Sașii din Transilvania utilizau pădurile și pășunile în regim comunitar iar terenurile arabile și fânețele erau mai degrabă în proprietate privată.
Din secolul 19 există scrieri despre modul în care sașii au utilizat pajiștile (pășune dacă este pășunat, fâneață dacă este cosit) pentru a nu eroda aceste ecosisteme. Exemplele de mai jos arată nu doar conștiența legată de capacitatea de suport a ecosistemelor ci și ajustarea practicilor agricole pentru a maximiza asta și a nu eroda exosistemele agrare.
1. Întreținerea pajiștilor a inclus utilizarea arborilor, controlul arbuștilor și vegetației uscate, însămânțarea pajiștilor cu semințe locale, întârzierea cositului pentru a permite producerea semințelor (din secolul al XVI-lea).
2. Evitarea pășunatului excesiv al pășunilor prin determinarea numărului și tipului de animale admise în pășune. Excluderea anumitor tipuri de animale (de exemplu, ovine) când a fost atinsă capacitatea de suport a pășunilor este de asemenea menționată în documentele vechi într-o localitate (secolul al XIX-lea).
3. Plantarea arborilor pe terenuri neproductive și angajarea „pădurarilor experți” pentru a gestiona pădurile și pentru a învăța comunitățile locale despre principiile de bază ale silviculturii (din secolul al XVIII-lea).
4. Delimitarea „Pădurilor interzise” ca măsură de protecție (restricționare a utilizărilor agricole în jurul acestora, protejarea lor). O zicală săsească din secolul 16: „Agricultura nu este bun vecin cu pădurea.”
5. Experimentarea de noutăți biotice-culturale agriculturale, silviculturale în utilizarea terenurilor pentru a crește eficiența și producția, fără a eroda ecosistemele. De exemplu, acest lucru a dus la răspândirea bivolilor domestici ca sursă de tracțiune și de carne și la utilizarea perilor în pășuni din secolul al XVIII-lea. Unele dintre acestea sunt acum considerate ca având o valoare ridicată de conservare, find elemente cheie a patrimoniului biocultural săsesc.
6. Răspuns rapid la apelul Ungariei de a proteja speciile și habitatele, sugerând că sașii transilvăneni erau conștienți de necesitatea protejării anumitor elemente naturale vulnerabile și s-au numărat printre primii care s-au aliniat la astfel de inițiative. De fapt, există articol care amintește că sașii transilvăneni au răspuns cel mai prompt la astfel de inițiative. Dar sașii protejau și din propria inițiativă (avem scrieri despre stejari bătrâni prtejați local pentru valoarea lor de monument (începutul secolului XX).
7. Joseph Haltrich a colectat poveștile sașilor și le-a publicat într-un volum. Le-am citit. Copii sași ascultau seara povești cu stejari, animale (urs) și nume locale.
Elemente din practicile de mai sus se pot regăsi și pe baza interviurilor cu fermierii în vârstă, de orice etnie, din satele (foste)săsești. Ne pot inspira, ne pot ajuta.
Ilustrez cele scrise mai sus cu sistemul meu biocultural favorit: o pășune cu arbori din Viscri - Deutsch-Weisskirch - Szászfehéregyháza. Am ales acest sat nu doar pentru că este aproape de inima mea (lucrând mult acolo în trecut), ci mai ales cauza acestei apropieri: Pășunea cu stejari seculari acolo este administrat comunitar, printr-o asociație de fermieri și menținerea ecosistemului care susține pășunatul este importantă. Poza arată o ieșire făcută împreună pe pășunea Viscri.
Vă doresc o zi frumoasă!
#pasunecuarbori
#fáslegelő
#hutewald
#woodpasture
#pastilainspiratie
#biocultural
Sursa informatiilor de mai sus: https://www.tandfonline.com/doi/full/10.1002/ehs2.1206
--
Azi este despre păşunile cu arbori. Am vizitat Viscri unde Dl Dietmar Gross şi ciurdarul ne-au explicat despre dependența bunăstării animalelor domestice de integritatea ecologică a păşunii.
Am învățat că suprapăşunatul nu este cale obligatorie şi că păşunea este element de patrimoniu care se poate şi trebuie utiluzată sustenabil.
Pentru studenți expunerea la realitățile dătătoare de optimism şi inspiraționale este foarte importantă în vremurile curente când aparent totul este despre destrămare.
Păşunea din Viscri este administrată comunitar, printr-o asociație de fermieri.
Reținerea vegetației lemnoase presărate (arbuşti, arbori) precum şi readucerea prin plantare a acesteia este acum parte a modului de utilizare a păşunii. Se mențin petece mici de arbuşti (rol de habitat, resurse de fructe şi facilitatori pentru stabilirea arborilor), stejari dar şi arbori care sunt ocazional păşunate ("browsed") de animalele domestice, cum ar fi salcia căprească - sursă naturală de aspirină -, carpen, arțar, jugastru. Şi păr pădureț.
Iarna vom organiza exerciții co-creative considerând cea mai curentă ştiință disponibilă în domeniul transdisciplinarității ca să identificăm şi implementăm activitățile de plantare într-un fel în care supraviețuirea arborilor să fie asigurată în prima decadă a vieții lor (perioadă critică pentru arborii de pe păşuni, aici arborii fiind expuşi la presiunea permanentă a erbivorelor).
>> oare asociatia de fiermeri respecta una din regulile de baza care asigura o protectie anti-patogeni a animalelor (in special anti-paraziti), si anume, aratul si insamantatul periodic, o data la 3-5 ani? Aceste doua actiuni elimina cantitati importante de elemente infestante (oua, larve) sau gazde intermediare (râme, melci) parazitare de pe pasuni. Si sunt cu atat mai importante cu cat periodic unele dintre substantele antiparazitare existente sunt interzise ptr uz la diferite specii si categorii de animale. Organocloruratele sunt interzise de mult timp; dintre organofosforice sunt interzise deja cateva (vezi neguvonul). Din grupa mai noua a derivatilor benzimidazoli, unele (parbenzadol, cambendazol) sunt deja interzise, iar altele (albendazolul, fenbendazolul) nu mai au nici o eficacitate din cauza folosirii indelungate. Chiar si din moderna grupa a avermectinelor, aproape toate (exceptie eprinomectina) sunt interzise la animalele (vaca, oaie, capra, magarita) producatoare de lapte destinat consumului uman. In aceste conditi, se naste intrebarea: cum protejam animalele de paraziti, daca este interzisa folosirea multora dintre aceste substante? Raspunsul? Actionam asupra pasunilor limitand posibilitatile de contaminare a animalelor. Se mai ară si însămânțează pășuni in România?
raspuns: nu stiam de acest aspect, foarte multe pajisti cu inalte valori naturale, pasunate azi extensiv, si-ar pierde valoarea naturala cu o astfel de interventie, daca bine am inteles ce ai scris. Sunt in tabara cu studentii, dar voi pune si asta pe lista ca este tare interesant si relevant penteu animalnwelfare
>> stiu ca ceea ce am scris eu e in contradictie cu valoarea naturala a pajistii. Tocmai de asta cred ca ar fi corecta o disociere a celor doi termeni care azi sunt considerati sinonimi, respectiv: (i) pajistea (meadows, grassland), intr-adevar, o suprafata pasunata de animale, dar care-si pastreaza caracteristicile naturale, respectiv (ii) pasunea (pastures), tot o suprafata pasunata de animale, dar care ar trebui sa se supuna unor interventii a omului prin care i se creste valoarea nutritiva si totodata ofera o protectie anti-patogeni animalelor. In ambele biotopul este natural, dar biocenoza in pajiste este si ramane naturala, iar in pasune devine partial artificializata.
>>> stiu ca biologii casei regale au studiat pasunile din zona si au gasit o diversitate mare de specii de plante pe metru patrat.Ma gandesc ca prin insamantari este imposibil de mentinut aceasta diversitate.De altfel si subventiile Apia nu sustin acest lucru..Lupta impotriva parazitilor trebuie sa includa respectarea perioadei de repaus, pasunatul prin rotatie, alternarea speciilor ce pasuneaza, tratamentul doar cand e necesar si pe baza rezultatelor examenului copro, etc…
---------------------------------------------------------------------------
Crierul umna poate coercta greşleile gramaitcale/de ytping astefl puetm înțeleeg sensul general al textului citit chiar dacă acesta conține greşeli. Cheia este exercițiul destul de îndelungat pentru a înțelege însemnătatea simbolurilor în detalii şi per ansamblu.
Cred că aşa funcționează creierul nostru şi în cazul capacității "citirii" ecosistemelor. Dar pe un nivel mult mai abstract.
Dacă avem la bază exercițiu sănătos -asta se face atât la ore de curs/seminarii cât şi pe teren, cu asistență specializată unde se învață detalii şi teorii, informații factuale şi conceptualizări- putem "citi" aceste sisteme fără a şti exact fiecare specie. Avem capacitatea de a filtra sensul întregului, dincolo de detaliile fine.
Pentru asta trebuie deci să ştim anumite informații factuale cheie dar trebuie să avem şi o înzestrare conceptuală sănătoasă cu care să putem captura posibilele manifestări ale ecosistemelor şi deci organiza cunoaşterea factuală.
Dacă nu avem astea, interpretările pot fi eronate şi asta poate avea consecințe.
De exemplu ecosistemul din poză poate fi interpretat / citit ca un ecosistem care are legitimitate să existe sau un defect care necesită "corectare". În funcție programul conceptual pe baza căreia organizăm cunoştințele factuale (specii etc.).
>> Așa zicea și Konrad Lorenz (în nu mai știu care carte a sa), că educația ecologică încă de la vârste fragede poate crea această capacitate de a vedea diferența între un ecosistem/peisaj natural/sănătos și unul artificial/nesănătos. Zicea, că ”un bun profesor de biologie poate salva mai multe suflete, decât un preot”.
>>> Schemele logice exersate in domeniu accelerează relevarea problemelor și a ordonării necesităților de soluționare pe fondul experiențelor și posibilităților existente
0 notes
Campus CEA Paris-Saclay, Neuroscience Institute
Campus CEA Paris-Saclay Neuroscience Institute Building, Architect, Paris Design, Architecture Photos
Campus CEA Paris-Saclay, Neuroscience Institute, France
Paris Education Building Development, France design by Dietmar Feichtinger Architectes
16 Apr 2021
Campus CEA Paris-Saclay, Neuroscience Institute News
Design: Dietmar Feichtinger Architectes together with Celnikier & Grabli Architectes
Location: south of Paris, France
Photos © David Boureau
Campus CEA Paris-Saclay, Neuroscience Institute
A house for researchers and research
The “Plateau de Paris-Saclay” is the upcoming major elite university campus in France. It is the French answer to American universities such as Columbia and Harvard. Situated twenty kilometers south of Paris an international center for technological research is being built on this campus. Over the long term, nearly three thousand billion euros have been earmarked for this purpose. (https://ift.tt/3eaW6QS) The CEA (Commissariat à l’énergie atomique) is a leading research institution in the fields of energy, environment technology and health. In 2013, it has announced an invited competition for a neuroscience institute for about 350 scientists and 40 students. 59 offices applied, and the winning project was designed by Dietmar Feichtinger Architectes, the lead team, together with Celnikier & Grabli Architectes. The building was delivered in March 2020.
Technology and well-being
“It was a challenge to ensure constantly controlled conditions for scientific research,” explains architect Dietmar Feichtinger “and at the same time to create spatial qualities including natural daylight, fresh air and a relationship with the surroundings. We managed to fulfil both aspects with equal priority”. The required areas – research, laboratories, offices, foyer, and auditoriums – are subject to various access restrictions, which result from the coherent organization itself. Three incised and accessible inner courtyards and transparent bridges create work and laboratory spaces lit by daylight, as well as the informal communication areas essential for modern research.
Distorted perception
Surrounded by trees, the Institute of Neurosciences is close to the CEA’s atomic research, which will create synergies. “We wanted to preserve the trees in order to fit the auditorium into the landscape of the campus park and at the same time create a public space” explains Dietmar Feichtinger. The low, triangular-shaped entrance rises to the south of the four-story cubic building, which is 95 meters long and 50 meters wide. It frames a forecourt with a water basin, which follows the axes of the neighboring research buildings. The roof of the entrance building tapers slightly upwards. Its underside, made of polished stainless steel, reflects the environment in a seemingly distorted perspective. Depending on the angle of view and daylight, it appears different. The changing perception accompanies the path to the entrance of the institute. It is located between the auditorium and the foyer. The polished stainless steel is reflected in the reception area, a single flight of stairs leads to the gallery on the first floor. Eight meters of room height, corner glazing and oak parquet flooring create a welcoming foyer that also provides access to the auditorium and seminar rooms. This is the Institute’s calling card and its interface with the public: events can be organized in this space, which extends to the forecourt through wide opening glass doors.
The central part for research
A facade of concrete panels and narrow glass slits surrounds the research area behind it. The functioning of neurons is studied on living organisms such as fish. These are kept in aquariums under constant conditions (water temperature, light). This applies to all laboratories with animals. The architects have concentrated these strictly regulated areas, with their high technical requirements, on the ground floor and the basement.
They form the core of the institute: a schematic circuit of the corridors with aquariums, enclosures, and laboratories. Perfect details, coordinated with material and function, characterize the work of Feichtinger Architectes. They were indispensable for this building. The white, seamless machine room for neurological research seems almost abstract – a separate technical floor was incorporated for its operation. A loading area at the back is used for the delivery of animal feed, living organisms and waste collect. Spatial requirements are constantly changing: a supporting structure made of reinforced concrete allows the various entities to be reprogrammed as required.
An optimal workplace and research space
About 350 scientists work on the upper levels. Open rooms with plenty of daylight, beautiful views and generous circulation areas invite for exchange and create optimal working conditions. Informal communication is the basis for scientific innovation. Three inner courtyards with greenery and sun terraces serve as open controlled outdoor spaces. This is where people like to spend time and meet each other. These courtyards also provide natural light for the offices and laboratories in the depth of the building.
Low window parapets of 70 cm enforce the natural light. Open installations run along the exposed concrete ceiling. The offices are equipped with wood fiber based soundproofing panels on the ceiling, welcoming light grey rubber floors. The walls on the corridor side are partially made of glass. This creates a friendly and transparent atmosphere. Here too, flexibility is maximized. “We can transform offices into laboratories and laboratories into offices,” says Feichtinger. The grid, load-bearing access cores and lightweight construction walls make this possible.
The three levels are clearly structured: Along the horizontal window stripes of the facade made of metal panels towards the courtyards and opal glass panels towards the outside, the offices and laboratories are aligned along a bright central corridor, from which two further corridors run at right angles. These corridors are connected by glass walkways to the offices and laboratories opposite.
“The building is very efficient,” says Feichtinger. “The walkways create short connecting paths.” The interwoven wings with the footbridges divide the open interior space into three courtyards. Approximately 15 meters wide and 24 meters long, they move diagonally through the volume of the building, slightly offset from each other.
Thus, they respond to the different depths of the office areas, create individual locations, and allow to explore the building via the open spaces. “People who are researching here should meet each other – that’s why we have attractive outdoor patios, where you can also work of course”, says Dietmar Feichtinger. The access areas are very attractively designed. Through the glazed walkway you can see the yards, the wide staircases and the galleries. “You’re not necessarily supposed to wait for the lift, you’re invited to walk up the stairs.”
As Dietmar Feichtinger stated: “Ensuring constantly controlled conditions for scientific research was a technical challenge. We also wanted to create spatial qualities such as natural daylight, fresh air, and a relation to the surrounding. We fulfill both aspects with equal priority”.
Campus CEA Paris-Saclay, Neuroscience Institute – Building Information
Project: Projekt Campus CEA Paris-Saclay | Neuroscience Institute
Address: CEA Saclay, R.D 306, 91191 Gif-sur-Yvette
Client/Address: CEA – Commissariat à l’énergie atomique et aux énergies alternatives
Bat 530, PC n° 98, 91191 Gif-sur-Yvette, France
Architect: Dietmar Feichtinger Architectes
Architect Dipl.-Ing. Dietmar Feichtinger, mandataire, lead
80 rue Edouard Vaillant, 93100 MONTREUIL
Celnikier et Grabli Architectes, Architectes Cotraitants, associated architect
1 boulevard de Ménilmontant, 75011 PARIS
Engineers
Bet
Statik INGEROP, BET
Contractors
Entreprise (Groupement)
Baugesellschaft ML1 : Leon Grosse
ML2 : Castel Alu
ML3 : Ridoret
ML4 : Engie Axima
ML5 : TTI
Lot6 : Euro-ascenseurs
Lot7 : Gema
Lot8 : Hytec
Lot9 : Dagard
Lot10 : Delagrave
Lot11 : Matachana
Site area:
Campus Paris-Saclay
– territoire de Paris-Saclay
Floor area:
SU: 19 046,78 m²
SP: 16 653 m²
Built-up area:
Emprise au sol de l’opération: 6480 m²
Surface Parking : 1464 m²
Surface Parvis : 3741.1 m²
Time Schedule
Competition: 27 01 2014
Start of planning: 06 2014
Start of construction: 04 2016
Completion: 03 2020
Building costs: 34 395 000 €
Main elements of the programme:
Multi-species terrestrial and aquatic animal houses, conventional level, A2 and EOPS
Research centres dedicated to the study of behaviour, development, evolution and modelling
Scientific platforms linked to external teams
Teaching and communication centre
Photography © David Boureau
Dietmar Feichtinger Architectes
Campus CEA Paris-Saclay, Neuroscience Institute images / information received 160421 from Dietmar Feichtinger Architectes
Location: Paris, France
New Paris Architecture
Contemporary Paris Architecture
Paris Architecture Design – chronological list
Architecture Tours in Paris by e-architect
Architecture News Paris
Edison Lite, 71 avenue Edison, 75013 Paris
Design: Manuelle Gautrand Architecture
photo © Luc Boegly
Edison Lite Homes Paris
2024 Paris Olympics’ Aquatic Center
Design: MAD Architects ; Jacques Rougerie Architecture ; Atelier Phileas Architecture ; Apma Architecture
image courtesy of MIR
2024 Paris Olympics Aquatic Center Building
Paris architect office contact details
Paris Architecture
Comments / photos for the Campus CEA Paris-Saclay, Neuroscience Institute – New South Paris Education Architecture page welcome
Website: Dietmar Feichtinger Architectes
The post Campus CEA Paris-Saclay, Neuroscience Institute appeared first on e-architect.
0 notes