proezie - Tumblr blog

proezie · 6 years

Text

Prima dată a fost focul.

Am ars împreună cu tine, am scos scântei și toată apa din ocean nu putea stinge ce avem.

Dar tu te-ai stins.

Prima dată a fost focul.

După foc, a urmat cenușa ta.

Îmi povesteai cum focul e plasmă, energie.

Îmi povesteai că focul are nevoie de oxigen ca să fie întreținut.

Dar ți-am dat oxigen și ai ajuns cenușă.

Cum?

Prima dată a fost focul.

Acum doar eu mai scot scântei.

Murdară de reziduu și carbon.

Din soarele ce îl aveam, a mai rămas doar jar cât un chiștoc.

Prima dată a fost focul.

Ba nu, mint. A fost scânteia.

Dar nu e oare suficientă o scânteie

Pentru a aprinde pădurea întreagă?

Prima dată a fost focul.

Iar acum mai sunt doar eu

Arsă și consumată.

Prima dată a fost focul.

Dar acum nu mai aprind decât țigări.

9 notes · View notes