Atunci când mă uit în oglindă văd frânturi dinmama, mă urăsc. 

Mă las să cad în realitatea asta chiar dacă  doare.

Și o am pe ea, tânără, în fața mea. 

Cu siguranță i-aș spune să nu facă copii. 

Eu nu voi face copii. 

Eu nu am să fiu mamă. 

Nu vreau să am nimic în comun cu ea. 

Pe ea a părăsit-o mama ei la vârsta de 5 ani. 

Pe mine m-a părăsit la vârsta de 6 ani. 

Nu pot da șansa sorții să își facă voia

Ca eu să-mi părăsesc fata la 7 ani. 

Mulți m-ar crede absurdă dacă ar ști de ce nu vreau copii. 

Mulți ar încerca să îmi explice că am propria voință și tocmai pentru că am trecut prin asta, eu voi rămâne alături de copiii mei și voi fi o mamă bună. 

But you can't escape the bloodline. 

You can't escape the curse. 

Și mi-am dat seama de asta, 

Atunci când m-am uitat în oglindă și  am văzut-o o pe mama mea.

Ce iese din mine e foarte dragut si pur, but god damn ce e in mine nu i deloc asa

Ca e o scriere pe tumblr, ca e o pictura, ca e un mic tiktok, toate sunt atat de dragute si frumoase, le iubesc

but god damn how I do not love myself.

E luna plina

Ne privim una pe cealalta.

Mereu a fost a mea, mereu am fost a ei

E atat de stralucitoare, vreau si eu sa stralucesc

Are soarele ei care o face sa straluceasca, cred ca am si eu soarele meu

E plina, eu imi pun ciorba la incalzit sa mananc

Vreau si eu sa stralucesc ca si ea, pentru toata lumea

Doar ca ea e sus pe cer, iar eu sunt in bucatarie

Cum as putea sa stralucesc pentru toata lumea din bucatarie?

Am sa urc din nou pe scena candva

Daca nu, am sa urc pe cer.

A schimbat tot, socul pe care l-am avut atunci cand mi-a spus ca nu a mai intalnit persoana mai vesela si mai luminoasa decat mine. A spus ca sunt ca un soare. Stralucesc, luminez si zambetul meu incalzeste orice incapere sau loc.

Mereu am fost luna, noaptea si tristetea. I-am spus ca tristetea e a mea. Ca e ciudat ca el ma vede asa. Nici cand eram copil nu eram un copil vesel. Mereu am avut tristetea de partea mea. Atunci cand sunt trista ma simt mereu imbratisata si iubita de tristete. Si atunci el a fost socat. Mi-a spus ca sunt nebuna.

Ei bine, eu sunt cea care a petrecut cel mai mult timp cu mine. Si cred ca am habar cine sunt si ce simt. Mereu am stat cu mine. Toate clipele, toate secundele, toate zilele si mai ales noptile.

Asa credeam. Dar el a avut, de fapt, dreptate.

Preferam apusul si noaptea. Acum ador rasaritul si ziua. Deranjam oamenii. Acum sunt incantati cand au sansa sa petreaca timp cu mine. Nu ma placeau oamenii. Acuma ma admira si ma adora. Ma uram. Acum ma iubesc.

Sunt soarele. Pentru ca el m-a facut sa fiu. M-a lasat si fiu. Insfarsit.

Astazi cand mi-am scos o tigara din pachet sa o fumez, m-am oprit si mi-am adus aminte.

Mi-am adus aminte cum percepeam tigarile atunci cand m-am apucat. Cum le tineam in mana, cum le puneam in gura, cum se simtea atunci cand atingeam chistocul cu buzele. Tin minte ca le umezeam cu buzele prea tare, asta fac si acum.

Ma gandesc cum ar percepe, eu cea din trecut, faptul ca, acum fumez tigarile scumpe. Pachete peste pachete, fara sa le mai numar, fara sa imi dau macar seama ca fumez. Imi aprind tigara dupa tigara pentru ca nu pot sa imi aduc aminte daca am fumat precedenta sau doar m-am gandit sa fumez.

Si m-am oprit cu tigara neaprinsa in mana, proaspat scoasa dintr-un pachet proaspat deschis. Am mirosit-o. N-am mai facut asta de mult. Chiar de atunci de cand m-am apucat. Si mirosea exact la fel ca si atunci. Nu pot sa descriu mirosul, e prea specific, strict a tigara neaprinsa. Dar, faptul ca mirosea exact ca si acum 7 ani si o luna, m-a transpus exact in momentele acelea.

Eram trista si atunci. Dar atunci totul era mult mai gri. Poate si pentru ca umblam ascunsa pe dupa blocuri comuniste haha

Ma duceam noaptea intr-un loc numai al meu, la o scara unde nu statea nimeni cunoscut si fumam tot maruntisul pe care-l gaseam prin buzunarele tatalui meu.

Mirosea asa de nou totul.

*me facin the mirror*

Please do this

Please sing

Please make music

I'm tired

Of dreaming

from the moment I open my eyes all I think about is music and if it's not music, it's how I want to unalive myself.

So.. I really think I know what I'm meant to do

Cred ca o sa fie prima oara cand postez in romana, bine poate o sa iasa tot romgleza( ce cuvant de cacat) da aia e, oricum numai eu o sa ma mai uit aici peste postari drept amintiri sau ceva, sa vad ce mai simteam altadata, si si daca citeste cineva, nu vreau haterii de romgleza sa ma placa asa ca ceau )))

Asa, o sa incep prin faptul ca stateam in pat si ma gandeam la chestii si simteam nevoia sa scriu pentru ca mi se pareau ganduri frumoase, si m-am ridicat sa iau laptopul, pentru ca momentan n-am telefon, (mi s-a stricat si astept comanda) si am zis ok, unde dracu sa scriu? In notepad? Am asa ceva? ))) Nu, mai bine pe tumblr sa ramana mereu acolo undeva online, orice s-ar intampla. Si sa nu zic ca m-am chinuit o gramada sa recuperez parola ca nu sunt capabila sa tin minte nimic si de fiecare data cand intru pe orice trebuie sa-mi resetez totul. Sper ca nu e limita de cuvinte aici ca mi se pare ca ma lungesc ))

Asa, back to la ce dracu ma gandeam in pat, am sa scriu la prezent ca asa gandeam lol. De ce scriu atat de des cuvantul si, parca nu stiu sa vorbesc sau parca n-am citit o carte in viata mea? Si de ce scriu de parca o sa citeasca cineva? Singura sansa ar fi cineva sa-si dea seama cine sunt si sa ma cunoasca si sa fie indeajuns de curios sa citeasca asta: Ei bine, creca asta voi fi eu in viitor. Sau poate cand o sa fiu celebra, o sa descopere fanii sau haterii ca eu sunt de fapt si uauaua hahaha

Stau cufundata in pat, prinsa in radacinile lui, lipita. Nu am telefon, asa ca decid sa mi cutreier amintirile si sa le retraiesc. Ma gandesc la mine cand am facut prima oara sex si la mine cand am facut ultima oara sex. Ce frumoasa sunt! Ce ciudatica eram. Purtam sutien push-up, acum nu mai port sutien deloc. Am slabit, m-am bronzat..sunt inalta si dreapta, cu pieptul scos si capul sus. Atunci eram incovoiata si mica. Imi ascundeam colaceii cu bratele. Acum, doar cateodata ca o obisnuita de care nu m-am scapat. Parca am picioarele mai lungi,d esi inaltimea imi e aceeasi ca si atunci, si nici nu e vreo mare diferenta in kilograme, mai mult e doar in capul meu cum ma percep acum ca femeie. Atunci aveam 17 ani, acum am 22 si inca nu ma obisnuiesc, era sa scriu ca am 21 inca haha. E ciudat ca ma gandesc la acele momente si le simt atat de vii, am doar cateva scene in minte. Dar, sunt atat de vii. Stiu lumina cum era asa rosiatica calda. Nu stiu a ce mirosea, dar cand inspir in amintirea asta simt cum mi se umplu plamanii cu caldura. Sunt mandra de mine. Din toate sansele, chiar am avut noroc de o experienta cat se putea de frumoasa si amuzanta. Cat se putea in contextul meu, de fata trista si incovoiata cu o putere fatarnica, de care doar necunoscutii de temeau, ca asa, la altii ma gandesc ca poate a fost si mai frumos haha.

Acum, nu imi vine sa cred cum e. E pace. Sunt cat se poate de in linie cu mine si sexul meu la momentul actual. Adica, pot sa ma enjoy myself. Stiu ce imi place. Si si daca nu stiu, stiu cum sa ma las dusa pe caile care ma duc acolo. Sa let go. Sa traiesc acele momente. Bine nici nu are rost sa mentionez ca foarte mult are de-a face si iubitul meu in drumul meu sexual si dezvoltarea mea sexuala. Ma face sa ma simt sexy, frumoasa, femeie, adevarata, animal, reala, minunata. Chiar daca cateodata mi se pare ca arat ca un baiatel pistruiat, tot simt ca sunt o femeie frumoasa. Am fost atat de mica candva..doamne.

Voi incerca sa spun inocenta, si chiar eram, dar imi e greu pentru ca tineam foarte tare sa par matura si puternica si in charge. Imi era frica. Poate din cauza acestei aparente, nici nu i-a venit sa creada ca sunt virgina.

Ma bucur ca e o amintire care la momentul potrivit ca cel de acum, imi face placere sa o retraiesc in capul meu. Putea fi mult mai rau, putea fi groaznic. Am cateva. Tot din domeniul sexual ( astazi vad ca despre asta imi vine sa imi aduc aminte) la care mi se strange stomacul si imi vine sa vomit. Abia de au culoare amintirile astea la cat de intunecate sunt. Mi rau, nu vreau sa ma mai gandesc. Imi aduc aminte ca i-am povestit primului in seara cu pricina, lucrurile astea naspa care mi s-au intamplat. Si mi-a placut tare ca a fost super empatic. Ma simteam iubita. Acum ma simt ca si cum mi-am gasit completarea, pe langa toata iubirea. Really feels like home somehow, adica e atata pace si iubire si totul e atat de adevarat dar se simte asa de magic si mistic. Nu compar nimic. Doar imi aduc aminte. Sunt intamplari din viata mea. Si somehow insfarsit imi iubiesc viata atat de mult. Ma simt ca si cum as fi batrana si mi-as aduce aminte. N-am cum sa nu iubesc amintirile. N-am cum sa nu ma iubesc pe mine de acum sau din trecut.

Simt ca inca nu am curajul sa descriu mai mult, sa spun tot ce imi trece prin cap, ca tot am impresia ca cineva o sa ma gaseasca aici. Vreau sa fie locul meu, intimitatea mea, unde sa pot sa fiu eu cu mine, sa pot spune tot. Dar, sunt sigura ca asta se va imbunatati cu timpul daca voi mai scrie. Am prea multe asteptari de la mine din prima mereu. Sa fac totul perfect din prima. Si nimic nu e perfect din prima, aluzie la ce am vorbit mai sus hahaha. Dar de fapt e cel mai perfect cat a putut fi. Si cum scriu acum oricum mi se pare mie de cringe si cacaturi, e cel mai perfect cat poate fi. Pentru ca asta sunt acum, si asa simt acum. Si ASTA abia astept sa vad in viitor. Sa ma vad pe mine din trecut in cuvinte.

...

Acum sexul inseamna altceva pentru mine. Atunci era asa ciudat si parca nu asa frumos si pur ca si acum. Chiar daca acum e mai nebunesc decat atunci ahahaha, parca acum e mai peaceful. Asta poate pentru ca nu stiam, era nou tot, si putin inspaimantator. Acum e totul de la sine. Chiar misto haha.

Cateodata imi e asa de dor de mine. Nu ca as vrea sa retraiesc sau sa dau timpul inapoi, bleax. Doar simt asa dor. Nostalgie. Pentru ca acum ma inteleg si ma iubesc. Si am asa in suflet o dorinta sa fiu langa mine cea de atunci. Si sa ma iubesc. Sa ma iau in brate. Si sa-i spun sa nu mai poarte sutiene push-up. Maybe i already did, ca nu mai port ahahah.

Tin minte si ce maieu aveam pe mine. Negru cu putina dantela, dar nu prea sexy. Cred ca e fix maieul de la (insert my bff name), care de fapt cred ca era al mamei ei hahaha. OMG thats so risky saying her name adica e usor kinda sa-ti dai seama cine sunt daca ma cunosti lmao. Cred ca o sa las asa numa asa de tupeul ce-l am acum lmao.( edit am sters numele ca nu mai am tupeu cand recitesc asta lmao si plus ca undeva in sinea mea sper ca o sa ajung celebra si chiar as vrea sa raman anonima ahahah)

Acum imi e asa de ciudat sa port blugi negrii. Atunci doar pe aia ii purtam. Inca mai am blugii aia negrii. Nu-mi mai vin. Imi sunt mari haha thank god.

Nu stiu ce chiloti purtam, dar sigur erau ceva bikini cumparati de la china shop. Tin minte cum aratu bikinii pe care mi-a rupt un cacacios( in trecut le spuneam monstrii, acum nu ma mai sperie, sunt doar niste cacaciosi) erau albi cu pisicute negre( poor little girl...). I-am revazut de curand cand am mai fost pe acasa si scotoceam dupa amintiri. Sper sa nu para ciudat ca am asa ceva acasa inca. Adica, multe lucruri zac acolo nearuncate, ca si in capul meu. Ce fain ar fi sa poti arunca chestii din cap. Dar nici nu stiu daca as avea curajul si puterea sa aleg ceva ce sa fie aruncat din minte pe vecie. Adica mereu dupa ceva timp, cand te uiti in urma, parca e bine ca nu ai putut sa arunci. Ca intelegi mai bine, empatizezi cu tine de atunci mai bine, si asa poti sa intelegi orice greseala sau intamplare de cacat .

Fuck ce mult scriu, si cand m-am pus sa scriu la licenta n-am fost in stare de asa ceva. Imi vine sa spun ce sucker sunt da nu pot ca ma inteleg si iubesc asa cum sunt. Multi spun sa nu-i ok, ca-i toxic, ca ar trebui sa schimbi ce nu-i ok. Dar mie nu mi se pare un defect ca nu mi-am dat licenta. Nu prea as vrea sa schimb asta, nu stiu. E cringe cand cineva spune, meh asa sunt csf, dar chiar cateodata e ok. Asa sunt. Nu sunt capabila de tot ce imi propun. Sunt foarte stabila dar am mintea vraiste. Si fumez prea multe tigari.

Normal ca noaptea la (orasul unde sunt ca deja dau prea multe detalii) imi vine inspiratia si cheful sa scriu ampulea. Mereu aici in exact acelasi loc imi vine. Of ce trista sunt ca am pierdut toate poeziile din telefon. Multe erau scrise exact aici in locul asta noaptea spre dimineata si erau chiar foarte bune.

Ma intreb oare cand o sa am eu cheful vreodata sa citesc atat din ce am scris? Poate niciodata.

Dar, macar am facut ce am simtit. Am scris si voi posta. Si va fi pe internet mereu. Si sunt mult mai aproape de mine, sa fiu eu, cat mai mult. Sa-mi dau liber la orice imi vine sa simt, sa fac si sa traiesc. Sa fiu eu, asa cringe.

PS abia astept sa treaca cacatul asta cu cringe, nu exista asa ceva, de fapt suntem doar oameni si traim, toti, pentru prima data.

i'm searching for reasons to live on google again

I always liked autumn, the rain and the night, i still do, but he really made me love summer, the sun and the morning.

something is rotten in my stomach, i'm sad again and anxious af i wanna sleep for a while but i have shit to do so i'm just stuck, glued on the sofa, smokin and not drinkin enough water

I love when i have a sad crisis cause i know after that imma clean the shit out of my house in a manic episode or smth and at least ill have a clean home

been searching sad tiktoks cause i needed to cry

when i feel pain after a long happy time it's like i'm welcomed back home

i'll look at my first post and i'll be wow this is my first post and yes this is my first post

idk where you are right now cause idk shit about life but hope you're nostalgic and happy when u see this post lol