Dacă m-ar durea mai puţin sau cum să trăieşti în pace!

   Ştiu, o sa fiu rece, dură, probabil nesimţită dar vreau să ştii ce simt. Eu scriu plîngând. Mi se rupe sufletul! Mă doare.  Eu nu am tată! 

  Cel mai straniu e faptul că realizez abia acum. A trecut aproape jumătate de an.Tata a avut cancer.Am tratat cancerul. A decedat de peritonită! Comentarii mai mult nu sunt şi nici nu aştept să fie. Mă doare!

   Vreau să încep de la dor, care mă cuprinde din cap pînă în picioare şi nu ma lasă nici măcar pentru o secundă. Vorbesc despre Tata oricînd şi oriunde, şi vorbesc la prezent pentru că creierul meu încă nu este gata sa accepte deplin ideea şi faptul că el nu este. Tata este! Tata este eroul meu! Muzicianul cu auz perfect, corepetitor ideal, comediant inedit, tată cu autoritate, motivarea mea şi a surorii mele şi veşica dragoste a mamei. Dorul de tată nu se compară cu oricare alt dor. E dor de ceartă, dorul de a fi matură în faţa Lui sau dorul de a fi Fata Tatei. Şi eu am promis ca o să fiu cu el pînă la urmă pentru că sunt Fata Tatei!

   Mă doare că deja de juma de an în coa' tot mă urmăreşte fraza " Dacă era tata..." şi DA! Dacă era TATA multe lucruri erau sa fie altfel. Mama nu era sa fie tristă, sorămea era să fie mai motivata iar eu, eu i-aş fi cerut ajutor şi el m-ar fi ajutat. Pentru că tata era munte pentru fetele sale! 

  Am ramas în 3. Mama, femeie frumoasă, dar singură de tristeţe îmbătrîneşte,de dor se usucă şi ar da orice ca sa-l atingă... măcar odată...măcar un pic.Timp de 25 de ani au trăit suflet în suflet.... Ultima bătaie de inimă a tatei a ramas la mama în ureche , iar ultima rasuflare, în părul ei. Da, ea a fost alături! Eu nu!      Cînd mă petrecuse tata la aeroport în SUA, el mi-a promis că vine acasă şi că ne vedem curând, mi-a zi-o plîngînd, şi eu plîngeam. Nu s-a ţinut de promisiune şi uite că e anul şi tata tot nu vine acasă.

   Avea doar 40, dar trăise 3 vieţi.Una pentru mine, una pentru Soramea şi una deplină pentru mama...scumpa lui Daniela. Trăise emoţii,glorii şi căderi, mofturi de copii şi problemele pubertăţii, fete şi femei, gospodării şi carieră,socri şi fraţi, beţii şi lacrimi, muncă şi satisfacţie, certuri şi iubire fără margini (trăiască semnul infinitului), tată şi soţ, muzică.... da muzică. E admirabil! 

 Şi mă-nvăluie cuvinte şi istorii şi tot nu le pot reda.... poate mai tîrziu... poate mai încolo eu o să scriu tot ce am pe suflet dar nu azi.... azi e moment de reculegere.Ca şi în fiecare zi!

                                         P.S ...i still wish cancer got cancer and died!

To Facebook or not to Facebook?

     Deşi sunt o adeptă a facebook-ului (recunosc cesnoe slovo) deseori îmi vine şi mie ideea de al şterge ,de a ma deconecta de lumea virtuală,cum s-ar zice să trec la telefon cu cabeli şi cică la discuţii reale. Cică trăiesc oamenii şi fără facebook , da, ştiu , trăiau oamenii şi fără telefon ,propun sa începem a dresa hulubii şi să aprindem focul cu cremene. Da, facebook-ul este foarte molipsitor dar totul depinde de modul în care îl foloseşti, dacă e pentru fluxul şi amalgamul de informaţie atunci e una ,dacă pentru bîrfe şi vrio 3 ligheane de rufe murdare atunci foc la ghete.      Fişca că =))) " eu ni şterg fb-ul că el mă desconcentrează" e o aberaţie totală ,problema e în serviciul pe care îl ai care e borring sau examenul care nu te interesează şi scuza într-un final e facebook-ul. 

     Aş compara FB-ul cu fumatul,de cîte ori tot lasăm fumatul şi totuşi exista o ultimă ţigara şî gata vsio punct ajiunji, exact aşa şi FB-ul, încă un profil şi vsio,gata încă 2 scroluri şi to4na mă culc, totul depinde de tăria de caracter pe care o ai. Care iubitor de seriale o sa zică "gata eu azi mă uit la 2 serii şi gata" , exact nici unul, o sa adoarmă cu lăptopul în faţă la 7 dimineaţa începînd al doilea season de Game of Thrones.      Cică o deprindere se formează în patrudzăşnuştiucît de zile dar scapi de ea în douădzăşnuştiucît de zile. 

   Ian încearcă să nu intri pe FB 20nuştiucît de zile?!!!!! Şi te trezeşti cu sute de notificări şi tag-uri şi Candy Crush request-uri ... nu cum fără asta!     Într-un final nimic nu te încurcă,iubitorule de facebook, sa închizi pagina şi să te apuci de lucru,sa-ţi aduni 'leaca de energie şi să termini ce ai de terminat pînă cand nu a sunat deşteptatorul, dar variantele de genu"eu ni şterg profilu(ca după asta să stau de pe al tău)" încă o dată demonstrează ca nu-i sânge-n ... degete ca să apeşi pe cruşiuliţă.

    To Facebook or not to Facebook? That is the question!!!

(aştept Like cu nerăbdare)                                                                       Cu drag xsauy

Oh ești din Moldova sau Unde mnezăii se afla asta

   Începem cu faptul că eu sunt în America și eu personal n-aș fi numit-o ca”The country where dreams come true” nope fuck that,diferența e că aici poți sa fii chelner și să te doara-n cot da acasă îi rușine ... mai ghine șădz la mama și tata în schinare pînă pe la 35.    În fine,bani se fac,nu curg dar e acceptabil și nu suficient dar așa cînd ma gândesc că în valiută naționala eu o sa traiesc ca un burjui păi mi se încălzește sufletu. Mă mai infrupt și eu cu pește roșu ca nu de alta da îi ieftin și bun, cu ce mă pot mandri este faptul că nu am căzut în labele fastfoodului și nici nu mă tentează, și alta e ca sunt moldoveancă care vorbește frumos româna dar cum sa le explici americanilor care nu știu nici macar propria țară... unde se află Moldova sau unde e România că nici asta nu știu ...și îi vezi cum dau din cap ca știu da pe față scrie ”WTF?”...dumnezău cu dînșii ca-s stranii a naibii.Ceea ce îmi place e faptul că ei pun accentul mai mult pe mâncare și bucătărie decat pe luxul restaurantului.Deci daca Richard Gere a mancat bine și s-a simțit bine da eu ma holbam la el ca la o animăluță din circ si așteptam sa faca măcar ceva ...atunci eu pot considera restaurantul unde lucrez unul destul de luxos.       Nu m-am americanizat, dar tot nu mă pot deprinde sa nu raspund la” Hi,how are you?” ....de ce mă întrebi dacă nu îți pasă .... te întreabă și merge mai departe și tu rămâi cu jumate de ” I am...”       Straniu e că aici unde lucrez nu e nici un,deci mentionez nici un american ... sunt ruși,români,bulgari,ucraineni,spanish, și din aceste considerente tooooooată lumea are accent proeminent       So hauaiu gais ai houp zat greit ănd i mis iu si iu sun!                                                                                                    Wiz lov ănd rispect                                                               XsauY

Talent sau muzicant asta nu-i profesie

... o sa fiu absolut obiectivă şi eu n-o sa cerşesc laude(numai dacă nu sunt meritate) dar seara de ieri a fost una pe cât de vesela pe atît şi de tristă.  Ce este un muzician? Pentru mine este o amesticătură tare stranie de calităţi atît muzicale cât şi intelectuale. Sunt muzicieni cu talent şi cu studii,fără talent dar cu mare străduinţă şi studii, cu talent şi fără studii şi fără talent şi fără studii dar ăştea-s catastrofe globale!!!     Bine,din start sa fie fără supărări că nu de alta dar tot îs muzicant şi o sa critic sau discut ceea ce ma deranjează pe mine. Ceea ce observ este că muzicienii talentaţi sau un pic talentaţi uită să mai citească vrio carte sau ştire sau orice altceva decît instrumente în care tot abia încep să se priceapă...nu zic,orice baiat care ţine o chitară deja excită 80% de fiici ale glamurului care ar fi vărsat o lacrimă la auzul a cîtorva(presupun că am greşit scrierea) strune dezacordate. Muzicienii din toate timpurile au avut o viaţă nu din cea mai dulce dar astăzi eu cred că este catastrofală, fiecare al 2-lea care are cîteva sute de euro işi permite( PERMITE) să se numească muzician,звезда, star, vedetă până şi elită(omg) făcînd ...menţionez facînd un cîntecel de 3 capişi cu un videoclip de 2 capişi pentru un auditoriu de ..... moldovenesc!!!    ...Şi pînă la urma tot noi suntem vinovaţi că permitem acestui chiseli muzical sa se răspândească şi să se numească muzică autohtonă.Iar cei care nu se lansează se bucură de aparataj şi cîntă bine-merci la nunţi şi cumătrii care niciodată nu se termină şi asta tot mulţumită trendului moldovensesc!   Eu cînt pentru propria placere, în mare parte gratis , mă bucur de auditoriu şi de oameni şi de complimente dar talentul este muncă iar munca este investitie de timp iar timpul e priceless.  ... fă muzică bună, găseşte auditoriu perfect şi nu cânta cu chitara în podzemkă( să mă ierte Ionel Istrati) ... tu,muzicantule,dute în lume şi lansează-te.....

.....cu drag xsauy!

Rutiera sau dă să-ţi suflu-n şeafă

În rutina noastră zilnică nu lipseşte acest accesoriu fenomenal ca rutiera. Eu am marea ocazie de a schimba sau de a mă cătăi  zilnic prin cel puţin 4 rutiere, bine,că mustul si dulceaţa mea începe dimineaţa de acasă adică din Ialoveni...presupun că multi/puţini Ialoveneni pe care-i cunoaşteţi se jăluie pe dimineţile/serile lor petrecute în rutiera 35. Dar rutiera(după părerea mea) este unicul loc în care vezi majoritatea paturilor sociale şi unde poţi analiza oamenii fara sa te simţi tare incomod. În rutiera ai 2 stări de spirit sau eşti calm pe scaun şi te uiţi la oameni sau pe fereastră sau asculţi muzică saaaaauuu eşti jertfă a paturilor sociale care se scutura de tine pe lingă tine sau peste tine asta deja nu mai contează, dar indiferent de ora, anotimp sau calamităţi naturale oamenii din rutiere sunt lipsiţi de expresie facială...defapt ea este dar e tare nemulţumită de viaţă. Omenii nu meditează sau rezolvă ceva sau cel puţin să zîmbeasca pentru ca nu au fost călcaţi de rutiera precedentă, şi uitându-te împrejur vezi un сплошной автопилот cu tendinţă de agresie şi invidie pentru pasagerii aşezaţi... şi astfel fiecare dimineaţă eu văd mutre acrite care-mi suflă-n şeafă,se scutura de mine şi mă fac să ma simt vinovată că am urcat în rutieră şi le-am furat din spaţiul care deja era epuizat.   Oare dacă am zice un merci şoferului care se comporta cu noi de parca am fi cartofi şi ne-am învăţa sa fim mai compacţi în rutiera care nu este de cauciuc... oare lumea ar fi mai bună?     Lumea nu ar fi mai bună şi nici marşrutnişii mai educaţi... propun sa zîmbeşti pentru tine larg şi împlinit (în cazul în care ai dantură bună) *just joking* pe bune zîmbeşte, întinde calm 3 lei şi roagăte să nu faci accident.    Mâine e o noua dimineaţă,o noua rutieră şi noi poze de camasutra pe care urmează să le suport... 

...cu drag xsauy <3

blog sau cum se zice în popor "gîndoînşirateli"

 well ...  în acest blog sau gîndoînşirateli o sa fie o mulţime de aberaţii, amalgam de cuvinte încâlcite,jale,sarcasm si deja cîte oleacă din restul sentimentelor rămase,noutaţilor care au fost mai puţin discutate şi da, rog să mi se ierte dacă uit diacritice( tot mă invat sa scriu)...   Era o perioadă cînd urmărirea unui blog îmi părea ceva extrem de iritant ... aveam senzaţia că se dezgolesc,fără ruşine şi careva limite morale, deci blogul era ca un fel de genitalia share între copii din pisochniţă, parcă e liberă opinie da parcă mai bine ai ţine-o la tine.  Tentativa de a scrie blog a aparut recent, ei recent e prea departe, azi mi-a venit sa scriu blog şi azi îl scriu.    Nu m-am gândit nici o data de ce oamenii scriu blog ... poate din singuratate sau în urma unor incidente care le-a schimbat viata si trebuie cumva de demonstrat ca eşti altfel sau ca gîndeşti altfel sau ca să critice, să arunce gunoiul pentru ca în oraş urnele deja nu mai au loc pentru atîta rapăn iar www-ul e limitless ...este unde. Gîndurile pe care le expunem într-o masura oarecare chiar ne dezgolesc ne lasa fără izium sau au absoluta putere de a ne camufla si misterifica(aşe cuvînt nu-i) faţă de ceilalţi blogeri care cred că fac acelaşi lucru. =)))    Rog sa mi se ierte din start ... totul,că eu în realitate îs altfel sau realitatea din mine e altfel.... =))    Totul e foarte incert sau tot timpul exista alternativa sau cand nu ştii ce vrei cea mai bună soluţie e să bei un pahar cu apă... ...cu drag xsauy