Meet Button 🩷

Just some fun messy doodles

anyway thinkin about the galdur bait muses and family and what i sprinkle in as lore

aurelia has a mom and was something of a post-parting surprise after an adventuring party romance concluded. has never met her dad. unknown if she will ever meet her dad. but she does potentially fall in with her dad's people at the end of the game. has a ton of fully elven half-siblings who are far older than her. is indisputably a mama's girl.

gale is stated outright in discord lore to be the result of a divorce. he asserts he turned out fine besides. it's unclear where his dad is or how involved he was in gale's youth, but he grew up in his mom's household and surrounded by her family. only child (derogatory.)

haer'dalis is the son of an elf and a fiend woman, making him actually more alu-fiend or cambion than properly tiefling. that doesn't tend to fly outside of the planes he's used to, however, so he keeps his mouth shut about his origins. has a kid knocking about as of 3.

hel is a child of ye olde divorce. mom got custody of her brothers, her dad got custody of her in the split. was partially raised by her father's blood-brother, to horrific results. seeking to reclaim her goliath roots post-game and rebuild the bridge between her identities. still paying for her human grandmother's fiend pact with tiamat physically.

ismail is happily adopted by his foster father, g*rion. does not fuck with his true father bh**l, but is tight with his half-siblings im0en and s4revok -- before the latter backslid. in turn was a hesitant but ultimately fantastic dad to valas after his own adventures wrapped. some say even after death he is still taking psychic damage over the fact his birth mother was with both bh**l and g*rion, and he's not sure which was the side chick to her.

miruna is... complicated. born of a profane rite involving mass sacrifice, she is bh**l's essence given flesh. she is some denomination of related to other bh**lspawn, but exactly defining her relation to valas or s4revok is difficult. she is also, unfortunately for us all, mother of a son.

sybelle is an orphan. bounced between temple urchin to archival apprentice by the age of 8. was a cool big sister to younger apprentices, but otherwise kind of adrift, especially being of shou descent in overwhelmingly southern athkatla. will found family the party. looking forward to starting a family of her own someday with whoever romances her.

thaniel is the son of s*lvanus (i love that fan theory i am working it into my lore so hard) and a nymph. ol*ver is his kind of sort of brother kind of sort of shadow self. h*lsin is kind of sort of his best friend kind of sort of his guardian kind of sort of his pet bear.

valas is the son of aforementioned ismail and the to be mentioned viconia. only child, lost both of his parents young by the measure of his lifespan, but tries to honor their memories. has various aunts and uncles in his parents former traveling companions, regards boo as like a brother to him without a trace of irony or jest. in constant conflict with his bh**lspawn relatives. refuses to continue bh**l's tainted bloodline, but does adopt miruna's son post-game.

viconia is one of 15 daughters born to her matron mother, and had at least one brother. was thrown into the lolth cult young and was nearly murdered by her own mother for earning the spider-queen's ire. killed several of her sisters in turn. seems to have leveled out or at least learned to imitate healthy familial bonds by the time her son valas was born. delighted in ax plotting to find out her latest paramour has a daughter, no matter how isobel refuses to have contact with her father. call her mother.

vellioth is the sole survivor of the sundering of his hometown -- but was on his own long before. occasionally finds true companions in his mortal travels as a mercenary, but no true family. donella certainly isn't it. she once muses that c*zador is like the son the two of them never had and vellioth counters 'it's not too late to abort' so... he's not buying into her 'one of the family' platitudes or her delusions of what their relationship is.

27/11/23

îmi detest cu înfricoșare ziua de naștere nu există amintire care să mă bucure în ziua de nouă a ultimii luni din noul mileniu feminitatea obiceiului de a-ți plânge ochii și plămânii până în zori pentru a trece 24h făcută mic ghem o fetiță plângăcioasă acoperită de o pătură înflorată genunchii în barbă spatele încovoiat gura alungită din colțuri și buze apăsate pe dinți ochi umflați roșii iritați goluri de aer prin gât și un cap greu cât o piatră de temelie a bisericii catolice 7 ani italia tanti auguri a te cântat forțat pe fundal pentru a acoperi altă ceartă inutilă felie de tort inegală pentru ginere ca să nu se strice felia de ananas de pe tortul de ciocolată băga-mi-aș pula în el de tort de ciocolată m-aș întoarce înapoi și aș fugi cu mine mică cât mai departe de acel an jumătate de țipete isterice și femei instabile emoțional două palme de tort și o ceartă care și acum nu îmi dă pace nimeni nu își mai amintește de ea a fost un nimic să strici aniversarea unei fetițe să nu te poți abține pentru cinci nenorocite de minute cât ica încerca să cânte cinci minute nu ai contat nici măcar o zi din an ciclu primar și scoasă în fața clasei mirunica pe cine inviți din clasă la ziua ta uhm pe nimeni am invitat deja două prietene altă proastă care a mușcat din rujul roșu 10 ani și sandwichuri cu pâine albă cașcaval și șuncă rochiță neagră tot singură m-am jucat ignorată în propria casă oare chiar nu ți-ai pus vreo întrebare oare copilul tău era în regulă era de ajuns să iau note mari memorie bună ceartă-mă că gabriela a mâncat tot tortul ce prietene ți-ai mai făcut și tu nu a mai rămas nicio felie le-a mâncat ce vrei acum ți-am zis că nu mai vreau să te văd cu ea altă aniversare miruna este plecată îi lăsăm o punguță de chipsuri o doză de cola și o căciulă de blană sintetică ți-am luat cadou săraco cum se apropie decembrie simt cum încetinesc nu găsesc o piatră destul de mare sub care să mă ascund până când trece luna nici crăciunul sau anul nou nu sunt diferite nimic plăcut paralizant emoțional frig afară frig înauntru frig în brațele mamei m-ai crezut vreodată când ți-am spus că îmi este rău te enervai tot eu eram problema o povară constantă zi de zi de zi ceream de mâncare de băut de îmbrăcat de încălțat ceream doar luam nu ofeream nimic la schimb nu aveai bani iar erai nervoasă ce îmbrățișări ciudate reci stângace mama nu știe să mă țină în brațe brațele tale au fost calde când aveam 9 ani prea puțin ești fată da fată și ce mai faci am crescut știu că e și prima ta dată dar îmi este greu să accept iar trebuie să fiu în control să nu las pe nimeni să mă manipuleze tu ai fost începutul a tot tu mănânci ce mănânc și eu nu îmi place ceva nu îți place nici ție nici măcar înghețata de vanilie mama mama îmi place înghețata de vanilie are gust de amurg de vară și de regina nopții gust de soft kiss în apartament la brașov și de îți mulțumesc pentru bomboanele pe care le face și bunica speli rufe vara și îți povestesc cum vreau un zmeu și să alerg după el te rog să mergem până la graziella să îmi cumperi unul și apoi în parc la dunăre să îl înălțăm da mergem dar nu mergem niciodată nu mergem nicăieri dar dacă mai plângi că nu vrei la constanța și că vrei să stai cu mine te plesnesc de nu mai poți acum întoarce-te să dormi acum mă întrebi de ce nu ies prin oraș de ce nu am prieteni de ce nu am iubit logodnic nimic o fată așa deșteaptă ca tine nu găsești măi mamă chiar pe nimeni vomitam atât de des și în seara aia era să mor nu mai știai cum să spui tatăl nostru te-ai speriat iar eu plângeam în brațele tale și acum vomit dar de la prea multă vodcă băută cu denis și aida îți trimt 4 milioane de ziua ta să faci ce vrei cu ei să îți plătești chiria să îi ții să faci ce vrei tu vreau să nu îmi mai spui că mă iubești doar de ziua mea vreau să nu vorbim doar o oră pe săptămână vreau să știi la ce facultate sunt cine e martina cine e fiica ta nu sunt la istorie nici la arheologie vreau să știi că plâng de un an pentru că nu vii la absolvire alt semn că nu am avut pe nimeni vrei să fiu fericită simți că nu sunt simți cu ce stâng ai pornit mina

Elena Miruna Nemteanu s-a născut pe 24 iunie 2003, are aproximativ 1 metru și 65 de centimetri înălțime, părul lung, șaten și ochi căprui. În momentul dispariției era îmbrăcată cu rochia din fotografia de mai jos.

Photography project

Be free to comment ...

At first there were feelings. Feelings that have lain up for years for the factor that has made them materialize: Miruna. Miruna is an 8-year-old girl I met at the " Parents of Angels Day" - an event attended by parents, grandparents, children who lost a baby or brother / sister too early. At this event I participated as a photographer. It attracted me, her the way the emotions of the event had lived, the serene, but mature look for her age, as if shaded by thoughts. For some time I was thinking of a photographic project dedicated to my sister, which is no longer among us, and as I saw her, I realized she was what I was looking for. Her mother, a special lady and a good soul (the organizer of the event in Constanta) was immediately in agreement and after I asked her and Miruna we did set a photo shoot. The project presents the moments that a human passes from the moment of hearing the news that someone dear is no longer among us: regret, melancholy, introspection, pray, reflection, contemplation, nostalgia, memory, message, consolation, joy - and until he finds peace, balance, well-being.

La inceput au fost sentimentele. Sentimente care au stat in stare latenta ani de zile pana cand a aparut factorul care le-a facut sa se materializeze: Miruna. Miruna este o fetita de 8 ani pe care am cunoscut-o la evenimentul "Ziua parintilor de ingeri" - eveniment la care au luat parte parinti, bunici, copii care au pierdut un copilas sau fratior/surioara prea devreme. La acest eveniment am participat in calitate de fotograf. M-a atras la ea modul cum si-a trait emotiile prilejuite de eveniment, privirea senina dar matura pentru varsta ei, parca umbrita de ganduri. De ceva timp ma gandeam la un proiect fotografic dedicat surorii mele, care nu mai este printre noi si de cum am vazut-o mi-am dat seama ca este ceea ce cautam. Mama ei, o doamna deosebita si cu suflet bun (organizatoarea evenimentului in Constanta) a fost imediat de acord si dupa ce am intrebat-o si pe Miruna am stabilit o sedinta foto. Proiectul prezinta momentele prin care trece un om din momentul aflarii vestii ca cineva drag nu mai este printre noi - regret, melancolie, introspectie, ruga, reflectie, contemplare, nostalgie, amintire, mesaj, mangaiere, bucurie - si pana isi gaseste linistea, echilibrul, starea de bine.

oh lord

i’m watching these two...americans? one is anyway, playing poker and the 2nd (the streamer’s friend) is clearly a huge lightweight and causing trouble (shouting insults, saying that a japanese person stole his 100 chip even tho it’s on camera he exchanged it)

like i just came by the stream an hr ago but i already gave them advice, like pls guys if you want to return, time to head home

Copiii, membrii ai grupului artistic ”Nino Nino” au început noul an şcolar şi, firesc, prezenţa lor la activităţile grupului este facultativă, dat fiind şi faptul că unii dintre ei frecventează şi alte cursuri artistice sau acţiuni sportive.

Săptămâna care a trecut, întâlnirile grupului artistic ”Nino Nino” s-au extins pe mai multe zile. Astfel, joi, 12 septembrie 2019, la Biblioteca Judeţeană ”Panait Istrati” Brăila, Secţia de Împrumut pentru copii – Ludotecă, au fost prezente doar patru fetiţe. Cum nu se poate mai potrivit pentru a se lucra în linişte la unele scenarii.

Şi iată! Victorieee! S-a finalizat primul moment artistic al grupului ”Nino Nino”. Într-o interpretare excelentă, Ema Popîrlan (Greieraş) ne-a uimit cu parodia muzicală ”Mi-am luat o jantilică”, adaptare de Lică Barbu pe melodia ”Mi-am făcut bundiţă nouă”.

Înregistrarea a fost prelucrată şi descărcată într-un videoclip pe care vi-l prezentăm o dată cu acest articol, urmând ca după câteva filmări cu Greieraş prin oraşul Brăila să se realizeze un videoclip de calitate. Succes, Ema Popîrlan!

Şi tot în această zi, Lică Barbu le-a surprins pe surorile Ilaria şi Giada Turea ciondănindu-se. La fix a venit ideea unei scenete umoristice în care cele două fetiţe să se certe pentru un moft   de-al lor. Nu dezvăluim detalii.

Vineri, 13 septembrie 2019, Lică Barbu a întârziat câteva minute la întâlnire, drept pentru care a fost pedepsit cu o sperietură straşnică pusă la cale de către cele cinci fetiţe în frunte cu Cristina-Eutalia Mincu (Clopoţica), cea care a a fost cu ideea. S-au ascuns prin încăpere şi când a apărut Licuţă, ta-na-na!, l-au speriat de-adevăratelea. Licuţă s-a prefăcut că plouă, dar părul de la spate era ca la arici. Ca răspuns la această sperietură, Licuţă le-a îmbrăţişat şi le-a promis răzbunare.

Repetiţiile au continuat cu recitări ale unei poezii de către toate fetiţele prezente pentru a afla cine e mai talentată la recitarea acestei poezii pe care o vom prezenta la momentul potrivit.

Sâmbătă, 14 septembrie 2019, activitatea s-a învârtit mai mult în jurul bannerului pe care Lică Barbu l-a primit de curând în dar de la Asociaţia Culturală Leviathan, banner pe care stă scris: ZÂMBETUL UNEŞTE – Proiect al Asociaţiei Culturale Leviathan în colaborare cu Biblioteca Judeţeană ”Panait Istrati” Brăila – GRUPUL ARTISTIC NINO NINO. 

Mulţumim cu drag lui Costin Tuchilă care s-a ocupat personal de realizarea acestui banner!

Nectarie Spânu, 7 ani, Şcoala gimnazială ”Mihai Eminescu”, Brăla

Însoţit de toată familia, Nectarie Spânu, 7 ani, de la Şcoala gimnazială ”Mihai Eminescu”, a ţinut în mod special să se înscrie la grupul artistic ”Nino Nino”. Cu multe argumente, toată familia, mama, tata şi cele trei surori, l-au convins pe Lică Barbu că Nectarină (poreclă dată de Perluţa) este ”absolut topit” să joace teatru şi să activeze ca un adevărat artist în grupul ”Nino Nino”.

Duminică, 15 septembrie 2019, ora 11.00, copiii, membri ai grupului artistic ”Nino Nino” s-au prezentat la întâlnirea cu natura şi oamenii, adică în Parcul Monument din Brăila.

Şi ce să faci în parc? Te joci. De-a ce? De-a desenatul pe asfalt. Nu-i normal?

După ce au expus prin copaci desenele lor aduse de acasă, copiii s-au desfăşurat în creaţii cu creta colorată pe  asfalt. Fiecare unde a crezut că imaginaţia îi poate ajuta.

Miruna-Gabriela Matei (Perluţa), după ce a alergat vreo trei ture prinprejur spunând că vrea să mai slăbească, chestii, ce mai!, s-a aşezat la desenat într-un loc cu mai mult soare. A spus că soarele e prietenul ei şi o ajută la imaginaţie.

Mai toate desenele purtau scris denumirea grupului ”Nino Nino” fără ca Lică Barbu să le dea vreo indicaţie, ceea ce înseamnă că toţi membrii grupului au prins drag de ”Nino Nino” şi au înţeles responsabilitatea acestei activităţi.

Atmosfera de o duminică în parc a oamenilor veniţi la aer curat a fost şi mai plăcută când trecătorii au fost surprinşi de copiii de la ”Nino Nino”, care i-au îmbrăţişat pur şi simplu.

Daniel Dan (Titirez) era cât p-aci să-i sperie pe doi bătrânei, dacă nu-şi cerea scuze, dar spunându-le intenţia lui, cei doi bătrânei au plecat mai departe cu mulţumirea că mai avem copii minunaţi în această societate.

Duminica este o zi de sărbătoare, iar sărbătoarea este şi mai frumoasă, atunci când primeşti o îmbrăţişare.

Brăila şi-a trimis razele soarelui prin crengile copacilor din Parcul Monument pentru a-i mângâia şi îmbrăţişa pe copiii de la ”Nino Nino”, ca o răsplată pentru darul lor inocent.

Vezi arhiva Proiect Zâmbetul unește

Pagina Zâmbetul unește

Pagina de facebook a proiectului.

Vezi și: arhiva rubricii Lumea lui Licuță de Lică Barbu

Arhiva rubricii Proză scurtă

”Nino Nino” donează îmbrăţişări Copiii, membrii ai grupului artistic ”Nino Nino” au început noul an şcolar şi, firesc, prezenţa lor la activităţile grupului este facultativă, dat fiind şi faptul că unii dintre ei frecventează şi alte cursuri artistice sau acţiuni sportive.

Dan Negru, exasperat de concurenți, la “Guess My Age - Ghicește vârsta”! „Și am zis că nu țip la emisiunea asta!” Andrei (28 de ani) vine cu soția, Miruna (39 de ani), și mama soacră, Vasilica (65 de ani), să câștige cei 100.000 de lei puși în joc la “Guess My Age – Ghicește vârsta”, show-ul prezentat de Dan Negru, la Antena 1. http://ift.tt/2nj5V5V

Începând din anul 2008, din inițiativa unor pasionați ai cinematografiei europene, la Toulouse – cel de-al patrulea oraș al Franței – are loc, în fiecare toamnă, Festivalul Filmului Românesc, intitulat MOTOR!

Anul 2017 va marca, prin urmare, cea de-a noua ediție a acestui festival, ce se va desfășura între 10 și 21 noiembrie, filme românești de excepție rulând la cinematografele din Toulouse și din alte două orașe importante ale departamentului Haute-Garonne, Colomiers și Muret!

Contextul cinematografic românesc

« Noul vag al cinematrografiei românești continuă să strălucească », titrează RTS Culture în Decembrie 2016, atunci când filmul « Bacalaureat » al lui Cristian Mungiu a obținut premiul pentru scenografie la Cannes. De altfel, întreaga lume a cinematografiei europene și mondiale remarcă faptul că în ultimii 15 ani cineaștii și actorii români se reinventează.

Echipa “Bacalaureat” pe covorul rosu de la Cannes

Mathieu Macheret, critic de film în cadrul cotidianului « Le Monde », ne spune ca « acest nou val (nr. al cinematografiei românești) este născut în România post-comunistă, după căderea dictaturii lui Ceaușescu în 1989. Au apărut noi școli de cinema, a apărut o nouă generație de tehnicieni, comedieni și cineaști, adesea veniți din teatru sau trecuți prin televiziune »… „Aceste filme combină scrisul fictiv și trăsăturile care fac parte din documentar: scene lungi, improvizații ale actorilor, injectarea de elemente neprevăzute în scenariu, filmări pe străzi. Există o preocupare de a împinge reprezentarea realului cât mai mult posibil. Până la o formă de prosaicism. Este, de asemenea, limita acestui cinematograf, căruia i se reproșează uneori că întunecă tabloul general”.

Realitatea ofertei de distribuție în România este cu totul alta. Alexandru Belc prezintă cu claritate acest aspect în documentarul său « Cinema, dragostea mea », având drept obiectiv semnalarea situației dramatice a sălilor de cinematograf din România, aflate pe cale de dispariție. România este țara cu cele mai puține cinematografe, în 2014 existând doar 76 de cinematografe, după cum ne precizează cinemagia sau altfel spus un cinematograf la 260 000 locuitori.

Bacalaureat, de Cristian Mungiu

Succesul acestor filme nu este la fel de relevant în propria țară, așa cum este în afara ei. Pe lângă lipsa materială a sălilor de cinema și scăderea drastică a interesului pentru industria cinematografică românească, se pare că, fără a generaliza, românii consideră aceste filme puțin pesimiste, după cum apreciază criticul de film de la Le Monde. „Ei consideră că se prezintă o imagine a României foarte negativă și incoerentă cu realitatea. Ei simt uneori că cele mai strălucite talente vor căuta succes în străinătate, la festivaluri, pe fundalul problemelor societății românești”.

În acest context destul de demotivant, cineaștii români si-au urmărit vocația artistică. Și pe bună dreptate. Pentru că, nu doar că au obținut continuu numeroase premii la marile festivaluri cinematografice (San Sebastian, Berlin, Toronto…), dar filmele românești sunt din ce în ce mai mult reperate și difuzate. Și apreciate de un public din ce în ce mai mare.

  De aceea, este cu atât mai lăudabilă noua generație de cineaști români, precum și orice inițiativă de promovare a filmului românesc.

Festivalul de Film Românesc la Toulouse: promovarea cinematografului românesc prin voluntariat

În anul 2008, o întâlnire întâmplătoare între un profesor român de la Universitatea din Toulouse și Directorul Cinematografului ABC din Toulouse, pun bazele unei colaborări care prinde aripi în ultimii ani! De atunci, în fiecare toamnă, Festivalul de Film Românesc aduce vocile originale ale unor actori români deja consacrați, și creează cadrul ideal unei întâlniri privilegiate între public și critici de film sau chiar artiștii înșiși.

MOTOR – Festivalul de film românesc de la Toulouse își propune deci, o dată pe an, să consacre o săptămână celei de-a 7-a arte românești. Acest festival are prin urmare drept obiectiv promovarea cinematografiei românești, în versiunea originală, subtitrată în franceză (VOSTF), prezentând atât producții naționale, cât și coproducții, inedite și de genuri diferite: scurt și lung-metraje, filme de animație, documentare, ficțiune.

Mihaela Negoiță, organizator Radu Câmpean, realizator Sursa: pagina Facebook a Festivalului MOTOR!

În paralel, își propune să promoveze cinematograful românesc prin prezența criticilor de cinema și a artiștilor implicați direct sau indirect în filmele prezentate. Aceste sesiuni de schimburi de păreri și impresii sunt extrem de importante pentru organizatori, motiv pentru care au fost invitați până în prezent criticii Leo Șerban, Magda Mihăilescu, Dan Burlac, realizatorii Radu Muntean, Florin Piersic Jr, Cornel Gheorghiță, Nicolas Hans Martin, comedienii Constantin Florescu, Ion Stoica, Alin State sau violonista Clara Cernat.

Echipa organizatorică este formată în întregime din benevoli, români, ca și francezi, oameni pasionați de cinematografie și preocupați de promovarea cinematografiei europene. O susținere mai consistentă a unor instituții românești de profil ar putea însă simplifica sau amplifica acest tip de acțiuni.

« Nu vă vom minți, festivalul este realizat de o echipă foarte mică și în întregime voluntară. Prin urmare, este destul de complicată îmbinarea muncii, a vieții de familie și a pasiunii de cinefil și, de asemenea, este adesea dificil să găsim bugetul necesar pentru a oferi publicului din metropola din Toulouse zece filme pe care dorim să le împărtășim. În fiecare an ne punem aceeași întrebare: vom reuși? Economia noastră este ridicolă și ne-ar plăcea cu adevărat să putem face lucrurile mai profesionist. Pentru aceasta, ar trebui să-i convingem pe partenerii noștri să ne susțină în mod durabil. Relațiile cu Institutul Cultural Român, deși partener de la bun început, sunt, din păcate, prea adesea supuse schimbărilor aleatorii ale personalului, ceea ce slăbește foarte mult proiectul », după cum ne precizează Fred Ortuño, organizator al festivalului.

Din fericire pentru cinematografia românească, partenerul istoric al acestui festival, Cinema ABC din Toulouse, prin intermediul directoarei acestuia, Bunny Galorini, un pasionat promotor al cinematografiei europene, rămâne pilonul în jurul căruia gravitează de la an la an evenimentul.

Bunny Galorini, Directoare Cinema ABC, Toulouse

  « Încercăm să apărăm cinematografiile europene, foarte puțin cunoscute și văzute, chiar și în țara lor de origine. Într-adevăr, am putut înțelege că în România doar aproximativ 1% dintre spectatorii de film se concentrează asupra filmelor românești», după cum ne spune Bunny Galorini în interviul acordat organizatorilor festivalului, pe care îl puteți urmări în întregime aici.

    Asociația franco-română din Toulouse, ca și întreaga comunitate de români din jurul acestei metropole, susține în diferite moduri implementarea acestui proiect. Din anul 2015, însă, Festivalul devine un eveniment cu un cadru organizatoric evoluat, prin crearea asociației MOTOR!, dedicată organizării de manifestări pentru promovarea cinematografiei românești. Municipalitatea din Toulouse este de asemenea un susținător fervent al evenimentului, începând de la ediția precedentă.

Festival ajuns la maturitate: ediția cu numărul 9

Public al Festivalului de Film MOTOR! Sursa: Pagina Facebook a Festivalului MOTOR!

                        « Avem o audiență de spectatori fideli, dar la fiecare nouă ediție există spectatori noi care ne expun plăcerea lor de a descoperi aceste scrieri tensionate, exigente și aspre. Unele filme românești, precum „Mama și fiul” de Calin Peter Netzer, „Aurora” și „Sieranevada”, de Cristi Puiu, „Toți cei din familia noastră” de Radu Jude sau scena finală din „Policeman, adjectivul” al lui Porumboiu … sunt “solicitante” în sensul unei probe, a șocului cinematografic pe care îl provoacă. Acest lucru poate deruta anumiți spectatori, dar, în general, această derută îi aduce înapoi în fața marelui ecran, iar acest fapt ne bucură”, ne spune din nou Fred Ortuño.

Cu o extindere a duratei Festivalului, dar și a locurilor de difuzare a filmelor, Festivalul de Film Românesc se desfășoară în prezent pe parcursul a 10 zile, în 4 săli de cinema din Toulouse și alte două mari orașe ale Haute-Garonne-ului (Muret și Colomiers).

Cea de-a noua ediție a festivalului va fi odată în plus cea a regăsirii unor cineaști descoperiți sau redescoperiți de puțin timp: Radu Jude (Aferim!, Toată lumea din familia noastră…), Călin Peter Netzer (Mamă și fiu), Adrian Sitaru (Ilegitim, Picnic), Corneliu Porumboiu (12h08 la Est de București, Polițist, adjectiv…), Cornel Gheorghiţă (Europolis…) sau Cătălin Mitulescu (Cum mi-am petrecut sfârșitul lumii…).

Ca și în anii precedenți, se păstrează aceleași principii de programare specifici acestui festival. Există deja un număr de câțiva tineri realizatori pe care festivalul îi pune în valoare în mod tradițional, printre care Călin Peter Netzer, un obișnuit al premiilor la Berlinale, dar și Corneliu Porumboiu cu « Comoara », ce va fi proiectat la Muret. Fără a-i omite pe Cornel Gheorghiță cu ultimul său film cu Serge Riaboukine sau pe Cătălin Mitulescu, amândoi în program de câțiva ani. Două realizatoare sunt în mod particular foarte așteptate la acest fetival. Anca Miruna Lăzărescu al cărui prim film va fi proiectat în deschiderea festivalului și Iulia Rugină ce trece de la comedie la dramă cu al său lung metraj axat pe mediul jurnalistic. Temă ce va fi de altfel abordată și de către filmul Fixeur al lui Adrian Sitaru, prezent anul trecut cu filmul Ilegitim. În comparație cu edițiile precedente, anul acesta vor fi prezente ceva mai multe comedii cu realizatori mai puțin remarcați pe scenele europene dar care au beneficiat de un succes popular în România. Bemolul acestei ediții este lipsa documentarelor din program, datorată problemelor de subtitrare.

This slideshow requires JavaScript.

Deschiderea festivalului are loc astăzi, Vineri, 10 Noiembrie, la Cinema ABC, având în program proiecția filmului „La drum cu tata” de Anca Miruna Lăzărescu, urmată de un cocktail cu specific românesc pe muzica grupului Bobby Sox Blues Band. Închiderea festivalului se va face în același mod, Marți, 21 Noiembrie, la Centrul Cultural Alban Minville, cu proiecția filmului „Două lozuri” de Paul Negoescu.

[pdf-embedder url=”https://www.bizmagazin.ro/wp-content/uploads/2017/11/MOTOR-grillehoraire2017.pdf”%5D

Pentru amatorii de film românesc, veți regăsi toate informațiile privind programul acestui festival aici.

Gânduri către viitor

Festivalul de Film de la Toulouse reprezintă astăzi, așa cum o menționează organizatorii pe website-ul dedicat, „singura vitrină franceză asupra cinema-ului românesc ce oferă publicului devenit rapid amator și cunoscător o programare “art et essai” pe cât de abundentă pe atât de rară”.

Din nefericire, fiind un eveniment realizat în întregime pe bază de voluntariat, riscă la fiecare ediție să “închidă porțile”, indiferent de eforturile pe care o mână de oameni pasionați le fac. Este necesară implicarea angajantă și constantă a autorităților românești din domeniul culturii pentru a conferi stabilitate și perpetuitate unor astfel de evenimente. Evenimente care strâng alături o comunitate, care conferă o imagine pozitivă țării noastre și tuturor conaționalilor ei.

Le dorim SUCCES!

MOTOR! Festivalul de Film Românesc de la Toulouse: un SUCCES remarcabil, un exemplu de urmat! Începând din anul 2008, din inițiativa unor pasionați ai cinematografiei europene, la Toulouse – cel de-al patrulea oraș al Franței – are loc, în fiecare toamnă, Festivalul Filmului Românesc, intitulat MOTOR!

I think it would be so cute if Miruna and Mihawk adopted one of the little dwarves fairy folk that are in One Piece like-

like this sweet baby <3 how could just aahhhhhh they are so damn cute!!! Miruna's pet seagull just swoops in one day and just casually has a little dwarf fairy baby that was a survivor like Miruna from slavery,

Miruna is immediately mom mode and is like: 'we are adopting this child until we can get her home to her people'

and Mihawk is just

Just like they would be such good parents and I could see the little adorable child hanging out in Mihawk's hat like in the feathers or traveling with Miruna on her shoulder and them gardening together

I need to draw this ASAP!

28/01/22

10h plâns 2h apel telefonic cu mama și un manic episode la opt seara chimicale dezorganizate în creier euforie auto minciună tulburare borderline ura cu care am doborât salcia astă vară cât de în viață m-am putut simți cum îmi fierbea sângele în venele mâinilor cât de strâns țineam toporul abur fierbinte ieșind din plămâni apă turnată în gură de la o distanță considerabilă pentru a mi se prelungi pe gât zori de zi 6 dimineața cu soarele ce abia urca pe cer și mama plecată paste cu sos roșu unsuroase scose din frigider și mai multă apă rece iar apoi un somn adânc până la ora 13 în plină amiază fiartă de august și unicul copac lipsind gol din mijloc scoarță peste tot și frunze îngălbenite o lovitură dreapta și așchii sărind, două lovituri și o crestătură uriașă în trunchiul verde umed și rece o lovitură pentru cât de mult am plâns pentru valeriu a doua lovitură pentru gianina a treia lovitură pentru cât de mult m-am putut urî pentru șiroaiele de lacrimi vărsate pentru pumnii încleștați și urmele de unghii în palmă pentru urlete pentru buzele mușcate pentru fiecare moment când era să rup perna pentru fiecare clipă când am vrut să îmi ias�� câmpul în cale și să alerg cât mă țineau picioarele iar când rămân fără suflu să continui încă un minut să amețesc și să cad jos pe iarba înaltă cu cerul albastru deasupra să văd cum totul se rotește cum respirația încearcă să revină la normal plămânii care se chinuie să pompeze prea mult oxigen și cum inima bubuie picioarele care se simt ca plutind teniși plini de pete verzi ai alunecat nu te-ai oprit ai alunecat ai căzut și acum ești pe spate în iarbă iar toată furia încă nu a dispărut dar corpul are nevoie de o pauză respiră trage aer în piept e rece și la fel de tare ca albastrul în palme ai pământ negru fața îți este roșie și nu te mai opui cazi în inconștiență lent până ajunge aerul și la creier iar de acum încolo totul este liniște ți s-au uscat lacrimile pe obraji no thoughts head empty nu mai e nimeni guri mari de aer și cea mai pură amețeală te întorci cu greu pe o parte și vomiți nu e moarte în câmp locul ei este pe autostradă în brațele și printre lacrimile și strigătele lui vomiți tot ce ai mâncat s-au dus piersicile zemoase s-a dus apa rece s-a dus pâinea coaptă totul s-a dus dracu și s-a dus bine acum stai întinsă pe o parte cu gura acră și capul greu și simți cum soarele o să te acopere și o să te îngroape dacă nu te miști ridică-te și întoarce-te exces de adrenalină și uite unde ai ajuns tricou cu urme de vomă picioare prăfuite și tremurânde poată-ți capul greu înapoi spre aleea cu smochini lacomă înfige-ți dinții într-una și lasă-ți degetele să întindă lipiciul iar apoi mestecă și înghite du-te în grădină simți mirosul balsamului de rufe proaspăt spălate și întinse încă este răcoare dar dă drumul apei să-ți curgă pe creștet lasă-ți corpul să se ude și stai doar stai dreaptă și simte smochina pe dinăuntru care se târăște spre stomac simte fibrele din mușchi doar simte și ascultă cum curge apa apoi adu-ți aminte de frica de abandon și ghemuiește-te fă-te mică și lasă alte lacrimi să curgă regulează-ți emoțiile suferă pentru că aseară te credeai invincibilă efectele s-au scurs, pupilele s-au reglat euforia a dispărut vântul nu mai vine înspre chipul tău palid vine din părți și ți se face frig e august tu ai capul în mii de locuri îți blestemi zilele în care îți amintești cum te-ai simțit când mama a plecat la bancă și părea că nu se mai întoarce acum toate despărțirile se simt la fel și te sfâșie plângi cu orele ce mai contează ochi roșii obosiți dar mintea e în sfârșit goală și nu totul trebuie să aibă un înțeles manic episode fără amfetamine și cu fiori prevestitori de uitat în jos de la un balcon mult prea jos

ai grijă de tine miruna

Data stelară, 28 iunie 2019, ora 16.30 punct, Biblioteca Judeţeană ”Panait Istrati” Brăila, Secţia de împrumut pentru copii. Ludotecă.

Lică Barbu, iniţiatorul proiectului ”Zâmbetul uneşte” lansat de Asociaţia Culturală Leviathan, pare îngrijorat şi e singurel. Copiii, membri ai grupului artistic ”Nino Nino”, nu au apărut încă la întâlnirea programată. Falsă impresie. Nici nu a apucat să-şi scoată catrafusele, agenda, formularele, textele etc., şi pe uşa bibliotecii au intrat, câtă frunză-câtă iarbă, hai şi floricele, membrii grupului artistic. Pam-pam!

După o primă discuţie cu părinţii privind planificarea repetiţiilor, cât şi semnarea unor formulare privind consimţământul părinţilor pentru promovarea în mediul online şi media a copiilor înscrişi în grup, s-a trecut la treabă. Adică, de fiecare dată, Lică Barbu reaminteşte conţinutul şi scopul proiectului ”Zâmbetul uneşte”, fapt care a dus la câteva căscaturi, copiii ştiind pe de rost ce şi cum, mai ales Miruna-Gabriela Matei care privea zâmbind la Lică Barbu şi le-a spus tuturor ”Bonjour!” de cum a intrat. Hm! Drăguţ.

Revista tipărită ”Leviathan”, numerele 1 şi 2, pe care Lică Barbu le-a înmânat copiilor, a trezit imediat interesul. Ba chiar, o mămică a unui copil din grup şi-a exprimat dorinţa de a se abona la revistă. De ce nu? Având în vedere că în curând grupul ”Nino Nino” va avea rubrică specială în paginile revistei.

Victor-Andrei Smochină, 7 ani. Şcoala gimnazială ”Fănuş Neagu”, Brăila

A apărut şi un băieţel nou înscris, parcă venit dintr-o carte cu poveşti. Lică Barbu l-a trecut pe catastif pe numele lui adevărat, fără poreclă, Victor-Andrei Smochină. Are doar 7 ani. Uraaa!

S-a ajuns la numărul de 27 de membri înscrişi în grup şi cererile continuă. E vacanţă, na.

Primul punct de analizat al întâlnirii a fost discutarea textului primului moment artistic ce va urma să fie pus în scenă. Un fel de tiriflici cu bâzdici muzicali, pe ritm de hip-hop. S-au repartizat şi câteva roluri. Lăsându-i să aleagă ce doresc să interpreteze din text, culmea!, câţiva dintre ei au ales ce era mai uşor, cam două rânduri. Nicio problemă, vor cânta împreună aceleaşi versuri.

După audierea unor melodii, ca sugestie pentru ritmul melodiei à cappella, s-a trecut la punctul doi şi ceva, că deja se intrase instantaneu în el.

Toţi copiii au fost invitaţi la un test de comunicare, mai degrabă un fel de joc care, pe loc, a fost denumit ”De-a interviul”. Fiecare din ei trebuia să-şi ia câte un interviu, unul altuia. Simplu.

Mai timid, mai bâlbâit, copiii şi-au dat drumul la imaginaţie.

Şi a venit explozia. Toţi dădeau năvală să pună întrebări, să dea răspunsuri, care de care mai fistichii. Lică Barbu de abia mai făcea faţă. Era copleşit.

Intenţia era de a-i antrena pe copii la comunicare, la înlăturarea inhibiţiilor, la imaginaţie. Metoda a funcţionat excelent, așa încât timpul adecvat întâlnirii se dilatase. Nu a simţit nimeni că programul se încheiase.

Patrick Dîrnea

Dar nu de tot. Pentru că aveam un sărbătorit: Patrick Dîrnea. La aflarea veştii că Patrick împlinea 6 ani, toţi copiii au tăbărât pe el pentru că avea două cutii cu bomboane de ciocolată.

Evident că i-am cântat cu toţii, pe mai multe voci, un grandios ”La mulţi ani!”, iar mama lui, doamna Dîrnea, s-a adresat copiilor cu câteva recomandări privind disciplina grupului.

Mulţumim doamnei Dîrnea pentru implicare! Minunat ar fi ca toţi părinţii să ia atitudine şi să se implice mai mult în activitatea grupului.

Desen de Emma-Miruna Buţia, 8 ani

Copiii au plecat spre casă, iar Lică Barbu, strângându-şi mapa de lucru, a observat în ambalajul cutiei de bomboane o bombonică rămasă singurică, parcă special pentru el. A luat bomboana pentru păstrarea clipei minunate a întâlnirii cu copilăria.

Afară, soarele zâmbea a ”Nino Nino”, iar aerul avea miros de fericire.

Vezi: La Brăila, ”Zâmbetul unește”

Primii pași în arta interpretării scenice

”Nino Nino” uneşte zâmbete

Știri: ”Nino Nino” trece la treabă (15 iunie 2019, Brăila)

”Nino Nino”, grup artistic din ce în ce mai mare

Bine aţi venit la ”Nino Nino”!

”Nino Nino”, din nou la treabă

Pagina Zâmbetul unește

Pagina de facebook a proiectului.

Vezi și: arhiva rubricii Lumea lui Licuță de Lică Barbu

Arhiva rubricii Proză scurtă

”Nino Nino” – De-a interviul Data stelară, 28 iunie 2019, ora 16.30 punct, Biblioteca Judeţeană ”Panait Istrati” Brăila, Secţia de împrumut pentru copii.