems to have a soft spot for Russian oligarchs. In the beginning of the 2000s, he consulted Vladimir Potanin, Mikhail Khodorkovsky, Vladimir Yevtushenkov and was even an independent director on the board of directors of Polyus Gold, Russia's largest gold mining company.

Raiders from the 90s come back?

In the Panama papers we find a finishing touch to the portrait of Vadim Gurinov, who, as it turned out, can rightfully be considered the king of world offshore.

Thus, according to the Panama papers, Gurinov is listed as a beneficiary of several offshore companies. Punch Investments Ltd, registered in the British Virgin Islands in September 2011[10], Arcor Holdings Inc and Hercules Impex Ltd[11] - both with registration in the Bahamas. In Panama papers these companies are mentioned as important repositories of Gurinov's offshore assets. Apparently, these companies receive the assets that Gurinov manages to "grab" along the lines of Ruric acquisition scheme.

In this regard, the notorious "Norebo case" plays out in fresh colors. The situation looks more like dirty play of business competitors. At the same time, Alexander Tugushev turns out to be merely a very well chosen pawn in a big game. Norebo is a huge scoop worth fighting for. As we can see, those who want to rip apart a well-established and well-functioning business have already lined up. So, if the attackers' plans are successful, it is possible that the future of the fishing industry in Russia will fall into he hands of organized crime under the guise of some dubious development company under the leadership of an English lord with many faces. And, unfortunately, we all but too well know how these people are doing business

Here are the links that were used during the preparation of this article:

1. https://ria.ru/20070215/60791980.html

2. https://www.vedomosti.ru/business/articles/2018/08/02/777268-zamorozil

3. https://www.forbes.ru/milliardery/381041-sud-v-londone-razmorozil-aktivy-rybnogo-korolya-vitaliya-orlova

4. https://tass.ru/proisshestviya/8078689

5. https://opencorporates.com/statements/547459601

6. https://offshoreleaks.icij.org/nodes/10145865

7. https://www.dp.ru/a/2014/02/05/Nasledniki_Rjurika

8. http://www.checkcompany.co.uk/company/06898472/ORACLE-CAPITAL-ADVISORS-LTD.

9. https://neftegaz.ru/news/Acquisitions/208288-zhdali-nedolgo-kazmunaygaz-zavershil-sdelku-po-prodazhe-rumynskikh-aktivov-kitayskoy-cefc/

10. https://offshoreleaks.icij.org/nodes/12073681

11. https://offshoreleaks.icij.org/nodes/12150359

Offshore cash of Aliya Nazarbayeva for $312 million

Offshore cash of Aliya Nazarbayeva for $312 million

The youngest daughter of the ex-president of Kazakhstan bought a mansion in London, a villa in Dubai, a Challenger Bombardier aircraft and a 51% stake in the Swiss CBH Bank

Nazarbayev’s youngest daughter withdrew more than $300 million from Kazakhstan and spent it on luxury real estate, a private jet and other assets, The Telegraph reported. The purchases became known from a lawsuit filed by Nazarbayeva against her financial advisers.

Aliya Nazarbayeva, the youngest daughter of former Kazakh President Nursultan Nazarbayev, took over $300 million of her personal fortune out of Kazakhstan on the advice of financial advisers and spent it on luxury real estate, a private jet and other assets, The Telegraph reported.

The publication refers to documents on the lawsuit against financial consultants Malik Ishmuratov and Denis Korotkov-Koganovich for £165 million ($233 million), which Nazarbayeva filed with the London High Court. In the lawsuit, Nazarbayeva accused the defendants of dishonesty, misappropriation of funds, conspiracy to commit fraud, unjust enrichment, and so on.

According to court documents seen by the publication, Nazarbayeva claimed that consultants convinced her to remove the fortune from Kazakhstan, arguing that it was not safe to store it there. Nazarbayeva said she made $325 million from the sale of shares in Kazakh companies and transferred a total of $312 million to a network of offshore trusts and companies “from Liechtenstein to the British Virgin Islands.”

According to The Telegraph, Nazarbayeva used the money to buy expensive property, including a private Challenger Bombardier jet worth $25 million, a house worth £8.75 million ($11.6 million at the current exchange rate) in London, intended for obtaining a residence permit. in the UK, as well as a 51% stake in a Swiss bank.

novayagazeta.ru, 01/10/2022, “The Telegraph: Nazarbayev’s daughter withdrew about $300 million from Kazakhstan, spending them on a plane, a villa in Dubai and a mansion in London”: Journalists note that the daughter of the first president of Kazakhstan also acquired several properties in Dubai, including a villa on the artificial island of Palm Jumeirah. She spent about $14 million on this.

Aliya Nazarbayeva studied in London, Faculty of International Relations at the University of Richmond. She worked in the Administration of the President of Kazakhstan, and also produced documentaries and feature films.

Aliya’s father, Nursultan Nazarbayev, after leaving the post of President of Kazakhstan, headed the country’s Security Council; he had great powers. Amid mass protests that began in the country on January 2, the current president of Kazakhstan, Kassym-Jomart Tokayev, removed the politician from his post and took over his post himself.

Nazarbayeva claimed that Ishmuratov told her that, as a politically exposed person, she could not simply open a bank account, so she needed to buy a bank to solve this problem. It follows from the documents that Nazarbayeva, on the recommendation of Ishmuratov, invested $108 million in a private Swiss bank, CBH Bank, in exchange for a 51% stake.

Nazarbayeva’s lawsuit was filed back in 2016, but the details of the case became known only now, the newspaper notes. Representatives of Ishmuratov and Korotkov-Koganovich said, upon inquiry, that the unfounded accusations against them were dismissed by the court, and after that a settlement agreement was reached. Nazarbayeva herself did not respond to a request for comment.

“Radio Azattyk”, Kazakhstan, 09/17/2021, “Nazarbayev’s daughter presented a book in Almaty. Events banned in the city due to quarantine”: Aliya Nazarbayeva, 41, is the youngest daughter of former Kazakh President Nursultan Nazarbayev and his wife Sarah.

This year, Aliya Nazarbayeva made headlines in the Swiss media in connection with the suicide of a doctor who, according to the press, owed a large amount of money to the company of the daughter of the former president of Kazakhstan, who was going to build a medical clinic for wealthy people in a European country.

Kaktus.media, 03/20/2019, “What is known about the members of Nursultan Nazarbayev’s family”: The youngest daughter of the Kazakh leader owns a chain of fitness clubs, the Alsara jewelry company, and manages the Elitstroy construction company. She also owns a production company that makes documentaries. Last year, as a producer, she received a state award for the film “The Road to Mother”, and her father presented the award to her. Now she is working on the historical film “Tomiris”, which is scheduled for release in May 2019.

In the early 2000s, she was married to Aidar Akaev, the eldest son of Askar Akaev. The life of the young did not work out, and the couple soon divorced. Then she married a businessman and football player Daniyar Khasenov, from whom she gave birth to two daughters.

Now she is married to Dimash Dosanov. He has worked in the oil business for many years and is now the head of Kaztransoil, the largest oil supplier in Kazakhstan.

Aliya Nazarbayeva is the mother of four children.

Fiica fostului președinte al Kazahstanului a fugit la Londra cu 300 de milioane de euro

Fiica fostului președinte al Kazahstanului, ţară sfâșiată de conflicte, a cheltuit o avere la Londra după ce și-a scos, afară din țară, 300 de milioane de dolari din averea personală. Aliya Nazarbayeva a instruit doi consilieri financiari profesioniști să cumpere case de lux, o bancă privată și un avion de lux, după ce a transferat banii într-o rețea complexă de trusturi și companii offshore care se întinde din Liechtenstein până în Insulele Virgine Britanice.

Achizițiile ei au inclus un avion privat Challenger Bombardier de 25 de milioane de dolari, o casă de 8,75 milioane de lire sterline în Highgate, nordul Londrei – menită să o ajute să obțină rezidența în Marea Britanie – și instruirea echipei sale să cumpere o proprietate de 14 milioane de dolari în Dubai, inclusiv o vilă pe insula artificială, Palm Jumeirah.

Detaliile despre cheltuiala colosală din 2006, dezvăluite pentru prima dată sâmbătă, sunt de natură să ridice multe semne de întrebare în Kazahstan, care a fost lovit de proteste violente ce vizează elita din ce în ce mai criticată a țării.

Aliya este fiica cea mai mică a lui Nursultan Nazarbayev, care a fost președintele Kazahstanului timp de 28 de ani până în 2019, când a făcut un pas în spate, dar și-a păstrat în mod controversat o mare parte din puterea sa.

În timp ce el a condus țara în timpul și după anii ei sovietici, o mică minoritate a strâns bogății enorme, în timp ce mulți kazahi obișnuiți se luptau să se descurce cum puteau.

El a renunțat dramatic din funcția de șef al Consiliului de Securitate kazah pe 5 ianuarie și se pregătea să părăsească țara. Autoritățile au insistat sâmbătă că Nazarbayev se află în capitală, numită Nur-Sultan în onoarea sa.

Se zvonea că Nazarbayeva îşi dorea să plece în Dubai cu tatăl ei, în timp ce acesta încearcă să fugă de revoltă și că ea ar putea spera să folosească Londra ca bază sigură.

Cheltuielile ei la Londra, descrise de un expert ca fiind „uimitoare”, au ieșit la iveală doar atunci când s-a certat cu cei doi consilieri financiari, acuzându-i de necinste, deturnare de fonduri, conspirație pentru fraudă, încălcări ale obligațiilor fiduciare și îmbogățire fără drept.

Nazarbayeva, în vârstă de 41 de ani, i-a dat în judecată pe cei doi la Înalta Curte din Londra pentru 165 de milioane de lire sterline înainte de a soluționa cazul printr-un acord confidențial. Consilierii ei, descriși ca profesioniști în domeniul financiar reputați și respectați, au negat toate afirmațiile. Detaliile despre cazul din 2016 tocmai au ieşit la iveală.

Până acum, Nazarbayeva – a cărei soră mai mare, Dariga, deține o proprietate de 80 de milioane de lire sterline la Londra – era mai bine cunoscută pentru modelarea bijuteriilor de designer de către Damiani, promovarea propriei mărci de haine couture și deținerea unui spa de înfrumusețare de ultimă generație în Almatî, cel mai mare oraș al Kazahstanului şi fostă capitală. De asemenea, este preşedinte al unei firme de construcţii.

Pe contul ei de Instagram postează frecvent fotografii cu ea şi cu tatăl ei, care până la căderea sa de la putere a cultivat imaginea sa de „tată al națiunii”.

Familia Nazarbayev a stabilit de mult legături financiare cu Marea Britanie. Oligarhul kazah a plătit prințului Andrew cu 3 milioane de lire sterline mai mult decât prețul cerut pentru casa sa conjugală din Sunninghill Park în 2007.

Nazarbayeva a susținut că a transferat 312 de milioane de dolari din averea ei personală în afara țării, după ce consilierii i-au spus că ar fi „periculos” să-și păstreze averea acolo și că ar trebui să o „ascundă” și să o „deghizeze” într-o rețea de fundații și trusturi offshore, conform documentelor legale obţinute de The Telegraph.

Documentele depuse la Înalta Curte includ afirmații conform cărora Malik Ishmuratov, un administrator de avere kazah, i-a spus „de multe ori că doamna Nazarbayeva a fost o persoană expusă politic (PEP)” și că era „periculos pentru ea să-și păstreze bunurile în Kazahstan”.

În 2006, Nazarbayeva i ‘s-a confesat’ lui Ishmuratov că „a vândut niște participații în companii kazahe, primind aproximativ 325.000.000 USD.

Ishmuratov a prezentat-o ​​pe Nazarbayeva lui Denis Korotkov-Koganovich, un administrator de avere kazah cu sediul la Londra.

În 2008, potrivit documentelor judecătorești, Ishmuratov a sfătuit-o pe Nazarbayeva să înființeze Fundația Alsarah, în Liechtenstein, „prin care erau deținute fondurile ei și i-ar proteja și ascunde interesele”.

Până în iunie 2008, doamna Nazarbayeva „a fost de acord verbal” cu domnul Ishmuratov să-i încredințeze lui și domnului Korotkov-Koganovich un capital inițial de 150.000.000 de dolari, transferând numerarul către Marstock Ltd, o companie pe care administratorii de avere o înregistraseră în Insulele Virgine Britanice.

Acesta a fost primul dintre mai multe transferuri mari de la Nazarbayev către cei doi finanţişti, ajungând în cele din urmă la 312 de milioane de dolari.

Nazarbayeva a susținut că Ishmuratov a sfătuit-o că, în calitate de persoană expusă politic, nu ar putea să-și deschidă un cont bancar și să rezolve problema ar trebui să cumpere pur și simplu o bancă.

Se presupune că la recomandarea sa, Nazarbayeva i-a ordonat lui Ishmuratov să investească 108 de milioane de dolari în CBH Bank, o bancă privată exclusivă elvețiană, în schimbul unor acțiuni de 51% din totalul capitalului.

Banii ei au fost, de asemenea, plasați în obligațiuni, fonduri de investiții – inclusiv un fond de vinuri cu sediul la Londra, care se mândrește cu coniacuri valoroase din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea – și o companie de împrumuturi din Essex, care vizează împrumutații cu situații de credit slabe.

Dar, când relația lui Nazarbayeva cu Ishmuratov și Korotkov-Koganovich s-a rupt, aparent sub presiunea tatălui ei, ea a depus o plângere prin care pretindea 165 de milioane de lire sterline [233 de milioane de dolari] împotriva lor la Înalta Curte din Londra în martie 2016.

Ea a susținut că cei doi consilieri nu i-au urmat dorințele și se presupune că au profitat peste acordul lor de profit de 25%, precum și că i-au investit banii ei în tranzacții cu care ea nu era de acord, inclusiv o construcție de lux în „cartierul miliardarilor” din Bishop’s Avenue, în Hampstead.

De asemenea, ea i-a acuzat pe cei doi că au deturnat 75 de milioane de franci elvețieni, peste jumătate din banii destinați să cumpere banca elvețiană.

Perechea a negat afirmațiile și a susținut că au acționat în orice moment în interesele ei financiare.

Nazarbayeva a solicitat un ordin de încetare a oricăror tranzacții ulterioare cu bunurile sale și de a solicita plata daunelor și despăgubiri, cu dobândă. Reclamația a fost ulterior soluționată printr-un acord confidențial.

Deși nu există nicio sugestie că banii lui Nazarbayeva au fost achiziționați ilegal, comentatorii din Kazahstan spun că dezvăluirile ridică întrebări cu privire la modul în care averea ei a fost mutată din țară.

Tom Mayne, membru la Chatham House și cercetător la Universitatea Exeter cu cunoștințe detaliate despre Kazahstan, a declarat: „Acest lucru ridică multe întrebări cu privire la relațiile comerciale ale lui Aliya Nazarbayeva în Kazahstan. Suma de bani este uluitoare.

„Acest caz arată cum Regatul Unit este adesea folosit ca un refugiu sigur pentru acest tip de bani. Oamenii care au ieșit în stradă în Kazahstan se uită în jur și văd că familia lui Nazarbayev are case de mai multe milioane de lire sterline și milioane de lire sterline de investit în ceea ce tot ce îşi doreşte.”

Doamna Nazarbayeva nu a răspuns la o solicitare de drept la replică şi eventuale comentarii.

Un purtător de cuvânt al lui Ișmuratov și Korotkov-Koganovici a declarat: „Acuzațiile nefondate împotriva lor au fost respinse, cererea a fost apărata și s-a ajuns la o înțelegere pe cale amiabilă”.

for very very strange 3 years the name of capital city of Kazakhstan was... Nursultan. Like Nursultan Nazarbayev. The still alive first president(out of 2) of Kazakhstan.

Why only 2 you ask, haven't Kazakhstan gained its independency in 1991 with other countries? Yes I answer you. It is just that every post-USSR country is fucked up in their own way. So.

Nursultan Nazarbayev was president of Kazakhstan from 1st of December 1991(before Kazakhstan even signed official declaration of independency) to somewhere mid 2019. 28 this man was ruling Kazakhstan.

And guess what. After this quickly elected Zhomart Tokaev decided to rename the capital Astana(literally Capital city from kazakh) to Nursultan. Because he was such a good leader:) He needs to be remembered:).

Anyways. They changed the name after Bloody Qantar of 2022. We returned to Astana!

Назарбаев пообещал поддержать Токаева на выборах в 2024 году

Первый президент Казахстана Нурсултан Назарбаев пообещал поддержать действующего главу республики Касыма-Жомарта Токаева на президентских выборах в 2024 году. Об этом он высказался в своей книге «Моя жизнь. От зависимости к свободе». По его словам, в этом теперь убеждены и противники действующего лидера.

Подробнее https://7ooo.ru/group/2023/12/01/337-nazarbaev-poobeschal-podderzhat-tokaeva-na-vyborah-v-2024-godu-grss-261357134.html

Cu câți bani a plecat din țară fiica lui Nazarbaev. Suma imensă pe care o pierde poporul din Kazahstan

Aliya Nazarbayeva, fiica fostului președinte al Kazahstanului, a plecat din țară cu 300 de milioane de dolari. Banii ar fi fost scoși din țară printr-o serie de inginerii financiare.

Un proces intentat la Londra oferă publicului larg o serie de informații neștiute anterior despre averea deținută de Aliya Nazarbayeva, una dintre fiicele fostului președinte al  Kazahstanului, Nursultan Nazarbaev.

Aparent, prin intermediul unor inginerii financiare gestionate de doi finanțiști profesioniști și care au implicat investiții în trusturi și companii offshore, fiica fostului președinte a reușit să scoată din Kazahstan peste 300 de milioane de dolari, notează Știri pe surse.

Sume importante de bani au fost scoase din Kazahstan

Aliya Nazarbayeva este cea mai tânără fiică a fostului președinte kazah, Nursultan Nazarbaev. De-a lungul timpului, aceasta a fondat sau a condus companii în țara natală care s-au dovedit extrem de profitabile și care i-au crescut, în mod constant, averea.

După ce în anul 2006, Aliya și-a vândut o serie dintre acțiunile deținute la diferite companii și a obținut aproximativ 325 milioane de dolari. În acest moment, la sfaturile unor consilieri financiari a mutat o mare parte din acești bani în afara țării, pentru a-i proteja de orice probleme care ar fi putut apărea în țara natală.

Unul dintre acești consilieri financiar este Malik Ishmuratov, acesta ar fi facilitat întâlnirea dintre Aliya și un alt finanțist: Denis Korotkov-Koganovich. De asemenea, ar fi sfătuit-o să înființeze o fundație în Elveția care să îi protejeze fondurile.

Până în vara anului 2009, fiica fostului președinte a avut o înțelegere verbală cu finanțiștii, transferând în conturile Marstock Ltd, o companie din Insulele Virgine Britanice, peste 150 de milioane de dolari. Transferurile au continuat și, în cele din urmă, Aliya a transferat 312 milioane de dolari în paradisuri fiscale.

Unul dintre cele mai neobișnuite sfaturi pe care fiica fostului președinte le-a primit a vizat relația sa cu băncile. Astfel, finanțiștii i-au recomandat, dată fiind expunerea sa politică, să cumpere o bancă în loc să își depună fondurile în conturile acesteia.

Cei doi finanțiști au investit banii oferiți de Aliya Nazarbayeva în 51% din acțiunile CNH Bank, obligațiuni, fonduri de investiții, o campanie de credite din Essex, un fond de vinuri celebru. De asemenea, aceștia ar fi cumpărat, tot în numele acesteia, un avion privat, o reședință în nordul Londrei și o vilă pe insula artificială Pal Jumeirah din Dubai.

Acuzații grave lansate de Aliya Nazarbayeva

În martie 2016, relația dintre Aliya Nazarbayeva și finanțiștii cu care colabora a încetat, aparent la presiunile fostului președinte. În acest moment, ea a decis să îi de-a în judecată pentru 233 milioane de dolari.

Aliya Nazarbayeva și-a acuzat foștii parteneri că au profitat de investițiile făcute în numele ei, de deturnarea a 75 de milioane de dolari și de achiziționarea unor active pe care nu și le-ar fi dorit.

Cei doi consilieri au negat acuzațiile aduse și au explicat că au acționat mereu în interesul clientei lor. Ulterior, conflictul dintre cele două părți a fost soluționat prin intermediul unui acord confidențial.

În Kazahstan, subiectul sumei de bani trimise peste hotare alimentează neîncrederea în elitele aflate la conducerea țării, deși încă nu există dovezi că aceștia ar fi fost obținuți în mod ilegal.

În plus, după cum explică Tom Mayne, un cercetător al Universității Essex, expert în situația din Kazahstan, cazul atrage atenția asupra modului în care Regatul Unit se dovedește un paradis fiscal pentru unii investitori precum Aliya Nazarbayeva.

LEV GUMILËV: ETHNOS, SUPERETHNOS Y PASIONARIDAD. UN EJEMPLO DE LA ANTIGUA CULTURA CHINA: MING TANG

Maria Morigi

He leído con gran interés el ensayo de Luigi Zuccaro Geofilosofía con Lev Gumilëv (ed. Anteo, 2022). El libro hace justicia a un erudito poco conocido en Occidente, Lev Gumilëv, antropólogo, etnólogo, geógrafo, semiólogo, iranista y uroaltaísta (como lo define Franco Cardini en el prefacio) que fue una figura fundamental del eurasismo, una corriente ideológica que desarrolló una teoría de Rusia como sistema histórico-cultural y geopolítico, distinto tanto de Europa como de Asia.

El proyecto resultante de la "Gran Eurasia" desempeña un papel destacado en la vida cultural de la Rusia contemporánea y constituye hoy la línea principal de la geopolítica de Moscú en oposición a Occidente.

Gumilëv, que era antileninista, sufrió persecución, encarcelamiento y trabajos forzados durante el periodo estalinista. Sólo después de 1956, en el Instituto de Estudios Orientales de la Academia de Ciencias de Leningrado y trabajando como bibliotecario en el Hermitage, pudo profundizar en su análisis del origen de los pueblos mediante el estudio arqueológico y antropológico, llegando a una comprensión orgánica de la economía, sin caer en la categoría del pensamiento economicista occidental; una operación, bien mirado, con un claro sesgo antiliberal y antioccidental, lo que explica que el erudito, fallecido en 1991 poco después de la disolución del Imperio soviético, se declarara alarmado y extremadamente preocupado precisamente por la caída de la URSS y opuesto a cualquier alianza con Occidente.

El interés por las tesis de Gumilëv se reavivó en la era postsoviética: Aleksandr Dugin le considera el eslabón entre el eurasismo clásico y el neo-eurasismo, y en las repúblicas postsoviéticas de Asia Central sirvió de inspiración para los proyectos eurasistas de redención nacional del presidente kazajo Nursultan Nazarbaev (la universidad estatal de Astana lleva el nombre de Gumilëv) y del presidente kirguís Askar Akaev.

El prefacio de Franco Cardini y el epílogo de Daniele Perra, ambos expertos estudiosos del pensamiento filosófico y geopolítico ruso-euroasiático, han captado y subrayado bien las influencias, los préstamos y los valores geopolíticos del pensamiento de Gumilëv en el marco de los eruditos, filósofos y científicos contemporáneos y anteriores a él (el título del ensayo contiene un significativo CON Lev Gumilëv). Para mí, esta lectura constituye un desafío teórico con el que me resulta difícil familiarizarme, ya que no conozco a muchos de los numerosos autores citados del área rusa; al mismo tiempo, representa la confirmación de una evidencia, a saber, que la Historia está determinada por la Geografía y que la génesis, el desarrollo y las migraciones de los grupos étnicos y sociales están determinados por factores como la morfología del territorio, el clima, etc.

En la interpretación de Gumilëv, las ideas de etnos y etnogénesis se vuelven ajenas a la antropología cultural teórica, sino que se expresan en la relación entre biosfera y geosfera, en la línea de la biogenética del físico Kozyrev, que intentó demostrar la conexión entre mente, cuerpo y cosmos e hipotetizó una energía biosomática. El propio espacio euroasiático, correspondiente a las fronteras geopolíticas de la Rusia zarista, dividido en cuatro cinturones de suelo horizontales (tundra, taiga, estepa y desierto) y dos cinturones climáticos verticales que separan Eurasia del clima monzónico asiático, constituye una premisa funcional para la teoría etnogenética.

En sus estudios sobre los pueblos nómadas de la estepa, cuya historia se centra a menudo en la figura de un líder carismático, Gumilëv propone el concepto de la acción recíproca del hombre y el entorno, es decir, la "pasionaridad" passionarnost, la capacidad del organismo humano de absorber energía del entorno y liberarla en forma de fuerza para la acción; la pasionaridad es también la capacidad, propia sólo de algunos hombres, de entregarse por una causa que supera el interés individual y estimula a otros hombres a superar una condición de inercia, iniciando así el proceso de etnogénesis. La pasionalidad afectaría según la sucesión de cinco fases: ascendente, acmática, rupturista, inercial (u homeostática en equilibrio con el entorno) y memorial (ya sin fuerzas para superar los límites de la organización y el espacio). El declive de la pasionalidad se manifestaría en un comportamiento progresivamente más individualista.

En palabras de Zuccaro, "la propia fase pasional es un producto de la acción sistémica del entorno que produce un salto cualitativo con las prácticas producidas por los pueblos que lo habitan". El estudio de Gumilëv sobre la pasionaridad representa una especie de fenomenología naturalizada del espíritu que parte del entorno como estructura y no de categorías económicas como para Marx" (p. 52). Una teoría recurrente en el pensamiento filosófico ruso al considerar el espacio como trascendental con respecto a la Historia, según Pavel A. Florensky "Toda cultura puede representarse como la actividad de la organización del espacio" (P.A. Florensky, Lo spazio e il tempo nell'arte, Adelphi 1995).

Al haberme formado como arqueóloga y estudiosa de las etnias y las religiones (especialmente en lo que respecta a China), llego a los capítulos que más me han implicado, a saber, el capítulo IV, "Mito e imaginario", y el capítulo V, "De la China arcaica al pasionismo en el siglo chino". Estos capítulos ejemplifican los elementos constitutivos del superethnos, un gran conjunto étnico (europeo, ruso, euroasiático, islámico, chino) y complejo fenómeno que toma forma a partir de la religión y la mitología, pero que no siempre (ni del todo) se corresponde con la civilización o la civilización.

Pongo un ejemplo de la China arcaica, una sociedad agrícola y sedentaria en la que las inundaciones y las hambrunas eran las principales catástrofes. La búsqueda de la Vía (Tao), se basa en el Qi (energía vital que impregna todos los aspectos de la acción humana y de la naturaleza), en la alternancia continua de las dos polaridades Yin y Yang, y en la creencia de que los Shen (Espíritus) atraviesan continuamente el espacio entre el cielo y la tierra. El arte geomántico del Feng Shui ("viento y agua", es decir, la energía latente en la tierra) también determina y orienta la construcción de la necrópolis o palacio; y el "No actuar" o Wu Wei (bien ilustrado en el ensayo de Zuccaro en la p. 94 y ss. ) con el concepto esencial del "Vacío perfecto", son la prueba de que la sabiduría china se relaciona armoniosamente con la Naturaleza, sigue la inclinación procedente del Cielo y contribuye a "ordenar" el mundo, el cosmos y las relaciones humanas mediante los rituales (véase el "Libro de los ritos" confuciano - Lǐjì) y la adivinación.

El modelo de referencia es el edificio sagrado por excelencia, el Ming Tang (Sala Luminosa, Casa del Calendario o Pabellón de la Luz), salón ceremonial del palacio imperial y lugar donde el emperador y sus funcionarios se sentaban para realizar consultas adivinatorias y establecer el calendario agrícola que era prerrogativa y función indispensable del emperador cuya tarea era alimentar a todo el pueblo del imperio.

El Ming Tang consiste en una plataforma cuadrada, que representa la Tierra, dividida en 9 salas, sobre la que se eleva un techo circular, a imagen del Cielo. El centro del cuadrado está ocupado por el número 5, el centro del cosmos, el centro de la Tierra y el punto cardinal primario.

Los lados representan los 4 pilares correspondientes a las 4 estaciones; en los lados exteriores de las 9 habitaciones hay 12 ventanas que representan los meses del año ritual. Las 12 ventanas multiplicadas por las 9 cámaras dan como resultado 108, una cifra cíclica que se repite en muchas tradiciones sagradas relacionadas con el tiempo. La tarea del jefe de la Casa del Calendario era asegurarse de que las habitaciones estuvieran distribuidas correctamente de forma que se correlacionaran con los puntos cardinales.

El Ming Tang no es sólo una representación del cosmos y de la Ley Celeste, sino también una metáfora del imperio, que en el tercer milenio a.C. estaba dividido en nueve provincias (Zhou) según la legendaria medición de la tierra atribuida al rey chamán Fu Yu que domó las inundaciones (a las que se refiere el Shǐjì ).

Los antiguos chinos determinaron así las 24 fases del año solar llamadas chieh-ch'i y las fases de la luna. La disposición de la Casa del Calendario también se asocia con la tortuga (Shu) que representa el elemento agua, la estación invernal, el color negro, el subsuelo, la polaridad Yīn (sombra y lado femenino), el punto cardinal Norte y los Antepasados. Todos ellos son elementos que giran cíclicamente en el tiempo y el espacio, pero que deben respetarse y exorcizarse para que los acontecimientos humanos relacionados con ellos tengan la inclinación adecuada.

Para concluir con el ejemplo chino, estoy de acuerdo con lo que escribe Zuccaro: "En su historia milenaria, China, más que transformaciones, ha pasado por cambios dentro de los cuales la territorialidad ha permanecido sin embargo intacta. El principio del Tao, entendido como orden y equilibrio, no como estructura, es un concepto cercano al concepto griego de dique. El taoísmo... es la verdadera religión civil de China y lo ha sido a pesar del intento de desquiciar en parte las estructuras feudales y tradicionales con el telón de fondo incluso de la revolución maoísta. Mao llevó a cabo una revolución ciertamente dentro de un marco ilustrado y marxista..., pero dentro de una reforma económica y agrícola vinculada a los criterios de la tradición cultural china" (p. 98-99).

Luigi Zuccaro, Geofilosofía con Lev Gumilev, Anteo Edizioni

Fuente: https://www.cese-m.eu

Traducción: Enric Ravello Barber

[ad_1] ASTANA -- A court in Astana sentenced Kazakh tycoon Qairat Boranbaev, whose daughter is a widow of a grandson of former President Nursultan Nazarbaev, to six years in prison after a retrial procedure. Boranbaev's co-defendants, Roman Nakhanov and Taiyr Zhanuzaq, were sentenced to six years and five years in prison respectively in the same case on September 15, the court said. Hours earlier, prosecutor Olzhas Qairollaev had asked the court to hand the same prison terms to the three men. Qairollaev emphasized then that Boranbaev had agreed to cooperate with investigators and cover the financial damages caused by his criminal activities. Boranbaev, Nakhanov, and Zhanuzaq, were sentenced to eight years in prison each on embezzlement charges in late March. The trio had pleaded not guilty at the time. In June, a court in Astana canceled the sentences, citing the absence of key documents the charges against the three men were based on. On August 22, Boranbaev's lawyer, Daniyar Qanafin, stated at a new hearing of the case in Astana that his client had changed his plea and accepted that he embezzled 14.6 billion tenges (more than $32 million), which he had returned to the State Treasury. Qanafin also announced that his client was ready to make a deal with investigators and prosecutors. Boranbaev's daughter, Alima Boranbaeva, and Nazarbaev's grandson, Aisultan Nazarbaev, married in 2013. In September 2020, Aisultan Nazarbaev, who reportedly suffered from drug addiction and had run-ins with the law in the United Kingdom, died in London at the age of 29. Boranbaev, 56, was arrested following unprecedented anti-government protests in early January 2022 after which the Kazakh regime began to quietly target Nazarbaev, his family, and other allies -- many of whom held powerful or influential posts in government, security agencies, and profitable energy companies. In September 2022, another court in Astana sentenced Nazarbaev's nephew Qairat Satybaldy to six years in prison on corruption charges. President Qasym-Zhomart Toqaev has made a series of moves since the unrest to push Nazarbaev, who ruled the tightly controlled former Soviet republic with an iron fist for almost three decades, further into the background following his resignation in 2019. Though he officially stepped down as president, Nazarbaev retained sweeping powers as the head of the country's powerful Security Council. He also enjoyed substantial powers by holding the title of "elbasy" -- leader of the nation. Even after Nazarbaev's resignation, many Kazakhs remained bitter over the oppression of his reign. Those feelings came to a head in January 2022, when unprecedented, nationwide anti-government protests were sparked by a fuel-price hike. The demonstrations unexpectedly exploded into deadly unrest over perceived corruption under the Nazarbaev regime and the cronyism that allowed his family and close friends to enrich themselves while ordinary citizens failed to share in the oil-rich country's wealth. Toqaev subsequently stripped Nazarbaev of his Security Council role, taking it over himself. Since then, several of Nazarbaev's relatives and allies have been pushed out of their positions or resigned. [ad_2]

Astana International Forum 2023: si stanno affrontando le sfide globali di politica estera

Astana International Forum 2023: si stanno affrontando le sfide globali di politica estera Il Kazakhstan circondato dalle autocrazie ha riunito il mondo a parlare di sicurezza globale. È un po' come parlare di lupi in un ovile di montagna: un Forum internazionale, due giorni che è iniziato ieri mattina, intorno a un tavolo a parlare di pace e buoni affari, 40 panel e più di 70 paesi partecipanti: tutti riuniti nella capitale Astana insieme ai vertici delle maggiori istituzioni mondiali; dal Fmi all'Onu, certo, ma anche dai Brics alla Sco. L�� a nord c'è la Russia che bombarda l'Ucraina, a est i cinesi fanno sfilare le corazzate davanti a Taiwan; a sud gli afghani e gli iraniani indaffarati a odiare le donne si sparano ai confini; ma il Kazakistan alza la bandiera di un altro mondo, il mondo che dialoga con il diavolo e con l'acqua santa e intanto fa volare il suo Pil di petrolio e uranio, di criptomonete e terre rare. Al Forum internazionale di Astana si affrontano le sfide globali di "politica estera e sicurezza, sviluppo e sostenibilità, energia e cambiamento climatico, economia e finanza". Quelle sfide sono di casa proprio lì accanto, giusto oltre i confini del più grande paese al mondo senza un solo metro di affaccio sul mare. Dalla fine dell'Unione Sovietica il Kazakhstan si è progressivamente ritagliato un ruolo di pivot d'area, una grande Svizzera d'Asia che ambisce a mantenersi in perfetto equilibrio tra i molto potenti e minacciosi vicini di casa. Finita l'era politica del padre padrone della patria, Nursultan Nazarbaev, il presidente Kassym-Jomart Tokayev sta traghettando il Paese verso una democrazia ancora molto fragile ma almeno promettente, che mantiene l'ambizione di restare vicina al blocco asiatico stringendo però legami sempre più stretti con l'Occidente. In pochi anni, l'Ue è diventata il principale partner economico e commerciale del Kazakstan con oltre il 30% del commercio estero e più di 150 miliardi di euro di investimenti diretti. Il processo politico interno di rinnovamento cammina di pari passo con la crescita dei legami con l'Occidente e con l'Europa. Tokayev ha accelerato le riforme fino a lanciare, quest'anno, una nuova tornata elettorale: il 19 marzo ha rinnovato il Majilis (la camera bassa del Parlamento) e i Maslikhats, le amministrazioni locali, affidando per la prima volta poteri diretti agli elettori. Piccoli passi incerti, in realtà, ma intanto la Ue amplia i suoi accordi bilaterali: nel 2015 ha firmato l'accordo rafforzato di partenariato e cooperazione, il primo di questo tipo con un paese dell'Asia centrale, ratificato dalla Ue nel 2020 all'unanimità. La forza del Kazakhistan resta questa: essere Asia centrale, in un crocevia strategico per le rotte terrestri e il flusso delle grandi condotte energetiche, e nello stesso tempo essere aperto a un processo di riforme che mantenga il Paese nella scia dei partner strategici dell'Occidente. Un Paese dalle infinite risorse naturali, prima cava al mondo per l'uranio, ottimo fornitore dei paesi energivori occidentali ma attento a non alienarsi i rapporti con Russia e Cina. Un equilibrismo complesso che passa anche attraverso eventi di confronto come questo Forum internazionale di Astana a cui partecipano rappresentanti di mondi lontani. C'è l'ex presidente della Commissione europea, José Manuel Barroso, ma anche il segretario generale della Shanghai Cooperation Organization (Sco), Zhang Ming; c'è l'italiano Francesco La Camera, un diplomatico che guida l'Agenzia internazionale per le energie rinnovabili, e c'è lo sherpa sudafricano dei Brics, Anil Sooklal. Negli oltre 40 panel in programma al Centro congressi di Astana ci saranno leader di primo piano come l'emiro del Qatar, Tamim bin Hamad Al Thani; e ci saranno anche i vertici dei principali organismi internazionali, dall'Organizzazione mondiale del commercio al Fondo monetario internazionale, dall'Unesco all'Onu. Il Forum punta ad "affrontare le sfide attraverso il dialogo verso la cooperazione, lo sviluppo e il progresso", che è un po' come dire "prosperare in mezzo ai guai che ci circondano". È la specialità della casa, e oggi e domani riunirà leader di governo e organizzazioni internazionali, gli amministratori delegati delle principali società multinazionali e gli esperti internazionali di tutto quel mondo che, al di là delle barriere e delle ideologie, cerca il modo di cooperare e crescere.... #notizie #news #breakingnews #cronaca #politica #eventi #sport #moda Read the full article

Kazahstan: Fostul lider Nursultan Nazarbaev și clanul său au fost lăsați fără privilegii