Testele de zi cu zi

Aproape toți oamenii din ziua de azi dau sau au dat teste în diverse forme. Oamenii se pregătesc cu mai multă sau mai puțină frenezie pentru teză, pentru bacalaureat, pentru examenul de admitere, pentru testul de mâine, pentru restanța de săptămâna viitoare, pentru un test psihologic, pentru un interviu de angajare sau pentru orice altfel de teste. În urma rezultatelor obținute la testul cu pricina se face apoi o scară și se anunță că Galileo Galilei cu un IQ aproximat de 185 a fost mai inteligent decât Einstein care nu a urcat decât până la 160 sau că domnul Cutărică Oarecare a obținut postul la angajare cu un punctaj cu 12,7% mai mare față de domnișoara Nu-știu-care Careva. Am putea dezbate mulți ani dacă acest sistem de „întrecere” între oameni este unul corect sau nu, dar nu despre acest lucru vreau să vorbesc astăzi.

Orice test are trei mici neajunsuri destul de importante și m-am izbit în diverse situații de fiecare dintre ele, motiv pentru care la ora actuală am o repulsie față de orice sistem care pretinde că testează oameni, așa cum alții testează mașini și le dau note. Cei care au încercat vreodată să facă diverse comparații chiar și între calculatoare, știu cât de dificil poate fi acest lucru. Trebuie să ceri de la bun început niște specificații foarte clare și să stabilești cât contează procentual diagonala ecranului față de frecvența microprocesorului, cât înseamnă memoria față de viteza plăcii video și multe altele. După ce ai stabilit un astfel de sistem, ar trebui să ai încredere neabătută în el pentru că mereu se vor găsi oameni care să conteste sistemul propus și să spună că trebuia pus un mai mare accent pe memorie și mai puțin pe viteza de conectare la Internet sau că este mai importantă inteligența emoțională (IE) decât cea analitică (IQ) sau că pacea e mai mare decât dreptatea de opt ori, de o mie de ori sau de mii de ori fără să specifice un număr exact.

http://www.doxologia.ro/puncte-de-vedere/cele-trei-mici-neajunsuri-ale-testelor

Bucurie cotidiană

Este iarna lui 2014, plină de nămeți, frig și zbucium în lumea învolvurată.

Pentru studenți, această perioadă este cea mai cruntă și poartă denumirea de sesiune. Este perioada când ai cele mai multe idei, când se face curat cel mai mult în camera de cămin și când totul pare mai interesant decât a învăța.

Mai greu sau mai ușor trece și sesiunea, important este să vedem cu ce am rămas după ea.

Pe lângă cunoștințele acumulate la materii, zilele trecute aud de la cineva drag mie că „oamenii zâmbesc după ce mănâncă”. 

A spus vorba asta după ce mâncasem. 

Dar, mi s-a părut foarte frumos ce a spus, mai ales că este o bucurie ce o ignorăm de cele mai multe ori.

Leul Ardealului

“Orice asfinţit poartă în el şi răsăritul!” spunea IPS Bartolomeu Anania

Astăzi îl comemorăm pe cel ce era numit „Leul Ardealului” și care apăra intergitatea Bisecii, cinstea și adevărul. Astăzi, rar mai vezi un „om cu stare” care să apere cele trei laolaltă.

Vă întrebați probabil de ce amintesc eu de Bartolomeu Anania. Ei bine, l-am cunsocut când eram în clasa a XI-a citindu-i Biblia, iar mai apoi am avut ocazia să-l văd la înmormântarea lui, o înmormântare la care nu mi-a fost frică și la care am privid pe cel decedat fără frică (cum se întâmplă de obicei).

Îmi place de IPS pentru că vorbește liber, fără înflorituri și ascunzișuri și vorbește cu oricine. Deși era un preot ortodox și apăra Biserica, asta nu îl limita în a comunica cu cei de alte confesiuni și a împrumuta lucrul bun de la oameni.

Cam atât.