22oct2017

Privesc in mine de parca asist la o autopsie. Nimic nu mai seamănă cu nimic, eu nu mai sunt eu, tu nu mai esti tu, dar trecutul contemplă in același cerc, ce am trăit impreuna interferează in același punct.

Cobor in mine si mi privesc prezentul cum doarme, in el te port permanent, nu fac nimic altceva decât sa-ti caut inima in alți oameni, lucru de-a dreptul tampit, imposibil, irealizabil. E cel mai crud exemplu , sa traiesti inutil fiind departe de tot ce-ti schița fericirea, sa te domine umbra lui, sa te distrugă, sa urasti tot, sa-ti pierzi încrederea, sa te pierzi pe tine in trecut si sa te rătăcești acolo pentru totdeauna.