O experienta personala- final

Am promis. Doar la asta m-am gandit, la faptul cat de neserioasa puteam sa fiu pentru ca promisesem ca am sa vin. Apoi a urmat un cadou de Craciun si am simtit sa imi fac cel putin aparitia si sa vin. Am cumparat si eu un cadou, mi se parea o chestie draguta desi cred ca a fost prima data cand i-am facut un cadou unui baiat. Am ignorat toate conversatiile pe care le aveam noaptea tarziu, stiind ca daca in 6 luni nu poti creea o legatura cu cineva, atunci nu o poti face nici in cateva zile petrecute in realitate. Mi-am ignorat instinctul pentru ca vedeam oameni impreuna si ma gandeam cum e. Nu e asa rau, asta pana cand afli ca nu esti atat de compatibil cu o persoana. Imi batea inima foarte repede, ca un elefant care alearga. Doar 50% am reusit sa fiu eu, restul ramanand in capul meu: toate intrebarile despre noi, despre el, despre unde naiba este cadou pe care mi-a spus ca mi l-a luat. Am facut glume, unele le-a inteles, altele nu. Nu a fost curios despre cine sunt eu, iar eu eram mult prea curioasa incat atunci cand l-am intrebat ma simteam ca un intrus. As fi vrut sa ne imprietenim, sa ii spun despre viata mea si viceversa. Altfel cum poti cunoaste o persoana? Mi-am ignorat gandurile in care imi spuneau ca nu sunt sincera cu el si nici nu o sa fiu. Momentul critic din capul meu a fost cand l-am intrebat "Te-ai suparat?" si el a zis "Nu" , spunand in timp ce se indeparta de mine ca sa nu mai stea langa mine. Atunci mi-am adus aminte de o experienta din copilarie cand ma certam cu tatal meu si noaptea era ca un calvar, iar ziua se comporta ca si cum nimic nu s-a intamplat. Nu a fost destul de matur incat sa spuna ceea ce il supara si sa clarificam. Nu a avut destula incredere incat sa-mi spuna ce il deranja sau destul de sincer sa imi spuna despre el.

Eram deficitari in cuvinte. El nu le avea, iar eu le tineam pe toate in capul meu.

Daca nu putem sa ne deschidem unul fata de celalalt cu pretul ca poate fi neplacut atunci o sa traim mereu o iluzie.

Need an old school type of love

Faptul ca imi placea de o infatisare ma facea sa ma simt si mai singura si disperata. Problema cu infatisarile e ca culoarea ta preferata, iti place si doar atat, nu are virgula. Nu dureaza pana cand realizezi cu ce farmec te-ai imbatat. Iti place doar atunci cand iti aduci aminte de ea.

Nu e ca si cum te gandesti la culoarea ta preferata in fiecare zi.

Pentru ca nu vedeam apusul atat de des, alergam in fiecare seara sa il vad.

Sometimes your hearts cries while your eyes are dry. And I think that's the worst.

‏meet me in my dreams tonight and stay there for a while

Invest in your mind, that shit lasts forever.

Fairy Bridge of Glen Creran by happiness_behind_the_lense 

"Alearga", imi soptesc gandurile in timp ce stau pe o canapea si privesc in gol. "Acum". Si acum a trecut si poate nu e corpul cel care se misca, dar mii de ganduri imi fug prin fata ochiilor. Ma gandesc la ceea ce nu fac ca si cum ar fi o diferenta majora pe care o traiesc zi de zi. Ca nu am facut ceea ce mi-am dorit, oare? Ca nu am vorbit? Cuvinte, iar mintea ma omoara ca nu le-am spus. Si ma tot intreaba de ce, iar eu ii spun sa astepte, dar probabil s-a saturat sa astepte un moment care nu va veni. Ea vrea sa creeze momentul. Indiferent de ce sau cum va fi, vrea doar sa stie ca a facut-o. O las cu un interes banal si ingrijorator despre ce va urma. Ascult atatea informatii si ma gandesc cat sunt de reale. Raman in coltul mintii gramada. "Doar fugi.."

🌿 Botanical 🌿

YOU SPEAK LIKE CONSTELLATIONS,

BUT YOU'RE JUST A BLACK HOLE.